In societatea contemporana industrializata, in care omul traieste intr-o ambianta de mare complexitate, sub actiunea permanenta a unor numerosi stimuli, medicamentele care influenteaza comportamentul uman prin sistemul nervos central, psihotropele, prezinta un mare interes, nu numai de ordin medical. Din totalul de substante medicamentoase nou-produse, anual, cea 30% sint psihotrope.
Omenirea cunoaste si utilizeaza asemenea substante din timpuri imemoriale. Astfel, alcoolul e cunoscut din epoca de piatra, opiul era utilizat de sumerieni (4000 ani i.e.n.), iar ma-rihuana este mentionata in China inainte cu 4000 de ani. Efectele acestor droguri au fost descoperite fara indoiala empiric, in cautarea de alimente. Mai tirziu li s-a dat o semnificatie magica, fiind consumate in cadrul unui ritual religios si apoi au fost utilizate in medicina.
Spitalele de psihiatrie, ospiciile, altadata aau un aspect dezolant, prin bolnavii aflati in cele doua stari extreme: agitatie furibunda, cu manifestari agresi paroxistice, si, opus acestora, cei cu depresii, cu impasibilitate statuara, perturbata doar de unele ticuri, conferind bolnavului un aspect getal. i.n primele cazuri, tratamentul era camasa de forta sau somniferele epocii, destul de limitate numeric si ca efecte, facindu-I doar inofensiv, iar, in al doilea caz, expectativa.
Astazi un spital de psihiatrie, la prima dere nu se deosebeste cu nimic de o sectie a oricarei alte specialitati medicale.
Cu stapinirea mecanismelor functionale ale creierului, medicina cistiga eficienta si asupra acestui domeniu complex.
Aceste progrese au fost posibile datorita cuceririlor fiziologiei si, corelat, ale farmacologiei. Clinica psihiatrica dispune azi de procedee medicamentoase pentru a provoca si intretine somnul, pentru a activa functiile cerebrale in starile de depresie, pentru a atenua reactiile agresi si de neliniste la bolnavii excitati, fara a le produce somn.
Cunoasterea mecanismelor activitatii creierului permite azi abordarea stiintifica a unor boli pe care medicina secolelor trecute le considera fara substrat material, uneori demoniace.
Din spital, din lumea specialistilor ideea alterata

ca exista medicamente care pot solutiona problemele mintale si emotionale, care pot crea starea de satisfactie psihica

a invadat societatea cea mai industrializata, in masura sa produca aceste medicamente, si cea mai bogata in contradictii, care sa determine consumul lor. Dupa 1950, in S.U.A., tot mai multi cetateni, cu deosebire tineri si femei, devin consumatori de droguri. Initial medicamentele psihotrope erau solicitate psihiatrului, apoi medicului de medicina generala de catre bolnavii psihotici. La acestia s-au adaugat cei surmenati, obositi, stresati, pentru efecte antipsihotice, antidepresi sau de combatere a anxietatii (teama nemotivata). Nu dupa mult timp drogarea a denit in S.U.A. si celelalte tari civilizate capitaliste o practica de experienta empirica, determinata si de preferintele "consumatorilor".In era cind medicina trata bolile psihice cu bromuri si luminai, numarul toxicomanilor era redus si arsenalul lor limitat la opiacee si cocaina. Astazi, cu imbogatirea psihotropelor, toxicomanii apeleaza la citeva sute de substante. In S.U.A., din patru adulti unul consuma cu regularitate si, tot al doilea, ocazional psihotrope, mai ales tranchilizante. Dintre acestia se recruteaza toxicomanii actuali. Cei mai multi declara ca au apelat la consum de psihotrope pentru a-si realiza o "buna stare sufleteasca", pentru a compensa dificultatile in realizarea personala sau pentru a-si realiza stari de euforie, de satisfactie psihica, pe aceasta cale. Majoritatea toxicomanilor sint feme (6070%), care consuma somnifere si analgezice. In toate tarile civilizatiei de consum, vinzarea de analgezice, combinate cu hipnotice, a crescut mult, ca raspuns la starea de tensiune a vietii urbane si a solicitarilor in munca industriala. Mai exista, la o insemnata categorie, dorinta de "a uita" realitatea, de a dormi si visa. Mai putini utilizeaza stimulante (amfetamine).
Toxicomanul, care consuma o substanta psihotropa, prin obisnuinta devine dependent de aceasta. Sistemele sale enzima-tice celulare se adapteaza prezentei drogului, care produce efecte stimulante mai atenuate. Pentru realizarea satisfactiei toxicomanul mareste doza. in acest fel ajunge sa foloseasca, de exemplu, in cazul heroinei si morfinei, doze zilnice de 2030 de ori mai mari decit cele terapeutice uzuale. intreruperea brusca a opiaceelor, la toxicomani, in aceasta etapa de obisnuinta, provoaca o stare acuta de suferinta intensa, spectaculara: agitatie extrema, accelerarea respiratiei si a batailor inimii, diarei, scaderea in greutate pina la 20"/0 in 24 ore, tremura turi si convulsii, care dispar la administrarea drogului.
Pentru a-si realiza starea de euforie, dar mai ales pentru a nu ajunge in starea de deprivatie, cu aceste manifestari ale farmacodependentei, nu se dau inapoi de la nimic, nici chiar de la crima pentru obtinerea falsului elixir al unei iluzorii fericiri, pentru care indura cel mai degradant sclavaj. in etapa finala, acesti toxicomani, ajunsi in faza de psihoza, umplu serviciile de psihiatrie pentru dezintoxicari, care, datorita alterarilor psihice surnite, au efecte cu totul efemere, multi fiind irecuperabili.

CLASIFICAREA PSIHOTROPELOR

Clasificarea psihotropelor, a medicamentelor care actioneaza asupra proceselor mintale si emotionale pe baza de efecte chimice, se face dupa mai multe criterii. Se numesc psihotrope majore, cele ale caror efecte sint deosebit de exprimate asupra activitatii psihice, iar din grupul celor minore fac parte psihostimulentele, de tipul nicotinei si cofeinei, precum si alcoolul. Substantele psihotrope majore, care provoaca tulburari psihoemotionale, se numesc: A. psichodislep-tice sau psihedelice. Ele se mai numesc psihotoxice sau psiho-mimetice, sau inca halucinogene, in raport de efectele foarte caleidoscopice pe care le produc: intoxicatii, psihoze sau halu nnatii. Se incetateneste tot mai mult, ca fiind mai cuprinzatoare, denumirea de psihedelice, substante care extind activitatea psihica, efectul psihotic fiind cel al supradozajului. Astfel, acest grup, de care se intereseaza mai ales toxicomanii, se distinge de B. psiholeptice (sedati, hipnotice, tranchilizante), care sint utilizate in practica medicala pentru ca produc linistirea psihica. O a treia grupa este constituita de C. psihoana-leptice, stimulatoare a functiilor psihice, ca amfetaminele.
Cu ajutorul acestor medicamente psihiatria ultimelor decenii a inregistrat succese spectaculare. In mod ilicit si necontrolat unele din ele au patruns insa in consumul public al tarilor capitaliste creind probleme, care au denit o preocupare a Organizatiei Mondiale a Sanatatii (OMS), prin comitetele sale internationale de experti, care studiaza farmacodependeiita si drogurile ce provoaca toxicomania.

ANALOGIA PSIHOTROPELOR CU MEDIATORII SINAPTICI

Asa cum reiese din . 95, cele mai multe substante psihotrope prezinta numeroase asemanari chimice cu mediatorii sinaptici.
A. Psihedelicele provoaca o exaltare si o extindere a acti-vitatii psihice. Ele sint inrudite chimic, sau actioneaza prin interferenta cu mediatorii catecolaminici (noradrenalina, adrenalina, dopamina) asa cum este cazul psihedelicelor ce contin nucleul feniletilamina. Din aceasta grupa sint foarte puternice, si preferate de toxicomani, mescalina, care se extrage din cactusul mexican peyotl (Lophophora Williamsii) si STP (2,5-di-inetoxi, 4-metilamfetamina), obtinuta pe cale sintetica. STP reprezinta denumirea prescurtata data de hipisti (hypies) care inseamna: serenitate, tranchilitate, pace, obiecti urmarite de acesti tineri prin drogare.
Dintre psihedelicele inrudite cu serotonina sint cunoscute psilqcibina, din ciuperca mexicana teonanacatl, si bujotenhui, inrudita cu precedenta. Prima se utilizeaza oral, iar a doua prin prizarea frunzelor unor leguminoase ce o contin. Dimetil-triptamina se obtine pe cale sintetica si este activa exclusiv parenteral.
Cel mai activ este insa acidul lizergic, LSD, care produce efecte in doze chiar sub 0,1 mg. El a fost sintetizat in 1938.
Sub raport stiintific, interesul pentru halucinogene a crescut in ultimele decenii cu obiectivul de a le utiliza in terapia bolilor psihice si de a provoca, cu ajutorul lor, modele de psihoze in derea elucidarii mecanismelor bolilor psihice.
Cele mai utilizate psihedelice sint continute in frunzele si oleul ce se extrage din unele specii din familia cannabiaceelor. Din Cannabis sativa, var. indica se practica extractii din cele mai chi timpuri. Hindusii numesc ta "conducator la cer" sau "alinator al durerilor". H e r o d o t scria ca scitii prajesc semintele de Cannabis pentru obtinerea unui fum narcotic.
Hasisul este un amestec de cannabina (substante cleioase din extremitatile florale femele ale tei Cannabis indica) si can-nabena (extract apos obtinut prin distilare, din aceeasi ta).
Marihuana, denumita in Brazilia macouha, se obtine, in lumea noua, din virfurile florale si din frunzele uscate ale tei femele si mascule de Cannabis (cinepa). Se amesteca cu tutun in tigarete si se fumeaza. Efectul macouhei este, in general, mai slab, intrucit produsul nu contine rasina. Mai toxica este marihuana, produsa in Mexic si alte tari tropicale.
Actiunea biologica a produsilor preparati din Cannabis este foarte dirsa. in general produc o stare de visare, cu excitatie euforica, cu senzatie de buna stare extrema, care poate alterna, uneori, cu stari de depresie anormala, chiar de panica. Capacitatea de gindire scade, ideile devin abundente, necontrolabile, fara legatura. Apar halucinatii vizuale si acustice, deseori cu coloratura sexuala. Se produce alterarea notiunii de timp, minutele pot sa para ore, iar secundele minute. Simptomele depind de mediul in care se gaseste subiectul si de faptul daca, este intro- sau extrartit.
Alcaloidul din Cannabis, cannabina, a fost izolat recent si efectele sale sint inca in studiu.
Fumatul de hasis s-a raspindit de mult ca o practica, initial religioasa, in numeroase tari din Asia si Africa. in India Cannabis este si azi drogul populatiei sarace. Un control international asupra acestui drog s-a instituit pentru prima data in anul 1925, in urma raportului delegatului egiptean la "A doua conferinta internationala asupra opiului". Acesta a aratat ca 306O0/0 dintre bolnavii psihici cronici din Egipt sufera de hasism. S-a hotarit luarea de masuri pentru cultivarea de Cannabis exclusiv in scopuri medicale si stiintifice.
O legislatie sera, urmata de lichidarea fumarii de opiu, a instituit R. P. Chineza, la scurt timp dupa instaurarea puterii populare, lichidind prin aceasta flagelul Chinei feudale si capitaliste.
In S.U.A., administratia a marit sanctiunile pentru detinatorii si traficantii de marihuana.
Concentratia compusilor chimici biologic activi, ai hasisului si marihuanei difera mult dupa cum cultura a avut loc in zone geografice mai calde, sau temperate, dupa cantitatea de rasina, dupa chimea preparatului. Abia in 1965, Mechoulam, de ia Unirsitatea din Ierusalim, a aratat ca dintre componentii rasinei de Cannabis, cel mai activ psihotomimetic este tetra-hidrocanabiolul, pe care a izbutit sa-l sintetizeze doi ani mai tirziu. Administrarea orala sau prin fum de tigari a preparatului sintetic la fumatorii cronici de marihuana, a produs, la acestia, aceleasi simptome psihice, inclusiv halucinatii ca si marihuana.
Cunoasterea, cu metodele exacte de cercetare ale fiziologiei, a efectelor produselor de Cannabis este abia in curs. Primul experiment stiintific s-a facut la Unirsitatea din Boston (Laboratorul de Farmacologie comportamentala) in anul 1968, cu dificultati, intrucit utilizarea de marihuana este interzisa oficial in S.U.A. Cu toate acestea comisia a constatat ca era greu sa se gaseasca printre studentii din Boston, subiecti care sa nu fi utilizat deloc marihuana.In colegiile americane (1968) s-a aratat ca tinerii fumeaza marihuana ca o forma de protest impotriva parintilor, societatii, situatiei lor actuale in societate, la virsta de conturare a personalitatii. Standardurile si valorile silite in deceniile anterioare, nu mai corespund acestui tineret, alienat de societatea contemporana capitalista care nu ofera solutii pentru infaptuirea idealurilor tinerilor. Studentii interogati declara ca, prin aceasta nu vindeca bolile societatii cu care sint in dezacord, dar ca ar putea reusi sa se cunoasca mai bine pe ei insisi.
Efectele noci ale marihuanei sint de acelasi ordin ca si ale altor psihotrope. Obisnuinta determina necesitatea cresterii dozei, cu toate consecintele asupra sanatatii personale si asupra societatii, pentru care toxicomanul devine nociv. Toxicomanii sint ca regula polidrogati, incearca preparate noi, din ce in ce mai acti, au o structura psihica alterata, constituie o problema si o povara sociala.Intre anii 19681970, in S.U.A., au fost vii discutii daca sa se permita in mod legal fumatul de marihuana sau sa se interzica. Unii au sustinut ca dozele foarte mici continute de o tigara, efectul mai putin nociv al acestora, ativ cu alcoolul si nicotina, placerea conferita de fumat, sint argumente pentru legalizarea, in sensul liberalizarii. Comisia, care a studiat problema in mod oficial, a subliniat, insa, ca pericolul legalizarii va fi in viitor trecerea la doze tot mai mari, care, in mod cert, sint noci. Ca urmare, recent au fost marite sanctiunile penale, nu atit pentru fumatori, ci pentru cei care detin si comercializeaza droguri in mod ilicit.
Masurile luate sint justificate de o statistica a gurnului federal care estimeaza, in anul 1970, numarul celor care utilizeaza marihuana dupa cum urmeaza: 600.000 consumatori obisnuiti, 2.400.000 consumatori ocazionali si 3 milioane care incearca experimental.
B. Medicamentele psiholeptice, care produc linistirea psihica, se numesc si tranchilizante. Mai cunoscuti sint derivatii de fenotiazina, cu deosebire clorpromazina. Efectul acesteia este a-adrenolitic. Ea actioneaza asupra membranei subsinaptice, antagonizind actiunea excitanta a catecolaminelor ca mediatori ai sinapselor in formatia reticulata. in doze mari, efectul sau interfereaza cu dopamina din sistemul striat, producind efecte diskinetice de tipul celor din boala lui Parkinson.
Rezerpina, alcaloid extras din ta rauwoljia, are o actiune predominant centrala. Ea actioneaza asupra fixarii, eliberarii si meolizarii monoaminelor in sistemul nervos central, ceea ce explica efectul sau mai extins. Efectul final, obtinut dupa o latenta, este depletitia depozitelor de catecola-mine, precum si de serotonina, in structurile centrale. Se utilizeaza in terapia bolii hipertensi, avind si un efect periferic, de saracire a depozitelor de catecolamine.
Tranchilizantele minore, spre deosebire de precedentele, care au si efecte antipsihotice, produc linistirea subiectilor nevrotici sau a celor normali, avind efecte getati reduse. Astfel, meprobamatul blocheaza circuitele talamo-corticale si reduce exciilitatea unor structuri limbice.
Derivatii de benzcdiazepina (Napoton, Librium, Diazepam) actioneaza deprimant asupra sistemului limbic si, in doze superioare, si asupra sistemului reticular activator ascendent, producind somn.
Ca o caracteristica generala psiholepticele actioneaza asupra sistemelor de mediatori monoaminergice din creier, cel mai putin sensibil fiind sistemul dopaminergic.
C. Medicamente psihoanaleptice. Din acest grup mentionam amfetamina, care determina activarea sinapselor adrenergice din formatia reticulara a trunchiului cerebral. Efectul sau poate fi blocat cu a-metil-p-tirozina, care inhiba sinteza ca-tecolaminelor. Deci, amfetamina actioneaza prin eliberare de catecolamine. Prin sistemul reticular activator ascendent produce trezire corticala, cu cresterea debitului circulator cerebral. Rezultanta acestor efecte este starea de excitatie psihica si euforie pe care o produce.

PSIHOSTIMULANTE MINORE
Ritmul civilizatiei contemporane actiaza si la noi consumul de stimulante cojeinice: cafeaua si ceaiul. Efectul psihostimulant, atit al cafelei cit si al ceaiului, se datoreste cofeinei. Ea are o actiune psihostimulanta de zece ori mai mica decit a amfetaminei. Cofeina produce un fenomen de activare corticala, cu prelungirea starii vigile. Fara a provoca in sens strict obisnuinta, exista si fata de aceste psihostimulante minore o adaptare a organismului, ce poate duce, la unii consumatori, la marirea dozei. Efectul stimulant, euforic, face sa dispara necesitatea de somn. Reducind somnul, cofeinicile au efecte noci. intre cafea si ceai, date recente arata efectul hipocolesterolemiant al ceaiului, prin care acesta ar putea aa ascendenta fata de cafea.
Alt stimulator nervos este nicotina, introdusa in organism pe cale respiratorie, prin fumat. Fumatul a constituit, in ultimele decenii, obiectul a numeroase studii. Date functionale de necontestat subliniaza nocivitatea fumatului. Exprimat in concluzii simple s-a spus ca fiecare tigara fumata reduce 14 minute din viata, sau ca cei care fumeaza isi reduc propria existenta in medie cu cinci ani.
S-a subliniat in special influenta fumatului in producerea bolilor arteriale si in primul rind a aterosclerozei, in aparitia careia constituie un factor principal. Fumatul genereaza si intretine bronsite si boli digesti. Este mai nociv fumatul de tigarete care elibereaza pe linga produsii toxici ai arderii tutunului si pe cei, mult mai nocivi, rezultati din arderea inlisului de hirtie.In numeroase tari se face azi o sustinuta proanda, justificata ca premise fiziologice, pentru reducerea fumatului.
Alcoolul, in doze mici este considerat ca aliment eupeptic, nutritiv si euforic. Ca aliment, alcoolul are valoarea energetica de 7 kcal/l g (grasime = 9 kcal/1 g).
Spre deosebire de oxidarea altor alimente in toate celulele corpului, alcoolul este ars numai in ficat. De aceea consumatorii mari de alcool risca sa se imbolnaasca de ciroza a ficatului.

Abuzul de alcool este nociv prin efectele de excitatie cu reactii agresi pe care le produce in prima etapa a betiei si
prin cele de depresie --------> somn --------> narcoza, in ultima
etapa. Tulburarile in activitatea sistemului nervos din cursul betiei se explica prin faptul ca alcoolul, ca si eterul, fiind solubil in grasimi, patrunde in membranele celulare, bogate m constituenti lipidici. Astfel, modifica procesele de polarizare, depolarizare si repolarizare a membranelor neuronale. Apar, ca urmare, tulburarile expuse ale exciilitatii. in betie, coordonarea senzoriomotorie, integrarea actelor motorii complexe, sufera datorita perturbarii functiilor tuturor sinapselor. intarzierea sinaptica se mareste si timpul de reactie motorie se prelungeste. Din aceste moti se interzice efectuarea oricarui act neuro-motor complex cu raspundere in stare de ebrietate, mai ales ca prin aceleasi mecanisme sinaptice, in timpul starii de ebrietate, este alterata, alaturi de coordonarea senzorio-motorie, si capacitatea de integrare si utilizare a informatiilor actuale si a celor depozitate sub forma de memorie.