Pana unde putem merge cu "descifrarea"prezentei factorilor de mediu din hrana omului
Precizarea rolului alimentatiei in etiologia cancerului si descoperirea unor factori prezenti in hrana, care pot determina transformarea celulei normale a organismului uman intr-o
celula canceroasa, este o obligatie si o preocupare recenta a societatii noastre, o
sarcina grea, complexa, dar de o importanta si speranta enorme pentru o posibila eradicare a acestei boli.
Agentii cancerigeni, co-cancerigeni si promotori cunoscuti, ca si meolitii activi ai lor.precum si alte substante cu structuri organice sau anorganice din mediul ambiant al omului, legati de provcarea (initierea), aparitia si evolutia unui proces de cancerogeneza ii da acestuia, pe drept, o etiologie si o evolutie de "coloratura" multifactoriala si, respectiv, de multietape.
Astfel, toti acesti agenti, in special cei din alimentatie, pot fi grupati in cei ce sunt de origine naturala si cei ce sunt de origine artificiala (de sinteza) sau in factori exogeni (de mediu) si in factori endogeni (proprii organismului), demonstrand intensitatea si intinderea raspandirii si frecventei lor in jurul fiintei umane.
In general, agentii exogeni (de mediu) sunt si cei mai numerosi, adesea toxici, printre ei fiind si cei cu potential cancerigen sau modificatori ai unui teren propice pentru realizarea efectului lor.
Ei se vor gasi in produsele de
nutritie ale omului din domeniul
alimentar ce trec prin diferite etape de producere, recoltare, selectionare, preparare, conserre, distributie si desfacere, precum si prin alte moduri de a se ajunge, direct sau indirect, in consumul alimentar al populatiei.
La acesta se adauga si
poluarea accidentala a alimentelor, deja recoltate sau stocate, cu substante provenite din diferite surse, uneori nocive.
Aceste substante precancerigene si cancerigene, prezente in
alimentatia omului, pot fi secondate, in promorea efectului lor, de existenta eventualelor procese meolice si hormonale deficitare ale organismului, de felul si modul de nutritie sau de comportamentul lui de viata.
Desigur, unii din acesti agenti, posibil nocivi, se afla inerent in alimentele noastre , dar cantitatea lor este, de cele mai multe ori, infima si fara importanta (substante proprii ale anumitor legume,
fructe etc); altii contamineaza involuntar continutul acestor produse alimentare cu compusi ce nu le apartin, dar care provin accidental, existand obisnuit in mediul ambiant.
Unii agenti toxici cu potential cancerigen, de data aceasta de origine xenobiotica, ajung in
alimentatie prin releul sol - apa - vegetal animal om, in mod voluntar (unele din aditive) sau involuntar (contaminantii).
Impotri agentilor nocivi din alimentatie trebuie ridicate bariere
Daca in trecut acesti agenti au fost mult mai putin studiati pentru integrarea lor in cadrul unor masuri legale de folosinta sau toleranta, recent, unii dintre ei (contaminatii), sunt supusi riguros unei severe legislatii de
igiena a alimentatiei zilnice ce este in vigoare.
La fel, in jurul aditivelor se ridica suspiciuni (reactie naturala, fireasca, de aparare) ce impun sa fie verificate prin executarea unor teste privind efectele lor mutagen-cancerigene.
Cea mai riguroasa bariera de trecut, in aceast domeniu de verificare, este aspectul "efectului de timp", caci, din acest punct de vedere, au fost numeroase surprize, multe din aditive trebuind a fi eliminate, ulterior, din uz.
La aceste "nevinote" aditive se descopereau, cu timpul, efecte nocive ce le interziceau consumul.
De altfel, un aspect inaccepil din punct de vedere medical, social si moral.
Astazi sunt putine studii clinice si de laborator privind acesti aditivi biochimici, la prima vedere anodini fiziologic, care trec de prima bariera toxicologica (a testelor simple pentru efectul mutagen) si raman supusi "reflectarii" in timp, a suspectarii potentialului lor cancerigen, poate nedescoperit inca multa vreme.
Astazi, specialistii care controleaza productia si comertul alimentar nu mai pot trece asa usor si peste aceasta ultima bariera.
Ramane, in continuare, avizul tardiv, uneori cu surprize, al efectului "timp" cel epidemiologie.
Diferenta frecventei si diversitatea localizarilor cancerului in diferitele zone ale lumii a sugerat si a pus problema legaturii prezentei acestui flagel cu felul de nutritie a populatiilor respectivelor regiuni.
Ipoteza existentei unei legaturi intre tipul structural al unui agent cu potential cancerigen si sensibilitatea lui asupra unui anumit tesut sau organ pe care il canceriza (agent prezent diferit cantitativ in aceste zone) poate explica, in plus, diferenta frecventei localizarilor in
cancer intre diferite regiuni ale lumii.
Multe din datele ce justifica aceasta participare cauzala a factorilor de nutritie la determinarea frecventei cancerului ce o elueaza intre 30 50 %, prin adaugarea factorilor modului de viata (ex.: tutun, alcool) se ajunge la peste 75 %.
Cel mai greu si mai complicat sector de sursa a cancerigenilor (ce ramane de clarificat) este cel de origine agricola, deoarece, in afara cancerigenilor cunoscuti (contaminanti), prezenti in procesul de productie sau proveniti din sol (legati de acesta) ramane un timent de factori (dar, din afara domeniului strict al productiei), pe care natura i-ar putea "livra" prin intermediul produselor agricole si care scapa cunostintelor noastre actuale .
Aparitia in mediul inconjurator al omului a unor noi substante cu potential cancerigen a dus la schimbari in incidenta cancerului (ex.: diversificarea chimizarii productiei in agricultura).
Dintre acestia, cancerigenii legati de alimentatie, dar si cei legati de modul de viata, au avut cea mai mare influenta asupra frecventei in cancer si a localizarilor lui
Desigur, impactul unui cancerigen si influenta efectului lui asupra celulelor unor tesuturi si organe ale corpului uman este legat, in special, de rsta organismului asupra caruia actioneaza, dar si de
sexul si rasa persoanei respective, ca si de clima in care aceasta traieste etc.
Avem exemple experimentale de laborator, dar si in cazul evolutiei umane, ca in perioada de organizare embrionara, de pubertate, deformare ti de finisare fizjo-morfologica, celulele sunt foarte receptive la eventualele actiuni ale noxelor de tot felul, respectiv ti la efectului unui risc cancerigen.
Un alt exemplu, de referinta, este cel A fetelor in rsta de pana la 10 19 ani, care au facui un numar de 4 ori mai mare de cancer al glandei mamare, dupa evenimentul atomic de la Hirotima, decat femeile de rsta mijlocie
La fel, la emigrantele japoneze in SUA, care erau deja in rsta (deci,cu aparatul glandular mamar matur), s-a marit
frecventa cancerului sanului de abia in a doua generatie spre nivelul frecventei intalnite la femeile americane, cand influenta transmiterii genetice a modificarilor mostenite, precum si a factorilor alimentari si a stilului de viata, prezenti acum, s-a putut produce in plina perioada pubertala.
Mult timp omenirea a ignorat sau a receptionat fara a reactiona ferm la datele epidemiologice legate de domeniul nutritiei pe care le poseda si "s-a trezit tarziu", de abia dupa 1970, constatand ca mediul inconjurator, prin factorii sai, mai ales cei din alimentatie pot fi esentiali si primordiali in determinarea frecventei cancerului.
De asemenea, nu putem ignora aspectul pe de o parte pozitiv, iar pe de alta parte negativ, al faptului ca numai 45 % sau chiar 50 % din cancere se pot vindeca prin terapia ce se aplica astazi.
Acest procent este datorat, bineinteles, tratamentului complex conventional, dar indispensabil: chirurgie, radioterapie, chimioterapie, hormonoterapie, imunoterapie ele.
Acest rezultat, poate fi mult ameliorat, daca lupta continua in directia de preventie si diagnostic precoce, care, sigur, vor da roade.
Vom G obligati, oare, sa dezarmam in fata celor 50 55 % din cazurile de cancer care, aparent, astazi, nu le putem vindeca ?
Bineinteles, aderul este ca sunt si vor fi destule posibilitati de a vindeca inca multe din acestea.
Dar, cum ?
In primul rand solitia cea mai reduila este concentrata in mijloacele a ceea ce numim prevenda.
Dar pentru a preveni, trebuie sa stim, sa cunoastem, sa fim bine informati si sa acceptam participarea noastra constienta la aplicarea metodelor ei.
O mare parte din
sarcini ii revine si preventiei printr-o anume
alimentatie.
Desigur, putem preveni multe din cancere printr-o
alimentatie cu aderat echilibrata!
Sunt destule maladii care, odata aparute, se vindeca prin ele insele, organismul recurgand la mijloacele sale de aparare, in special al celor imunologice sau, une-ori, prin simpla disparitie a agentului cauzator, prin autoepui^area unui lant intreg de etape patogene ce-i apartin, uneori fenomenul de vindecare ramanand neelucidat.
Sunt destule maladii care, odata aparute, nu se vindeca niciodata, orice am face, dar fara sa aiba o evolutie fatala ele raman "cantonate" in organismul respectiv, impreuna cu factorul lor etiologic, de cele mai multe ori microbian sau viral
Sunt destule maladii cu un teren patologic care se declanseaza ca un "perpetuum-mobile", acel de memorie imunitara "patogena', cum sunt
bolile alergice sau o parte din cele ce sunt autoimune.
Sunt destule maladii care, odata aparute, nu se mai vindeca niciodata, neexistand o terapie eficienta ducand organismul catre un sfarsit letal.
Este aderat ca omul a asteptat si a sperat, intotdeauna, tratamentul miraculos pentru bolile sale grave; asa a dorit si in cazul cancerului: medicamentul care sa ii vindece aceasta maladie sau, cel putin, sa-i aline suferinta.
Dar, in asemenea boli, oamenii suferinzi cauta orice posibilitate de a ajunge la o rezolre in fata unei maladii pe care o considera nedreapta.
