Hipertensiunea arteriala este factorul de risc major pentru accidentul scular cerebral. Ea este factor de risc atat pentru infarctul cerebral cat si pentru hemoragia cerebrala. Riscul pentru accident scular cerebral la un hipertensiv este estimat intre 24-75 % . Riscul pentru accident scular cerebral se coreleaza direct cu gradul si severitatea hipertensiunii arteriale. Hipertensiunea arteriala sistolica izolata si hipertensiunea arteriala diastolica sunt factori de risc independenti pentru accidentul scular cerebral . Unii autori sustin ca loarea presiunii sistolice se coreleaza mai bine cu boala cerebrosculara, in timp ce loarea presiunii diastolice se coreleaza cu cardiopatia ischemica.
Hipertensiunea arteriala sistolica izolata (TAs > 160 mmHg si TAd < 95 mmHg), forma clinica de hipertensiune arteriala mai frecvent intalnita la rstnici, mareste riscul la infarcte cerebrale aterotrombotice. Barbatii peste 65 de ani cu hipertensiune arteriala sistolica izolata au o incidenta de infarcte cerebrale de doua ori mai mare decat cei fara hipertensiune arteriala sistolica izolata , .
Hipertensiunea arteriala de granita mareste riscul pentru accident scular cerebral . in determinismul tulburarilor circulatorii cerebrale se acorda importanta oscilatiilor si insilitatii lorilor de tensiune arteriala, mai ales a celei sistolice.
Hipotensiunea arteriala prin ea insasi, ca simplu factor hemodinamic. nu este un factor de risc pentru accidentul scular cerebral. Ea poate deveni un factor precipitam la bolnavi cu stenoze arteriale localizate la nivelul arterelor extracerebrale.
Hipertensiunea arteriala se asociaza cu alti factori de risc intr-o constelatie de tipul hipertensiune arteriala - hiperlipoproteinemie - diabet zaharat - obezitate -hiperuricemie, asociere studiata la Cluj de Moga si colab. .
Dupa unii autori , incidenta infarctului cerebral este de 39,65 % la hipertensivi, ativ cu 23,28%, la normotensivi. Incidenta accidentului scular cerebral ischemic creste la 43,13% la hipertensivii cu hipertrofie ventriculara stanga. Studiul de la Framingham a fost primul care a demonstrat ca hipertrofia ventriculara stanga este factor de risc independent pentru moartea subita, infarctul miocardic, infarctul cerebral, insuficienta cardiaca si aritmiile ventriculare , .
Hipertrofia ventriculara stanga presupune existenta unor importante modificari in anatomia si fiziologia inimii hipertrofiate, caracterizate prin afectarea functiei miocardice sistolice si diastolice, afectarea circulatiei coronariene si anomalii ale proprietatilor electro-fiziologice ale inimii. Principalii factori care contribuie la realizarea hipertrofiei ventriculare stangi sunt hipertensiunea arteriala, supragreutatea si inaintarea in rsta. Exista deci hipertrofie ventriculara stanga de cauza hipertensi, dar si hipertrofie ventriculara stanga "non-hipertensi": . Hipertrofia ventriculara stanga este mai frecventa la sexul masculin.
Fiind un factor de risc independent pentru accidentul scular cerebral, combaterea hipertrofiei ventriculare stangi reprezinta o masura de profilaxie primara. Hipertrofia ventriculara stanga se reduce printr-un tratament corect al hipertensiunii arteriale (principala cauza de hipertrofie ventriculara stanga) si prin reducerea greutatii corporale. Medicamentele anlihipertensive care vizeaza si hipertrofia ventriculara stanga sunt antagonistii de calciu, blocantii beta-adrenergici si inhibitorii enzimei de conversie . .

Hipertensiunea arteriala actioneaza nociv prin mai multe mecanisme:
- favorizeaza aterosclcroza selor mari si modificarile de la nivelul placii (hemoragie in placa, necroza subintimala, ulceratie sau calcifierc); disparitia continuitatii intimei poale duce la dezvoltarea unui tromb. care accentueaza ocluzia si este sursa de embolizari trombotice:
- favorizeaza extinderea centrifuga a aterosclerozei, care intereseaza la hipertensivi artere de calibru mai mic decat la normotensivi;
- determina arterio- si arterioloscleroza prin hialinizarea arterelor de calibru mic, cu ingustarea concentrica a lumenului acestora;
- produce degenerarea fibrelor musculare din peretele scular si inlocuirea acestora cu tesut fibros:
- mareste rezistenta elastica si diminua extensibilitatea arcului aortic si a arterelor mari. marind de asemenea rezistenta arteriolara;
- favorizeaza, prin actiune mecanica, aparitia anevrismelor si mareste dimensiunile celor preexistente;
- in afara actiunii directe asupra selor cerebrale, hipertensiunea arteriala modifica si bariera hemato-encefalica. favorizand fie sodilatatie si edem cerebral, fie soconstrictie intensa cu aparitia de microinfarcte cerebrale (8).
Depistarea, tratamentul si controlul pe timp indelungat ale hipertensiunii arteriale au redus incidenta accidentului scular cerebral , mai ales ca majoritatea bolnavilor cu accidente sculare cerebrale au istoric de hipertensiune arteriala. Un numar substantial de studii clinice prospective, randomizate dovedesc reducerea progresi a riscului pentru accident scular cerebral, prin controlul tensiunii arteriale .
O analiza a 14 studii clinice cu un numar total de 37.000 de bolnavi hipertensivi arata ca o reducere a presiunii arteriale diastolice cu 6 mmHg determina o reducere a riscului pentru accident scular cerebral cu 42 % (14a),* .In cadrul studiului clinic randomizat "Systolic Hyperlcnsion in the Eldcrly Program*' (citat de 25), subiectii cu rsta de peste 60 de ani si hipertensiune arteriala sistolica izolata (TAs > 160 mmHg), care au urmat tratament antihipertensiv, au avut un risc pentru accident scular cerebral cu 36 % mai mic, ativ cu un grup de subiecti tratati cu placebo.
Si studiul de la Framingham pledeaza pentru controlul lorilor tensiunii arteriale ca importanta masura de profilaxie a accidentelor sculare cerebrale.In concluzie, depistarea precoce, tratamentul adect si controlul pe timp indelungat ale hipertensiunii arteriale sunt prioritare in profilaxia accidentului scular cerebral.