Protezarea auditiva

PROTEZAREA AUDITIVA

Protezarea auditiva este o metoda de ameliorare a auzului bolnavului prin utilizarea unui aparat electronic denumit proteza auditiva. Proteza auditiva prelucreaza si amplifica sunetele pentru a le reda cat mai adecvat urechii surde, astfel ca sa corecteze defectiunea de auz. Scopul principal este de a creste discriminarea cuvintelor. Protezarea auditiva face parte din recuperarea medicala a bolnavilor hipoacuzici.

Constructiv, protezele auditive pot fi:

• Proteze retroauriculare, care sunt fixate in spatele pavilionului auricular, fiind agatate de pavilion cu o crosa, iar in conductul auditiv extern pacientul poarta o piesa denumita oliva.
• Proteze intra-auriculare, caror mecanism este montat in oliva si se poarta in conca si conductul auditiv. O varianta a lor sunt protezele intracanal, care sunt practic invizibile.

Fiecare proteza trebuie sa aiba:

v     cutie de plastic (shell).

v     sursa de energie: microbaterie sau microacumulator.

v     un microfon miniatural.

v     un mecanism electronic de prelucrare si amplificare, ce poate lucra in mod analog sau digital. Acest mecanism poate fi reglat in functie de audiograma si de celelalte caracteristici ale auzului bolnavului (distorsiuni, pierderi selective de frecvente etc.).

v     un minidifuzor (receiver).

v     intrerupator si potentiometru de reglaj al volumului.

v     diverse facilitati electronice: ascultarea separata a telefonului, reducerea zgomotului de fond, reglajul automat al volumului, transferul unor frecvente la urechea opusa etc..

Indicatiile protezarii auditive sunt:

v     hipoacuzie de minimum 30 dB si de maximum 80 90 dB.

v     bolnav cu psihic sanatos (nu se protezeaza oligofrenii care nu pot intelege limbajul).

v     hipoacuzie bilaterala.

Daca surditatea se poate rezolva chirurgical, se va recomanda interventia si se vor proteza insuccesele chirurgicale, bolnavii cu contraindicatii sau care refuza operatia.

Pacientul trebuie lamurit ca proteza nu dauneaza auzului, daca este bine aleasa si bine reglata.

Contraindicatiile protezarii sunt definitive in cazul in care proteza nu reuseste sa ofere bolnavului intelegerea cuvintelor, sau temporare pentru urechile care supureaza sau au afectiuni ale tegumentului conductului.

Protezarea auditiva trebuie facuta de catre persoane specializate (medici si absolventi de colegiu de audiologie si protezare sau alte studii similare). Tot lor le revine sarcina de a urmari adaptarea pacientului cu proteza si de a controla eficacitatea protezarii.

Imtul cochlear este un aparat electronic care are rolul de a inlocui functia total pierduta a urechii interne, deci este un organ artificial. Imtul cochlear se bazeaza pe faptul ca, desi urechea interna este nefunctionala, terminatiile nervului cochlear sunt capabile sa preia un impuls electric si sa-l transmita pe caile de conducere spre cortexul auditiv. Impulsul este transmis de niste electrozi introdusi in urechea interna prin fereastra rotunda. Electrozii primesc curentul de la o bobina de inductie situata sub piele apofizei mastoide. Partea externa a imtului este formata dintr-o bobina de inductie aplicata retroauricular, la care ajung impulsuri electrice de la un microcomputer care selecteaza frecventele esentiale ale vocii umane (formantii), in numar egal cu cel al electrozilor din cochlee. Auzul oferit de imtul cochlear este rudimentar si diferit de auzul normal, motiv pentru care pacientul imtat trebuie sa urmeze un antrenament special pentru a intelege limbajul vorbit. Progresele tehnologice fac ca performantele noilor modele sa fie tot mai bune, asfel ca unii pacienti reusesc sa recunoasca cuvintele si la telefon.

Pentru bolnavii la care nici nervul cochlear nu este functional, s-au construit aparate la care electrozii sunt fixati pe suprafata trunchiului cerebral, in contact cu nucleii auditivi (imtul nuclear). Pentru moment, nu toate dificultatile tehnice au fost depasite. Credem ca progresele stiintei ii vor ajuta tot mai mult pe bolnavii surzi.