O serie de
tulburari de ritm, printre care ritmurile parasistolice, bataile reciproce si tahicardia reciproca, se produc atit prin tulburari ale automatismului, cit si prin tulburari ale conducerii impulsului.
Parasistolia este o tulburare de ritm, caracterizata prin existenta concomitenta a doi centri care comanda activitatea inimii : un centru ectopic ntricular, jonctional sau atrial, numit centru parasistolic; un centru dominant, al ritmului cardiac, care este de cele mai multe ori sinuzal, dar care poate fi si ectopic (tahicardie atriala sau jonctionala, flutter sau fibrilatie atriala).
Centrul ectopic parasistolic, care reprezinta tulburarea de automatism, este inconjurat atit de un bloc de intrare, cit si de unul de iesire, ambele fiind forme ale blocului unidirectional.
Blocul de intrare protejeaza focarul parasistolic de a fi descarcat de impulsurile emise de pacemakerul care conduce inima (. 37). Acest bloc de protectie permite focarului parasistolic sa descarce impulsuri regulate, care actiaza inima numai atunci cind caile de conducere nu se afla in perioada refractara absoluta. Blocul de iesire consta in
insuficienta de proare a impulsului in miocardul inconjurator, in momentul in care miocardul a iesit din perioada refractara (. 37). Blocul de iesire este provocat, de cele mai multe ori, de o deprimare a conducerii de jur-imprejurul unui centru de comanda, in cazul parasis-tolei, a centrului parasistolic.
Consecinta acestei deprimari a conducerii face ca o parte din impulsurile generate de focarul ectopic sa nu poata fi proate in miocardul inconjurator, in timp ce impulsurile centrului dominant al inimii pot patrunde in focarul ectopic, descareindu-i energia.In ceea ce priste bataile reciproce ('extrasistolele de reintoarcere\" sau 'fenomenul de ecou\") si tahicardiile reciproce, acestea se explica atit prin cresterea automatismului unui centru ectopic, cit si prin fenomenul de reintrare, in care conducerea decrementiala si blocul unidirectional au un rol hotaritor.