S-a dodit faptul ca o dirsitate de interntii hemodinamice si farmacologice modifica marimea infarctului la modele animale de infarct de miocard experimentale. Un numar de astfel de interntii au fost testate la pacientii cu infarct acut de miocard, unele cu succes considerabil. Cea mai promitatoare metoda de reducere a dimensiunilor infarctului consta in redeschiderea (tromboliza) arterei ocluzionate care a dus la aparitia infarctului ( modulul 29).
Modificarea cererii miocardice de oxigen
Cererea miocardica de oxigen este un factor major al supravietuirii celulelor miocardice aflate intr-o stare critica de ischemie (cu toate ca sunt inca viabile) din cursul unui infarct ( modulul 7). in mod evident, factorii care cresc consumul miocardic de oxigen influenteaza negativ aceste celule si inrs. Studiile animale au demonstrat ca tahicardia, izoproterenolul, digitala si
glucagonul au un efect adrs asupra dimensiunilor marimii infarctului in cazul inimilor fara insuficienta. in cazul inimilor cu insuficienta, digitala reduce marimea infarctului, probabil prin scaderea dilatatiei ntriculului stang si deci a tensiunii peretelui. Tensiunea peretelui este unul dintre cei trei factori majori care determina consumul de oxigen al miocardului. Ceilalti doi factori sunt frecnta cardiaca si contrac-tilitatea ( modulul 7). Agentii blocanti beta-adrenergici reduc consumul de oxigen al miocardului si se considera ca reduc dimensiunile infarctului atat la om cat si la animale; trialuri clinice majore cu aceasta clasa de agenti farmacologici au demonstrat uneori eficacitatea in reducerea marimii infarctului ( modulul 30).
Contrapulsatia cu balon intra-aortic s-a dodit a reduce marimea infarctelor experimentale intr-o anumita masura prin scaderea travaliului ntriculului stang si deci a cererii de oxigen si partial prin cresterea fluxului sanguin miocardic ( urmatoarea sectiune si modulul 25).
Ar fi prematur sa recomandam utilizarea beta blocantelor la toti pacientii cu infarct acut de miocard. Cu toate acestea, masurile indreptate spre reducerea tahicardiei si a tensiunii peretelui ntricular stang, cum ar fi tratarea hipertensiunii, depletiei de volum, insuficientei cardiace, anxietatii si agitatiei, sunt clar indicate. Folosirea izoproterenolului in orice circumstante si a digitalei in absenta insuficientei cardiace trebuie evitate.In absenta contraindicatiilor (istoric de
astm sau bronhospasm, bloc atrio-ntricular,
insuficienta marcata de ntricul stang), urmatoarele clase de pacienti cu infarct acut de miocard trebuie considerate apte pentru tratamentul cu beta blocante:
1. Pacientii cu infarct miocardic non Q (asa numit non transmural).
2. Pacientii cu angina pectorala dupa un infarct transmural.
3. Pacientii hipertensivi in primele 4-6 ore de la
infarctul de miocard. Pacientii care devin hipertensivi intr-o faza mai tardiva a recuperarii lor, trebuie de asemenea luati Jn considerare pentru administrarea de beta blocante ( modulul 30).
4. Pacientii care prezinta tahicardie sau frecnta mai crescuta (frecnta peste 80 batai/min) si care nu prezinta disfunctie marcata de ntricul stang sau hipotensiune. Pacientii care primesc terapie beta blocanta precoce in cazul infarctului acut trebuie sa o inceapa pe calea de administrare intranoasa. Ulterior, terapia orala poate fi ajustata pentru a mentine frecnta cardiaca (