Dendritele. Unele arborizatii neuronale sint scurte si numeroase. Atit dendritele (dendron gr. = arbore) cit si corpul celular, in conditii fiziologice, primesc excitatii de la alti neuroni, deci, ele conduc impulsurile nerase in sens aferent in raport cu corpul neuronal. Unii neuroni s-au specializat in asa fel, incit dendritele lor sint in masura sa reactioneze la modificari din mediul ambiant, sau cel intern, mijlocind, fata de acestea, prin sistemul ners, reactii ale organismului. Ei se numesc receptori. Exista si neuroni lipsiti de dendrite.
Axonul. Pericarionul fiecarui neuron emite o prelungire citoplasmatica unica, mai lunga, de diametru mai mare, denumita axon (sinonime: neurit, cilindrax). Dupa zona de emergenta, de forma unui trunchi de con, cu baza spre pericarion, axonul prezinta un segment initial sau zona de origine, cu important rol functional. Lungimea si diametrul axonilor sint variabile." La om, cei mai lungi axoni (ai celulelor piramidale din scoarta cerebrala, ai motoneuronilor din coarnele anterioare ale maduvei) depasesc lungimea de 1 m. Diametrele axonilor variaza de la 1 im la 20 un. Ca dimensiuni, un axon poate fi at cu un cablu lung de 1,5 km, gros numai de 2,5 cm. Axonii se ramifica in final si se termina intr-un numar de butoni terminali sau telodendrii axonice. Acestia pot forma sinapse, jonctiuni neuro-musculare (placi motorii), sau se pot termina liberi in glande sau in muschi netezi. Impulsurile nerase in conditii fiziologice sint conduse in axoni in sens efe-rent, centrifug. Musculatura striata, muschii netezi si glandele, in care se termina axonii, se numesc organe terminale, de reactie, sau efectori ai sistemului ners. In structura axonu-lui se gasesc neurofibrile, avind un diametru de 710 nm. Functia de conducere care le-a fost atribuita alta data, nu mai este acceptata. Neurofibrilele asigura rezistenta fizica a axo-nului si au rol in regenerare. Microtubulii intervin in procesul de transport somato-axonic al substantelor.
Membrana neuronala, denumita si membrana plasmatica, are un rol esential in functiile de excitatie si conducere ale neuronului, in imagine electronmicroscopica, o sectiune a membranei prezinta trei straturi. Doua mai electronopace, oarecum identice, sint de natura proteica, avind o grosime de 2 nm fiecare. Intre acestea se afla un strat lipidic mai transparent, de cea 3,5 nm grosime. Deci, in total, membrana plasmatica a neuronului are o grosime de 7,5 nm (. 13). Membrana plasmatica acopera in intregime neuronul.
.Stratul de mijloc al membranei plasmatice, electronotrans-parent, este alcatuit, sub raport biochimic, din grupari alifa-tice lipoidice, orientate unele spre altele. Functiile acide si bazice ale lor, situindu-se spre cele doua suprafete

interna si externa

ale membranei, interactioneaza cu proteinele dind nastere celor doua straturi externe opace. Fiind hidrofile, straturile externe retin apa. Stratul intern hidrofob confera membranei o, insemnata rezistenta electrica, contribuind la polarizarea celulei. Prezenta in membrana a unor pori, cu diametrul de 3,4 A, permite pasajul ionilor de K+ si al moleculelor de apa, cu diametrul inferior, pe cind ionii de Na+ hidra-tati, cu diarhetrul de 3,4 A, o strabat cu foarte multa dificultate.
In neuronul viu, ca dealtfel in toate celulele, existenta unui mecanism biologic, denumit pompa de ioni, care respinge in repaus ionii de Na+ la exteriorul celulei, asigura, in conditiile de repaus, un plus de sarcini pozitive la suprafata externa a membranei. intre interiorul si exteriorul celulei exista astfel o diferenta de potential de 90 mV. Procesul de excitatie consta in depolarizarea, aproape instantanee a membranei, cu tendinta de egalizare a concentratiei ionilor, de o parte si alta a sa. Sub raport biofizic impulsul ners, condus de nerv, nu e altceva decit proarea in mod nedecremential a undei de depolarizare.
Teaca de mielina. Prelungirile axonice la vertebrate dobin-desc o importanta diferentiere functionala, in sensul ca, pe linga membrana plasmatica, la suprafata acesteia apare teaca de mielina. Mielina este in principal de structura lipoidica, colorabila, cu acid osmic in negru. Este secretata de celulele Iui Schwann. Fibrele nerase mielinice sint invelite de celule Schwann, organizate in spirala in jurul acestora, la contactul celor doua suprafete rulate ale celulei Schwann fiind situata lamela de mielina. Similar membranei celulare, dar avind o structura dubla, din cauza spiralarii. lamela de mielina este formata din doua straturi bimoleculare de lipoide, fiecare cu grosimea de 3,5 nm, si din trei straturi proteice, fiecare de 23 nm. in total deci, o lamela de mielina are 1516 nm grosime. Mielina acopera intreg axonul, cu exceptia segmentului initial, a zonelor terminale si strangulatiilor lui R a n v i e r, acoperite exclusiv de celule Schwann. Teaca de mielina nu e continua, ci se intrerupe la 12 mm (strangulatiile lui Ran-vier).
Aparitia mielinei reprezinta o importanta diferentiere functionala in sensul ca, fiind un izolator electric excelent, conducerea impulsului se va face in mod saltator, cu viteze pina la 120 m/s in fibrele mielinice de diametru mare (20 j.i), cu consum redus de energie.

Celulele Schwann. Toate prelungirile neuronale periferice, fie mielinice, fie amielinice, sint invelite de o teaca, numita neurilema sau teaca lui Schwann. Mielina insasi este produsa de celulele lui Schwann. Fibrele amielinice din organismul uman sint cele cenusii simpatice, cu rol efector. Spre deosebire Insa de organizarea spiralata a celulei Schwann in jurul fibrei mielinice, fibrele care alcatuiesc nervii amielinici strabat in mod simplu, longitudinal celula Schwann (. 14).
Pentru prelungirile periferice ale celulelor nerase neurilema are rol protector, de izolare a fibrelor intre ele (conducerea independenta, izolata) si rol trofic, inclusiv in regenerarea nervilor sectionati, dinspre segmentul legat de corpul neuronal.
Celulele gliale. Similar nervilor periferici, sistemul ners central contine trei tipuri de celule cu rol de sustinere si meolic pentru neuroni. Microglia este o celula de dimensiuni mici, care patrunde in sistemul ners din circulatie. Oligodendroglia are rol in formarea mielinei. Astrocitele sint celulele gliale gigantice, care, dupa dispozitia lor topografica, in sistemul ners central, ar interveni la o reglare a fluxului de lichid din capilare, pe care le invelesc prin prelungirile lor in proportie de 80% Si din lichidul cefalorahidian spre neuronii cu care vin in contact. Astrocitele reprezinta substratul anatomic al barierei hematoencefalice, care selecteaza si limiteaza transportul de substante din circulatie spre celulele nerase din creier (. 15). Celulele gliale nu au rol direct in activitatea neuronala, neparticipind la geneza si transmiterea impulsurilor nerase.