IRC se refera la pierderea definitiva a functiei renale, care se manifesta prin seninele si simptomelc cunoscute sub numele de uremie. Spre deosebire de IRA. in care vindecarea este frecnta. IRC este irersibila si poale duce la crearea unui cerc vicios cu pierderea progresiva a nefronilor ramasi.
CAUZE Cau/ele frecnte de IRC sint
nefropatia diabetica (28%),
hipertensiunea (24%). glomeruloncfrita (21%) si rinichiul polichisUc.
Cauzele specifice ale sindromului uremie nu sint cunoscute. In afara de
insuficienta excretiei
renale de saruri si produsi de meolism. IRC conduce la pierderea functiei meolice si endocrine a rinichiului sanatos. Probabil, toxinele care stau la baza acestui sindrom sinl produs ii de degradare ai proteinelor si ammoacizilor. Dinlre acestia, ureea are ponderea cea mai semnificativa si poate fi facuta partial responsabila de starea generala alterata,
anorexie si varsaturi. Alt compus azotat. acidul guanidinosuccinic. contribuie la alterarea functiei plachelarc. Compusii mai mari (..moleculele de mijloc") sint implicati in neuropalia uremica. Diferiti
hormoni polipeptidiei. inclusiv hormonul para-tiroidian (PTH), apar in cantitati mari in IRC si contribuie la sindromul uremie.
CONSECINTE IRC si uremia au efecte noci asupra functiilor si meolismului celular si asupra volumului si compozitiei fluidelor corporale. Defectele de transport prin membrana pot produce disfunctii ale hematiilor si muschilor scheletici. Malnutritia proteica, aportul energetic inadecvat si hipertrigliceridcmia sint frecnte, desi. de obicei, nilul colesterolului este normal.
O data cu pierderea progresiva a nefronilor. capacitatea rinichiului afectat de a concentra
urina este diminuata, ducind la izostenurie cu poliurie si nic-turic. Astfel, restrictia lichidiana este potential periculoasa, deoarece pierderea exlrarenala de
lichide poate produce depletia volumica extracelulara.
In stadiile precoce ale IRC. echilibrul Na+ e.xlracelular este mentinui prin cresterea excretiei fraetionale a Na', datorita factorilor peritubulari modificati si diurezei osmotice prin solvitii retinuti. In stadiile tardi ale IRC.nefronii restanti nu potexcrela cantitati normale de Na', astfel incit sodiul
alimentar e^ie retinut, ducind de obicei la
hipertensiune si supraincarcare volemica. cu ICC si edem. Hiponatremia se poate dalora aportului liehidian excesiv, scaderii capacitatii de dilutie sau restrictiei de Na+.
pH-ul sanguin. IICO3 sau Pcov se modifica foarte putin sau deloc, pina la scaderea RFG sub 50% din valoarea normala. Acidoza meolica este partial rezultatul scaderii excretiei de acizi. Cu toate acestea, balanta pozitiva a 11" produce numai o acidoza meolica usoara, neprogresiva, probabil datorita unui mecanism tampon osos. in
insuficienta renala moderata, retentia de clor duce la acidoza hipercloremica (acidoza cu diferenta anionica normala). In IRC sera, retentia de sulfati, fosfati si alti anioni care nu se dozeaza duce la o acidoza cu diferenta anionica.
Pe masura ce boala renala avanseaza, echilibrul fosfatului se sileste prin reducerea rcabsorbtiei fraetionale a fosfatului, mediata de cresterea secretiei de PTH; aceasta se daioreaza unei scaderi in Ca2' seric, asociata cu retentia fosfatului, pe masura ce RFG scade. Nilele crescute de PTH contribuie la modificarile osoase din osteodistrofia renala, cum cslc osteila fibro-chislica. Alic
tulburari care contribuie la modificarile osoase sinl rezistenta scheletului la PTH si scaderea I,25(OH)2D circulant. Iliperfosfatemia si hipocalcemia apar atunci cind RFG scade la < 25% din normal.
Spectrul tulburarilor din uremie este enumerat in elul 100-l. Semnele si simptomelc apar tir/iu. cind RFG este < 25% din normal.
Alte tulburari electrolitice sint hiperkaliemia prin aport excesiv de K, medicamente antikaliurelice, acidoza sau oligurie. Hipermagneziemia poale fi periculoasa la pacientii care primesc anliacide pe baza de
magneziu sau ca-larticc.
In afara de ICC,
edemul pulmonar se poate datora si cresterii permeabilitatii capilare, in absenta supraincarcarii volemice. Ambele forme raspund la dializa. Perieardita poate fi datorata uremiei in sine sau altei boli sistemice. Ateroscleroza este accelerata la pacientii dializati. Anemia normocroma nor-mocitara este rezultatul eritropoiezei diminuate, duratei scazute de supravietuire a hematiilor si. in unele cazuri, pierderilor de singe. Timpul de singerare prelungii, activitate scazuta a factorului III plachetar, usoara trombocilopenie si modificarile functiilor plachetarc pot produce complicatii hemoragice;
hemoragiile Gl sint frecnte. Defectul de hemostaza raspunde la o
dializa eficienta. Crioprecipitatelepol fi utile. Diferite functii leucocitarepot II afectate.
Encefalopatia si neuropatia periferica sint frecnte si se amelioreaza prin dializa. Simptomele GI sint anorexie, greata, varsaturi. in special matinale. Ulceratiile mucoasei superficiale,
ulcerele peptice si dirliculita, pol fi sedii de singerare Gl. Intoleranta la glucoza este in mare parte rezultatul rezistentei la insulina. Amenorcea, scaderea functiei testiculare si
impotenta sint frecnte.
Manifestarile cutanate ale IRC sint
pruritul uremie, echimozele, o coloratie galbena datorata retentiei de urocromi si hiperpigmentari datorate hemocro-matozei.