imbatranirea fiziologica sau patologica a arterei incepe prin alterarea materialului elastic, prin pierderea proprietatilor elastice ale peretelui arterial; acest proces se intalneste atat in procesul normal de imbatranire, arteriosclcroza, cat si in procesul patologic al aterosclerozei; desi sunt doua procese similare, ele nu sunt identice.
Prin imbatranire, potentialul meolic al celulei endoteliale se modifica; aceasta s-ar datora unei erori in transcrierea codului genetic al ARN, cat si in sccventialitatea aminoa-cizilor din proteina bogata in ARN, ceea ce determina o scadere a capacitatilor sale de a se lega cu acidul nucleic.
Ambele procese intrica, de aceea profilaxia arterosclerozei este asemanatoare cu cea a imbatranirii precoce. Manifestarile clinice ale
aterosclerozei sau complicatiile sale majore apar la adultul mijlociu, dar sunt mai evidente la o varsta inaintata.
In arterioscleroza are loc un proces de uzura fiziologica, o fizioscleroza a aparatului cardio-vascular.
Ateroscleroza este un proces care nu este corelat in mod indispensabil de varsta. Ea esle o boala de reglare, initial si esential meolica, cu cea mai importanta tulburare in meolismul lipidelor, la care se asociaza
tulburari complexe meolice, glucidice, protidice si glucoprotcine. Paralel, apar tulburari in procesul de hemostaza, coagulare, fibrinoliza, adezivitate si agregabilitate plachetara si tulburari de vaso-motricitate, consecinta acestuia fiind formarea placii de ateroame cu ingustarea lumenului arterial si sclerozarea arteriala. Toate acestea determina un deficit de irigatie si aparitia semnelor de ischemie in sectorul vasului interesat.
Ateroscleroza are si un caracter ereditar. in prezenta antecedentelor familiare de ateroscleroza, riscul de a face boala este de doua, pana la patru ori mai mare la subiectii tineri, fata de cei cu varsta mai inaintata, iar riscul de deces este de sapte ori mai mare decat la accidentul ischemic la un bolnav care nu a at in familie ateromatosi.
Ateromatoza are un caracter si o conditionare ereditara. Aceasta ipoteza este sustinuta si de faptul ca multe dislipemii sunt familiale. Astfel Fredrickson, in 1967, a descris cinci tipuri de hiperlipemii, constatandu-se o corelatie intre acestea si aparitia aterosclerozei coronariene.