Exista opinia ca medicul si, in primul rand,
medicul generalist, de familie (in acord cu specialistul) stie si poate conduce preventia sau supravegherea unui bolnav de
cancer tratat sau nu de aceasta maladie.
El are obligatia sa se documenteze continuu si in
nutritia maladiei canceroase ce este in plina "explozie" de informatii stiintifice.
Nutritia, in afara de cea obisnuit recomandata si in alte boli, in cancer este legata nu numai de starea individuala (caci, incidenta crescuta de cancer este datorata si rstei inaintate, prin influenta altor maladii cronice concomitente), ci si de multiplele lui localizari care au, uneori, mari deosebiri bio-histologice.
Trebuie cunoscute doua aspecte importante ale marii strategii a nutritiei in fata bolii canceroase.
Primul este faptul ca trebuie tinut cont de diferentele meolice intre celula normala si celula maligna, care sunt necesare pentru a conduce o dieta "punctuala" impotri cancerului sau in preventia lui cat mai specifica si, deci, mai antajoasa unui efect potrivnic aparitiei sau dezvoltarii sale.
In acest caz, se disting, la randul lor, doua aspecte si anume:
a in primul rand, celula maligna este tributara unui consum crescut de glucoza, aceea care, in afara de cea venita din
alimentatie este, in plus, obtinuta si prin glicogenoliza sau prin gliconeogeneza, ca si cea provenita din transformarea fructozei, galactozei si a altor hexoze, aspecte legate de caolismul glicolitic marit, ca suport al producerii de energie necesar proliferarii celulei maligne;
a in al doilea rand, nevoia de crestere a meolismului (anabolismului) pentozo-fosfatic (R - 5 - P), este legata, ca o necesitate vitala, de sinteza bazelor pirimidinice si purinice si, respectiv, de ARN si ADN, suport al inmultirii celulelor (diviziunii) si legata, in plus si de materialul de constructie, prin productia si consumul proteic marit (aminoacizii ).
Acest lou este sprijinit si evidentiat printr-un complex enzimatic marit reprezentat prin excesul enzimelor cheie ale proliferarii si ale unui meolism activ, dar si a diminuarii altora, ce ar fi avut un efect contrar procesului de transformare si de progres al malignitatii.
Aceasta prima constatare privind diferenta dintre celula maligna si cea normala, nu trebuie sa transforme profund atitudinea in alegerea dietei, ce ar putea depasi limita de buna desfasurare (uneori bulversarea traditionala) a necesitatilor indispensabile obisnuite ale nutritiei organismului, caci ar putea duce si la
slabirea rezistentei lui, mai ales a apararii imunologice.
In consecinta, aportul glucidelor (hidratilor de carbon) trebuie realizat printr-un consum de nutrimente ce pun in libertate, prin digestie, in lumenul gastro-intestinal, spre absorbtie in mod "latent" a acestor hexoze (unitatile simple ale carbo-hidratilor), glucoza, fructoza, galactoza si manoza.
Se stie ca nevoia noastra zilnica de
glucide se ridica la 50 - 60 % din ratia calorico-energetica.
Este nevoie de a alege glucidele complexe (ex.: amidonul, fainoasele, leguminoasele, legumele, radaanoasele) si nu a celor ce se rezorb rapid si ridica brutal nivelul glucozei in sange, care este mai profiil "populatiei" celulare maligne (zaharul, mierea, dulciurile).
Asta nu inseamna ca ne este interzis," la un moment de placere culinara (in afara unei restrictii medicale precise), sa luam o lingurita de
miere (glucoza si fructoza pura), dulceata sau sa mancam o prajitura (care au destul
zahar in ele!).
In privinta alimentelor care contin
proteine si, deci, aminoacizii necesari activitatilor si constructiei celuare, aportul lor trebuie bine cantarit, ca sa fie in dezantajul unei cerinte acute a celulei canceroase, care se pregateste permanent sa se inmulteasca.
Daca este posibil, sa se consume mai mult produse cu o concen-tratie mai slaba de proteine (vegetale) si, mai rar, cu un continut bogat in proteine de mare calitate si asimilare, pe un volum mic (cum este un produs de origine animala).
Stim ca organismul nostru are nevoie de 0,8 - 1 gr de proteina pe kg.corp.
Foarte rar (mai putin, uneori mai mult, legat de circumstantele, zise patologice, ale organismului) putem sa imprimam o pozitie precisa in acest sector meolic, dezantajoasa celulei maligne, cunoscand unele cai indirecte de a inhiba celula maligna in aceasta nevoie crescuta de aminoacizi.
Al doilea aspect este gasirea in
nutritie de compusi, substante si elemente prezente in produsele alimentare, care sunt impotri multiplicarii celulelor maligne si incitarii acesteia, cum sunt analogii sau alte structuri chimice, care se opun si sunt competitivi efectului factorilor de crestere, substantelor cu efect mitogen si agentilor genotoxici.
Este necesara cunosterea de nutrimente (compusii nutritivi macro sau microelemente de genul vitamine, oligoelemente, enzime si orice structura acti), care se opun, pe cat posibil cat mai specific, incitarii si stimularii cresterii celulare maligne (ex.: blocarea de receptori membranari, citoplasmatici si nucleari).
Dar, natura mai are, in hrana care nc-o pune la dispozitie, o serie de nutrimente si micronutrimente (ex.: vitaminele, oligoelementele) si alti compusi care pot stimula si acti procesul de diferentiere si maturare celulara, doua rezultate esentiale ale anihilarii transformarii si progresului
malign prin punerea in dificultate a meolismului sau propriu.In hrana noastra sunt si acele componente cu calitati antioxidante (vitamina C, A, E, seleniul), care sunt, iarasi, o optiune in alegerea acestor alimente ce le contin si care trebuie sugerate intr-un supliment nutritional bine supravegheat medical.
Hrana noastra contine, la fel, compusi sau elemente care pot sta la baza unei strategii de mare efect asupra evolutiei sau chiar aparitiei primului grup organizat al unei populatii maligne.
Sunt unele componente din nutritie care se opun realizarii scularizarii clonului malign si evolutiei sale, structuri moleculare care fac parte si ele din mijloacele de nutritie antitumorale cu acel efect de antiangiogeneza.
Aceste substante, cu acest fel de actiune destul de complexa sunt, in momentul de fata, in studiu clinic in vederea aplicarii lor in terapia antineoplazica [217,248].
Din aceste grupe de componente nutritive nu putem neglija pe acei protectori ce se opun sau anihileaza efectul atator cancerigeni initiatori sau mutanti, ori al atator promotori care ajuta mai departe progresia transformarii maligne.
Toti acesti antiinitiatori sau antipromotori se gasesc
am putea spune, din abundenta - in hrana noastra, care, astfel, trebuie bine aleasa, bine pregatita si bine condusa, respectand sensibilitatile, diferentele biologice si meolice ale fiecareia din localizari.
Trebuie bine inteles ce inseamna o eventuala schimbare de dieta (cu unele, eventuale, repercusiuni de acomodare) sau ce inseamna complemen-tarea sau suplimentarea unei
diete traditionale, stiindu-se ca pe aceste modele se "joaca" intreaga strategie de nutritie in cancer.
A adopta o nutritie "din auzite" sau la recomandarile empirice "de la un om, pentru binele celuilalt" sau chiar de a urma sfaturile celor care sustin ca s-au vindecat cu "cutare" dieta, este cea mai periculoasa naivitate.
Localizarile in cancer sunt corespunzatoare histologic si, in parte, biologic celulei si organului din care a aparut (un osteosarcom provine din malignizarea celulelor osoase si nu din malignizarea unei celule sanguine
de exemplu, mieloblast) si, deci, are specificitatea sa meolica si nutritionala.
Cancerizarea, transformarea maligna a celulei respective, cu nivelul ei legat de o anume diferentiere celulara, imprima unele caractere proprii acestui profil histo-biologic cu repercusiuni si in unele particularitati ale nevoii ei de materiale nutritive.
Celula maligna respecti avea unele sensibilitati legate de nutritie si de tot ceea ce ea poate aduce din mediul inconjurator in compozitia sa.
Aici se "joaca" diferenta intre normal si malign, spre a imprima, prin specificitatea unei alegeri, succesul unei strategii de nutritie.
Sugerarea consumarii unor asemenea componente nutritive sau nenutritive, a unor elemente sau substante din mare/e domeniu al naturii, ce pot G alese in acest "joc" stiintific, aparent fiabil, ca o baza a unui aderat progres in nutritia legata de lupta impotri cancerului trebuie sa Ge de o responsabilitate delicata, prudenta, sincera si bine intentionata, dublata de o informare continua si de o cercetare medicala care sa o sustina si sa o prezinte la fel de transparenta.
