SIMPTOME
Boala Hodgkin, un tip de limfom, poate sa nu determine nici un simptom, mai ales la tineri. Cand apar simptome, acestea pot fi:
a tumefieri nedureroase la gat, in axile sau zonele inghinale, datorita maririi ganglionilor limfatici.

a mancarimi intense pe tot corpul.

a febra, frisoane, transpiratii in timpul noptii, scadere in greutate si pierderea poftei de mancare, oboseala persistenta si slabiciune generala.

a tuse persistenta, dispnee de efort si jena in piept.

Simptomele limfoamelor nehodgkiniene, pe

langa cele enumerate mai sus, cuprind:

a marirea de volum a abdomenului datorita unei spline marite.

a marirea ganglionilor inghinali.

a modificari ale ritmului obisnuit de eliminare a scaunelor sau sangerari din rect, daca boala afecteaza stomacul sau intestinele.
a congestie nazala, dureri in gat sau dificultati la inghitire, daca boala implica gatul sau sinusurile.

CHEMATI MEDICUL DACA:

a detectati orice simptome asociate cu limfoamele. Cele mai probabile semne de avertizare sunt marirea ganglionilor gatului, axilari sau inghinali, desi orice simptom suspect care persista peste doua saptamani trebuie diagnosticat.
Raspandit .a ca o retea prin intregul organism se afla mici vase care transporta un lichid incolor numit limfa. Suspendate in lichid se afla limfocitele, celule sangne albe al caror scop este combaterea bolilor si infectiilor. Pentru conectarea acestei retele exista organe mici, de marimea unor boabe de fasole, numite ganglioni limfatici; acestia, care sunt concentrati in axile, la gat, in zonele inghinale, in torace si abdomen, filtreaza lichidul si initiaza raspunsul imun al organismului. Sistemul limfatic - care cuprinde si splina, timusul, amigdalele si maduva osoasa - apara constant organismul de milioane de atacatori microscopici.

In anumite situatii, insa, limfocitele se pot can-ceriza si incep sa se multiplice necontrolat. Tipurile frecvente de limfoame incep, de obicei, sub forma unor tumori maligne intr-un ganglion si se pol extinde oriunde ajung limfocitele sanatoase -prin limfa si sange - in alte tesuturi limfatice si posibil la organe din afara sistemului limfatic. Daca nu se interne, celulele canceroase se multiplica si vor inlocui in cele din urma limfocitele sanatoase, suprimand sistemul imunitar.
Termenul limfoame se refera la un grup de boli care variaza de la afectiuni cronice cu progresie lenta pana la forme acute, evoluand rapid. Un tip este boala Hodgkin, numita astfel dupa medicul englez care a descris-o primul in 1832; toate celelalte, in ciuda diversitatii lor, sunt denumite global limfoame nehodgkiniene. . Boala Hodgkin se deosebeste de celelalte limfoame prin celula anormala Reed-Sternberg - botezata dupa anatomopatologii care au detectat-o prima data - care poate fi vazuta cu usurinta la microscop. Boala Hodgkin are tendinta sa se raspandeasca metodic, de la un grup de ganglioni la urmatorul si raspunde in mod prezibil la tratament. Ea incepe, de obicei, in ganglionii limfatici ai gatului sau subclaculari; se extinde in torace, abdomen si pels si poate invada in final organe precum splina si plamanii, ca si oasele si maduva spinarii.
Limfoamele reprezinta circa 5% din toate can-cerele din Statele Unite. in fiecare an, sunt diagnosticate aproximativ 50 000 de cazuri, dintre care circa 15% sunt limfoame Hodgkin. Exista cel putin 10 tipuri de limfoame nehodgkiniene, descrise, in functie de cat de agresiv se comporta, ca limfoame cu grad scazut, intermediar sau inalt. Formele de grad scazut progreseaza de obicei incet si tind sa nu se extinda dincolo de sistemul limfatic. Versiunile de grad inalt se pot extinde la organe indepartate in doar cateva luni. Limfoamele se intalnesc cel mai frecvent la barbatii caucazieni. Boala Hodgkin apare, de obicei, intre 15 si 30 de ani sau dupa 50; limfoamele nehodgkiniene afecteaza rareori oameni sub 45 de ani.
Boala Hodgkin este acum una dintre cele mai curabile forme de cancer, cu o supraetuire globala la cinci ani de aproape 80%; cand boala este detectata si tratata din timp, acest procent este de 90%. Desi limfoamele nehodgkiniene sunt de regula mai dificil de ndecat, indicele de supraetuire globala la cinci ani a crescut in ultimele decade de la 30% la peste 50%. Un caz de grad scazut poate fi controlat prin tratament mai multi ani, dar este dificil de eradicat complet. Cazurile de grad ridicat, desi mult mai amenintatoare, sunt potential curabile prin tratament agresiv.

CAUZE
Nu se cunoaste cauza bolii Hodgkin. Majoritatea celor diagnosticati cu aceasta forma de limfom au o sanatate generala buna. Ar putea exista o legatura ereditara, intrucat fratii si surorile celor cu boala Hodgkin au o probabilitate de sapte ori peste medie de a face boala.
Cauzele limfoamelor nehodgkiniene sunt de asemenea in mare masura necunoscute. O forma numita limfomul Burkitt este puternic asociata cu infectii cu rusul Epstein-Barr, un herpesrus foarte frecvent in Africa. Alte limfoame au fost puse in legatura cu infectia cu HIV - cauza SIDA-sau cu infectia cu HTLV, un alt membru al familiei HIV. De la aparitia HIV, la inceputul anilor optzeci, incidenta limfoamelor nehodgkiniene a crescut
cu 65%, in timp ce incidenta bolii Hodgkin a scazut. Alte conditii care compromit functia imuna a organismului, cum ar fi transtul de organ, radioterapia sau chimioterapia sau boli autoi-mune de tipul lupusului si artritei reumatoide, cresc de asemenea riscul unei persoane de a face un limfom nehodgkinian.
PROCEDEE DE TESTARE Sl DIAGNOSTIC
Medicii nu stiu cum sa detecteze un limfom inainte ca acesta sa provoace simptome. Marirea ganglionilor de la gat, axile sau din zona inghinala ofera, de obicei, primul indiciu. Un pacient poate raporta aceasta marire sau ea poate fi detectata in timpul unui control de rutina. Un medic poate, de asemenea, suspecta un limfom cand marirea ganglionilor limfatici sau a splinei este insotita de simptome mai generale, cum sunt oboseala, frisoanele sau transpiratiile nocturne.
Probe ale sangelui si urinei, impreuna cu teste imagistice, pot revela anomalii care ajuta diagnosticul din timp al limfoamelor, dar boala trebuie sa fie confirmata printr-o biopsie-de obicei, dintr-un ganglion limfatic, dar uneori din pielea afectata sau din tesut pulmonar extras chirurgical si studiat de un histopatolog. Marimea, forma si aranjamentul celulelor la microscop poate determina daca exista un limfom, iar in caz pozitiv, ce tip de limfom.
Daca se gaseste cancer, teste mai aprofundate ii pot determina extinderea. Medicii pot examina sistemul limfatic utilizand TC sau un procedeu radiologie numit limfografie. Pentru acest procedeu, pacientului i se injecteaza o substanta care edentiaza sistemul limfatic la raze X. O biopsie de maduva osoasa este efectuata, de regula, pentru a verifica prezenta de celule canceroase in maduva. Chirurgia exploratorie poate fi necesara pentru a determina intreaga extensie a afectarii ganglionilor limfatici.

TRATAMENT

Limfoamele fac parte dintre cancerele care raspund ce! mai bine la radio- si chimioterapie. Cum aceste tratamente au devenit mai sofisticate, indicii de supraetuire pentru limfom au crescut in mod constant. Majoritatea pacientilor cu limfoame supraetuiesc acum cel putin cinci ani cu tratamentul conventional. Succesul a fost remarcabil mai ales in cazul bolii Hodgkin: cel putin 75% dintre cazurile nou diagnosticate sunt acum considerate curabile.

MEDICINA CONVENTIONALA
Specificul tratamentului variaza de la caz la caz, in functie de tipul de limfom implicat, de prezenta sau absenta simptomelor, de varsta si starea generala de sanatate a pacientului. Datorita complexitatii luarii deciziei, pacientii cu limfoame ar trebui incurajati sa solicite parerea unui specialist in limfoame dintr-un centru principal de cancer, inainte de incepe un anumit regim de tratament.
Cand este limitata la unul sau doua grupuri de ganglioni limfatici, boala Hodgkin poate fi tratata eficient prin radioterapie. Pentru tratamentul tumorilor mari sau bolii Hodgkin care a inceput sa se raspandeasca, chimioterapia - uneori, alaturi de radioterapie - este cea mai buna optiune de tratament. Un astfel de tratament, urmat in mod agresiv, ndeca pana la 40% dintre cazurile de boala Hodgkin.Intrucat succesul depinde de doze mari de medicamente toxice si radiatii, tratamentul are deseori efecte secundare neplacute si poate provoca complicatii reziduale, de exemplu inferti-litatea. Medicatia impreuna cu diferite terapii complementare pot ajuta controlul anumitor efecte secundare. Pacientii de sex masculin pot sa ia in considerare depunerea de sperma intr-o banca de sperma inainte de a incepe tratamentul. Femeilor inainte de menopauza li se intrerupe deseori mens-truatia in timpul tratamentului, dar aceasta poate sa reapara dupa incheierea terapiei.
Deciziile de tratament in limfoamele nehodg-kiniene depind in mare masura de gradul bolii. Formele de grad scazut progreseaza, de obicei, foarte lent si - desi raspund la chimioterapie -recidiveaza frecvent. Decat sa fie supus un pacient unui tratament care nu este necesar, un medic va alege sa supravegheze indeaproape un caz cu grad scazut si sa actioneze doar cand acesta incepe sa se accelereze. Dimpotriva, cazurile cu grad inalt merita radioterapie, chimioterapie sau ambele, imediat si agresiv.
Cercetatorii continua sa investigheze noi metode de tratament, in speranta ameliorarii indicilor de ndecare pentru limfoamele avansate si recidivante. Obiectivul de baza este - si a fost intotdeauna - de a ucide celulele canceroase, fara a vatama insa celulele sanatoase. Sunt in studiu diferite cai de a atinge aceste scopuri. Imu-noterapeutii experimenteaza anumiti agenti biologici, cum este interferonul, pentru stimularea unui atac mai agresiv al celulelor imune asupra celulelor canceroase. Alti cercetatori sintetizeaza proteine speciale, numite anticorpi monoclonali, care sunt directionale specific catre celulele canceroase. Prin fuzionarea acestor anticorpi cu sub-
stante chimice toxice sau agenti radioacti, se intentioneaza atacarea mortala a celulelor canceroase, fara a afecta celulele sanatoase din vecinatate. Arsenalul anticancer cuprinde multe alte tehnici pentru a face celulele canceroase mai sensibile la tratamentul cu radiatii si medicamente, in unele cazuri este utilizat transtul de maduva, pentru a permite administrarea unei chi-mioterapii in doze mari. [ caseta.)
Pacientii cu limfom care obtin remisiunea ar trebui sa faca controale regulate pentru descoperirea cancerului, intrucat limfoamele recidiveaza la un procent semnificativ de supraetuitori in doi-trei ani. in tratamentul reusit al bolii Hodgkin, recaderea dupa cinci ani de remisiune este rara. (Cititi Cancerul, pentru mai multe informatii despre chimioterapie, radioterapie si alte forme de tratament al cancerului.)

MEDICINA ALTERNATIVA

Limfoamele si tratamentul lor standard cu medicamente toxice si radiatii contribuie la slabirea sistemului imunitar. Multe terapii despre care anumiti cercetatori considera ca ar stimula functia imuna a organismului se pot asocia in conditii de siguranta tratamentului standard, pot sustine starea generala de sanatate si pot ajuta efectiv corpul sa combata cancerul. Odihna, relaxarea si o nutritie sanatoasa sunt baza recuperarii unei bune sanatati. Participarea la un grup de sustinere poate ajuta eliberarea de emotiile care contribuie la stres. Cititi Cancerul, pentru mai multe sugestii.

CE PUTETI FACE ACASA
Chimio- si radioterapia pot provoca efecte secundare neplacute, de exemplu greata, varsaturi, diaree, oboseala si vulnerabilitate la infectii. Medicul poate prescrie medicamente pentru a se adresa unora dintre aceste probleme, iar dumneavoastra puteti face o serie de lucruri pentru a ameliora simptomele: Mancati mese usoare. Etati produsele lactate si alimentele dulci, prajite sau grase. Beti multe lichide inainte si dupa mese. Daca mirosul de alimente gatite va face greata, incercati sa mancati alimente reci sau la temperatura camerei. Purtati haine suficient de largi. ingriji-ti-va atent pielea pastrand-o curata si fara zgarieturi si etati contactul cu persoane edent bolnave. Odihniti-va oricand simtiti nevoia, dar altfel mentineti-va antrenai in actitati care va vor ajuta sa va luati gandurile de la neplacerile imediate.

PREVENIRE

Avand doar cunostinte limitate despre cauzele limfoamelor, medicii nu pot furniza principii detaliate de prevenire. Mentinerea unei stari de sanatate cat se poate de bune poate reduce riscul de cancer in general. Sfaturile standard includ o dieta bine echilibrata, pastrarea sub control a greutatii, exercitiile fizice regulate si somnul adecvat. Toate aceste masuri contribuie la o functie imuna sanatoasa. Daca nu sunteti absolut sigur ca partenerul dumneavoastra sexual este HIV negativ, folositi un prezervativ in timpul actului sexual, pentru etarea infectiei.

Transtul de maduva osoasa
Cu cateva decenii in urma. oncologii (spe- t cialistii in cancer) s-au confruntat cu o problema frustranta. Ei stiau ca dozele masive de chimio- sau radioterapie ar putea forta anumite cancere sa "sara pragul", intrand in re-misiune. Stiau in acelasi timp ca un astfel de tratament poate distruge ireparabil maduva osoasa, fara de care o persoana nu poate trai. Dar daca maduva osoasa ar fi sacrificata pentru a lichida cancerul, pentru a fi apoi reinstalata? Transtul de maduva osoasa a aparut ca o terapie riscanta, dar adecvata in | anumite tipuri de cancer, ndecand un numar semnificativ de pacienti altfel incurabili.
In limfoame, transtul se bazeaza pe 1 utilizarea maduvei proprii a pacientului. O mica cantitate de maduva este extrasa, tratata cu substante chimice, pentru eliminarea celulelor canceroase, si apoi depozitata la rece. Intre timp, pacientului i se administreaza chimioterapie - uneori, cu radioterapie. O data cu eliminarea celulelor canceroase sunt distruse si celulele maduvei osoase restante. Maduva osoasa depozitata, epurata de cancer, este apoi reintrodusa intravenos pacientului.
Treptat, celulele sangne imature din maduva de inlocuire incep sa se multiplice. Pana sa se intample aceasta, sistemul imunilor al pacientului este sever supresat, iar posibilitatea de infectie este o preocupare constanta. Pentru a reduce la minim aceasta faza periculoasa, medicii utilizeaza "factori de cres-le', care accelereaza cresterea maduvei sanatoase. Aceasta si alte imbunatatiri promit sa faco din transtul de maduva osoasa o terapie din ce in ce mai sigura si mai valoroasa pentru cancer.

SISTEMUL LIMFATIC

Lichidul numit limfa protejeaza organismul impotriva infectiilor prin limfocitele circulante, un tip de celule sangne albe care ataca microorganismele infectioase. Principalul organ al sistemului este splina, conectata printr-o retea de mici vase limfatice cu grupuri de ganglioni limfatici raspanditi in intregul corp. Limfocitele care trec prin tesuturile organismului distrug majoritatea infectiilor inainte ca acestea sa poata intra in circulatia sangna.