a) Agentul etiologic. Un parazit, Ankilostoma, de forma cilindrica (Ankilostoma duodenale), din clasa ne-matodelor. Femela masoara aproape 2 cm in lungime si 1 mm in grosime. Masculul este mai scurt si mai subtire
b) Repartitie geografica

frecventa. in regiunile calde, boala apare in mod frecvent, insa in regiunile temperate, de obicei, este prezenta numai in unele, bazine miniere. La noi, desi pot exista cazuri izolate, boala a fost practic eradicata din bazinul carbonifer de la Anina unde era foarte frecventa.
c) Sursa de infectie. Omul parazitat (bolnav sau sanatos), care elimina prin dejectii ouale parazitului, constituie rezervorul de infectie in aceasta boala.
d) Modul de transmitere. Ouale eliminate de omul parazitat evolueaza pe sol pina la stadiul de larve. Boala trece la alt om prin intermediul acestor larve mai frecvent traversind pielea sau, mai rar, ajungind in organismul omului sanatos prin alimentele contaminate. O transmitere directa are loc numai in mod exceptional pe cale congenitala.
e) Calea de patrundere. Localizare. Cutanata este cea mai frecventa ; digesti mai rara, iar calea respiratorie nu este admisa.
Dupa ce traverseaza pielea, larvele intra in circulatia sanguina si descriu mai intii un ciclu perienteric trecind prin plamini. De aici ajung in fundul gitului si sint inghitite, in tubul digestiv se opresc in duoden si mai rar in jejun. in cazuri exceptionale pot ajunge in cec si colon.
f) Perioada de incubatie. Dupa aproximativ 36 sap-tamini de la data infestarii, persoana parazitata poate sa elimine oua.
g) Simptomatologie. Trecerea parazitului prin piele si apoi prin plamini se insoteste de unele tulburari cutanate ("gwma minerilor") si pulmonare (bronsite). Localizarea parazitilor adulti in intestin duce insa la o serie de tulburari digestive care vor consta in special din dureri epigastrice, senzatii de greata, rsaturi, balonari, diaree etc. De asemenea intrucit ankilostomele se hranesc cu singe, intilnim in aceasta parazitoza si o anemie destul de severa.
h) Durata perioadei de contagiozitate. Direct, boala se transmite numai pe cale transplacentara de la mama la fat. O alta transmitere directa nu exista.I) Receptivitate

imunitate. Receptivitatea este generala, dar o imunitate pare sa se instaleze cu timpul la cei care au trecut prin boala.
j) Produse patologice ce se recolteaza in vederea diagnosticului etiologic : materii fecale, eventual in repetate rinduri.
k) Diagnosticul si examenele de laborator necesare diagnosticului etiologic. Pentru diagnostic se folosesc datele clinice si mai ales cele de ordin epidemiologie (frecventa mai mare a bolii la mineri desi exista si o ankilo-stomiaza de suprafata), iar pentru diagnosticul etiologic examenele parazitologice de materii fecale completate cu cercetarea eventuala a singelui in scaune (hemoragii oculte) si determinarea formulei sanguine (eozinofilie).
1) Tratamentul. Tetraclorura de etilen in doza, la adult, de 3 ml, dimineata pe stomacul gol. Se poate-repeta peste 7 zile. Nu se administreaza sub 3 ani. Rezultate mai bune se obtin cu Alcopar (Hidroxinaftoatul de befeniu) care se gaseste in plicuri do 5 g (cu 2,5 g substanta acti), administrindu-se 34 zile in sir. Se repeta peste 10 zile.
m) Masuri de profilaxie si combatere. Intensificarea actiunii de depistare si tratare a color parazitati. Inac-tirea dejectiilor provenite de la bolnavi. Utilizarea closetelor metalice mobiliA in mine. Dezinfectia solului (clo-rura de sodiu). Echipament de protectie. Spalarea zarzaturilor, intretinerea igienica a miinilor.