Medicamentele moderne folosite in bolile cardiovasculare au efecte puternice, conditionind in mare masura rezultatele care se obtin in prezent. Eficienta lor depinde insa .de modul cum sint administrate. Utilizate incorect sau necontrolat, aceste medicamente pot produce tulburari dintre care unele pot fi periculoase. Deoarece o mare parte din bolnavii de inima fac tratamente cronice si isi iau singuri medicamentele, este util sa cunoasca unele date asupra efectelor, modullui de 'administrare si riscurilor acestor medicamente.

Tonicardiacele sau digitalicele sint medicamente larg utilizate, care au doua efecte terapeutice importante :
intaresc inima, crescindu-i forta de contractie. Acest efect este utilizat in insuficienta cardiaca, stare in care forta de contractie a inimii este redusa.
scad frecventa batailor inimii in unele tulburari de ritm insotite de tahicardie. Acest efect face ca tonicardiacele sa fie larg utilizate ca tratament de durata in fibrilatia atriala.
Tonicardiacele se administreaza pe cale bucala in tratamentele de durata. In situatii speciale, si pentru o perioada scurta de timp, ele se pot administra intravenos.
Preparatele injecile sint Strofantina, Lana-tosidul C, Nidacilul, Digoxinul si Lanitopul.
Preparatele orale cele mai utilizate sint Lana-tosidul C, Nidacilul, Digoxinul, Lanitopul si Digi-talina. Pulberea de foi de digitala este mai putin utilizata in prezent. Preparatele cu administrare pe cale orala se gasesc sub forma de lete sau solutie. Daca sint administrate in doze prea mari, tonicardiacele au efecte toxice. in majoritatea cazurilor aceste efecte sint usoare, dispar la intreruperea temporara a medicamentului si la un tratament corespunzator. Daca in astfel de situatii medicamentul este administrat in continuare, pot apare complicatii serioase. Tulburarile datorite dozajului excesiv si care necesita consultul medicului sint greturile, varsaturile, vedere colorata in galben sau verde, palpitatiile si agravarea inexplicabila a bolii.
Care sint regulile pe care trebuie sa le respecte un bolnav tratat cu tonicardiace, pentru a avea un beneficiu maxim de pe urma acestui medicament ?

Tratamentul cu tonicardiace se face numai la indicatia medicului. Este strict interzis ca aceste medicamente sa fie luate de bolnav din proprie initiativa pe considerentul ca "fac bine la inima". Bolile de inima sint numeroase, iar in unele din ele tonicardiacele nu sint indicate, putind produce accidente grave. De asemenea preparatul, doza si ritmul de administrare nu pot fi silite decit de medic.
Tratamentul cu tonicardiace se face la majoritatea pacientilor permanent, toata viata. Ritmul administrarii este zilnic, sau cu 13 zile de pauza pe saptamina. Obiceiul, din pacate destul de frecvent, de a intrerupe tratamentul la ameliorarea simptomelor este daunator si duce la agravarea bolii. Unii bolnavi obisnuiesc sa faca tratament cu tonicardiace cind se simt mai rau si sa-l intrerupa cind se amelioreaza. Si aceasta practica este gresita si are efecte defavorabile. Bolnavii de inima care urmeaza un tratament tonicardiac trebuie sa stie ca la inceput se administreaza o doza care impregneaza muschiul inimii cu medicament. Aceasta doza determina efectul terapeutic si ameliorarea bolii. Pentru mentinerea acestui rezultat este necesara administrarea permanenta a unei doze egale cu cea care se pierde zilnic. Cunoscind aceste date este usor de inteles de ce tratamentele ocazionale sau intreruperea tratamentului fara recomandarea medicului constituie practici gresite.
Doza de medicament tonicardiac necesara bolnavilor are variatii individuale mari. Din acest motiv doza si ritmul administrarii nu pot fi silite decit de catre medic.
Diversele preparate tonicardiace, desi au actiune asemanatoare, difera in ce priveste unele efecte, toleranta si continut de substanta pe leta. Din acest motiv nu este permis ca pacientul sa-si schimbe preparatul fara avizul medicului.
Bolnavii trebuie sa cunoasca semnele amintite mai sus, care arata aparitia unor efecte toxice ale tratamentului tonicardiac. Pericolul toxicitatii digitalice este mai mare dupa diureze abundente produse de diuretice. Pierderea concomitenta de potasiu explica acest efect care poate fi prevenit sau corectat prin administrare de potasiu. La aparitia semnelor de supradozaj digitalic prezentarea imediata la medic este obligatorie.
Controlul periodic la intervalele de timp indicate de medic este obligatoriu pentru bolnavii tratati cronic cu tonicardiace, chiar daca se simt bine. Acest control este necesar pentru eventuale ajustari ale tratamentului (preparat, doza), nevoia de digitalice putindu-se modifica in timp.
Cu conditia respectarii regulilor amintite, me-dicatia tonicardiaea are efecte deosebit de bune la pacientii suferinzi de insuficienta cardiaca si unele tulburari de ritm si constituie una dintre cele mai pretioase arme in tratamentul bolilor de inima.

Medicatia diuretica. Medicamentele din acest grup cresc eliminarea de sare si de apa prin urina si sint indicate la bolnavii cu insuficienta cardiaca si la cei cu hipertensiune arteriala.

Dupa intensitatea efectului diuretic ele se impart in :

diuretice slabe : Ederenul si Spironolactona

(Aldactone) ;

diuretice cu efect mediu : diureticele mercuriale (Norit, Salirgan), Nefrixul, Ufrixul si alte numeroase preparate similare;
diuretice puternice : furosemida (Lasix, Fu-ranthryl, Furosemid) si acidul etacrinic (Edecrin).In insuficienta cardiaca diureticele se administreaza pentru combaterea retinerii de apa si sare in organism, tradusa prin edeme (umflarea picioarelor), ficat marit si dureros si dispnee (sete de aer). Cu ajutorul diureticelor si a regimului sarac in sare aceste tulburari dispar sau se reduc mult. Deoarece tendinta de retinere a sarii si a apei este permanenta, si aceste masuri terapeutice trebuie aplicate permanent. Preparatele cele mai utilizate in acest scop sint diureticele cu efect mediu. Ufri-xul sau Nefrixul se administreaza pe cale bucala, in lete. Doza pe zi este de 34 lete luate dimineata la interval de 34 ore in 2 prize. Medicamentul nu se administreaza zilnic decit la instituirea tratamentului. in tratamentul de durata ritmul administrarii este silit de medic, fiind in general de o data, de doua sau de trei ori pe saptamina.
Diureticele puternice (Furanthryl, Lasix) sint indicate cind efectele celorlalte preparate sint insuficiente sau contraindicate. Utilizate abuziv, aceste preparate pot produce perturbari serioase ale echilibrului apei si mineralelor in organism.
La unii bolnavi sint indicate asocieri de diuretice, care cresc eficienta tratamentului si reduc efectele defavorabile.
Ce reguli trebuie sa respecte pacientii cu insuficienta cardiaca tratati cu diuretice ?
Respectarea regimului sarac in sare, deoarece diureticele nu scutesc pacientul de acest regim ;
Respectarea ritmului de administrare prescris. De multe ori bolnavii, simtindu-se mai rau, iau diuretice zilnic, mai ales cind efectul diuretic li se pare nesatisfacator. Aceasta practica este gresita si poate produce complicatii. in cazul in care eficienta tratamentului scade, pacientul trebuie sa se prezinte la medic.
Suplimentare de saruri de potasiu, deoarece cu exceptia triamterenului si a spironolactonei, toate celelalte diuretice produc o pierdere de potasiu, in acest scop se administreaza clorura de potasiu, ca pulbere sau "sare fara sodiu", 12 lingurite in mincare sau dupa mese.
Controlul eficientei tratamentului diuretic si al respectarii regimului sarac in sare se face prin cintarire la 23 zile. Cresterile rapide in greutate indica retinere de apa in corp si impun revizuirea tratamentului.
Se recomanda ca diureticul sa fie luat dimineata, pentru ca efectul sa aiba loc in cursul zilei. Administrarea seara sau dupa masa impiedica bolnal sa doarma.