a) Agentul etiologic. Este un protozoar, Balantidium coli, din clasa ciliatelor. Desi este cel mai mare protozoar patogen intilnit la om (masoara pina la 200 microni) nu poate fi zut decit la microscop, atit ca forma vegetati, cit si ca chist.
b) Repartitie geografica
frecventa. Sub forma de cazuri cu totul izolate, se intilneste pe intreaga suprafata a globului. La noi au fost descrise cite cazuri dispersate.
c) Sursa de infectie. Porcul, care este in mod natural infestat in procente destul de ridicate, constituie rezervorul de infectie al bolii. Omul parazitat, care elimina prin dejectii chisturile parazitului, poate constitui o sursa de infectie.
d) Modul de transmitere. Se face direct de la porcii parazitati si, indirect, prin alimente contaminate sau prin manipularea materialului intestinal provenit de la porcii infestati.
e) Calea de patrundere. Localizare. Calea de patrundere este digesti, iar localizarea se face in cec,
colon si portiunea inferioara a ileonului, exceptional si in alte organe.
f) Durata perioadei de incubatie. Nedeterminata, riabila.
g) Simptomatologie. Parazitul se fixeaza de obicei in cec si
intestinul gros. Boala ia adeseori de la inceput caracterul unei dizenterii cu 1015 scaune pe zi, care pot contine resturi alimentare nedigerate, mucus, puroi, singe si chiar fragmente de mucoasa. in asemenea cazuri, bolnavii pot prezenta febra, lipsa poftei de mincare, rsaturi si dureri de-a lungul colonului. Diarecle prelungite si accentuate duc la deshidratarea organismului si denutritii severe. S-au citat si cazuri de perforatii intestinale provocate de paraziti, urmate de
hemoragii si de peritonite. Ca
tulburari extradigestive s-au intilnit si in balantidioza cazuri de cefalee, insomnie, prurit cutanat si uneori
anemii accentuate.
h) Durata perioadei de contagiozitate. Pe toata perioada infestarii. in care timp bolnavul elimina chisturiInfectioase.I) Receptivitate
imunitate. Receptivitatea ca siImunitatea nu sint precizate.
j) Produse patologice ce se recolteaza in vederea diagnosticului etiologic : materii fecale in mai multe rindwri (din cauza perioadelor negative), iar de la cadavre (pentru un diagnostic post mortem) fragmente de
intestin din portiunile in care se d leziuni.
' k) Diagnosticul si examenele de laborator necesare diagnosticului etiologic. Pentru diagnosticul clinic se folosesc semnele clinice ale bolii si datele de ordin epidemiologie (contactul cu porcii), iar pentru diagnosticul etiologic, examenele parazitologice de materii fecale si examenele histopatologice ce pot permite identificarea parazitului. Rectoscopia si irigoscopia pot contribui la silirea diagnosticului.
1) Tratamentul. Nu exista pina astazi un tratament specific. Cu rezultate nu prea incurajatoare au fost incercate chinina, calomelul. carbonatul de bismut. Rezultate mai bune par sa se obtina sub influenta tratamentelor cu antibiotice (aureomicina sau teramicina). Metro-nidazolul, in doze mai mari. pare de asemenea sa fie
eficace.
m) Masuri de profilaxie si combatere. Evitarea contactului cu porcii eventual parazitati.
Inactirea dejectelor porcilor inainte ca acestea sa fie folosite in agricultura. Spalarea
fructelor si zarzaturilor, intretinerea igienica a miinilor.
