Este metoda care a adus contributii deosebit de importante in cunoasterea fiziopatologiei SM si in precizarea diagnosticului, mai ales in derea indicatiei operatorii. Metoda isi pastreaza si astazi o importanta deosebita, chiar daca prin confruntarea datelor sale cu datele celorlalte metode de instigatie s-a ajuns ca acestea sa ofere adeseori informatii de o valoare asemanatoare, dar fara riscurile "invazivitatii" - sau daca ecocardiografia, in ultima vreme, aduce date de precizie si finete, cu ajutorul unei metode neinvazi.

Indicatiile pentru cateterismm etapa actuala sunt:

- cazurile cu diagnostic incert;

- cazurile de leziuni mitrale deosebite;
- cazurile care pun problema de asociere cu alte valvulopatii, ceea ce are consecinte asupra indicatiei operatorii;
- cazurile in care exista o neconcordanta importanta intre simptomatologia
subiectiva si cea obiectiva sau in raport cu datele unor instigatii paraciinice;
- cazurile in care se pune problema asocierii unor leziuni coronariene, de care trebuie tinut cont in actul operator.
Se poate efectua cateterismul stang, care ar fi cel mai util, dar este putin utilizat din cauza dificultatilor tehnice si a riscurilor mult mai mari.
De cele mai multe ori se utilizeaza cateterismul drept, care este mult mai usor de efectuat si mult mai putin riscant si care ofera informatii suficiente in general pentru diagnostic.

Aprecierea stenozei orificiu/ui mitral

Necesita:

- calculul debitului cardiac pe principiul lui Fick;

- masurarea gradientului de presiune din diastola dintre AS si VS;

- determinarea timpului de umplere diastolica a VS.

Gradientul de presiune AS/VS se calculeaza imetric in cazul cateterismului stang.
Daca se face cateterismul inimii stangi si se inregistreaza sincron presiunile din AS si VS se poate aprecia gradul de seritate a SM cu ajutorul timpului de injumatatire a gradientului initial diastolic de presiune AS/VS , asa cum este aratat in .5-79.
Timpul de injumatatire a gradientului de presiune diastolica - T 1/2P - este intervalul de timp dintre momentul gradientului maxim de presiune intre AS si VS de la inceputul diastolei (a in .) si momentul in care diferenta de presiune dintre AS si VS va ajunge la jumatatea valorii initiale a (acesta este punctul b, respectiv b b" din ura).
Intervalul este cu atat mai lung (0,10", 0,20", 0,30") cu cat este un gradient de presiune mai mare intre AS si VS si deci un grad mai mare de seritate a SM.
In cazul cateterismului drept (cel uzual), presiunea din AS se considera egala cu presiunea capilara pulmonara (PCP), adica "presiunea de infundare" (Wedgepressure - engl.) a sondei intr-o ramura arteriala pulmonara cat mai periferica.
Presiunea diastolica din VS se considera conntional ca ar fi de 5 mmHg

DC: debitul cardiac

D durata perioadei de

umplere ntriculara diastolica

F : frecnta cardiaca Se apreciaza urmatoarele grade de SM.

- SM usoare, cu suprafata orificiului mitral peste 2cm2

- SM medii, cu orificiul mitral intre 1,5 - 2 cm2

- SM sere, cu orificiul mitral intre 1 -l,5 cm2

- SM foarte sere, cu orificiul mitral sub 1 cm8
Este mai exact si util sa se raporteze suprafata orificiului mitral la suprafata corporala, cifra critica fiind de 0,7 cm2/m2.
Presiunea capi/ara pulmonara (PCP) depaseste limita normala de 12 mmHg, crescand aproximativ proportional cu gradul SM (.5-80). Totusi, PCP depinde si de fluxul mitral, deci indirect de debitul cardiac.
Presiunea sistolica din VD creste, cel putin proportional cu cresterea nilului PCP, dar uneori disproportionat de mult, atingand chiar valorile sistemice sau chiar depasindu-le (.5-80).
Gradientul dintre presiunea in arterele pulmonare si PCP ( = nele pulmonare) creste; cu cat este mai mare, cu atat denota instalarea celui "de al doilea baraj", pulmonar.
Rezistenta arteriolara pulmonara creste, uneori foarte mult, chiar pana la 1500 dyn/sec/cm"5.
Raportul dintre travaliul VD/VS (normal 1/5) creste pana la 1 si mai mult chiar.

Fractia de ejectie a VS apare adeseori scazuta.

Se constata disfunctii ntriculare segmentare: anterolaterala (din cauza insuficientei VD) si postero-bazala (ca urmare a reducerii mobilitatii vali mitrale).