Ano-rectitele sau proctitele sint inflamatii ale regiunii ano-rectale, iar rectitele sau recto-sigmoiditele sint procese inflamatorii ale mucoasei recto-sigmoidiene.
Avind in vedere etiologia comuna, simptomatologia asemanatoare si eficienta ce o pot avea in aceste afectiuni aceleasi tratamente, am considerat ca le putem prezenta, din aceasta cauza, aici impreuna.
Atit ano-rectitele, cit si rectitele (recto-sigmoiditele) au o etiologie foarte riata, asa dupa cum se vedea si din cele ce le prezentam in continuare. .
Ano-rectitele si rectitele de natura medicamen~ toasa sint determinate de utilizarea in exces a diferite-lor supozitoare sau instilatii iritante. In asemenea cazuri, pe linga dureri sau
arsuri in regiunea ano-rectala. se poate obser usor mucoasa edematiata si uneori singe-rinda. Dupa indepartarea preparatelor, in scurt timp totul poate intra in normal.
Ano-rectitele sau rectitele radioterapice, mai frecvente in ultima vreme, se intilnesc dupa utilizarea unor asemenea procedee terapeutice pentru tratamentul organelor de vecinatate. Se prezinta la inceput ca rectite hemoragice evoluind spre o atrofie a mucoasei.
Ano-rectitele si rectitele. tuberculoase evolueaza concomitent sau dupa o
tuberculoza pulmonara. Sint in prezent foarte rare. Diagnosticul se face prin biopsie, iar tratamentul necesita streptomicina, hidrazida etc.
Ano-rectitele si rectitele sifilitice, de asemenea rare, se pot prezenta cu manifestari din cele trei perioade ale sifilisului (primar, secundar sau tertiar) si se recunosc dupa induratia locala, adenopatia regionala si indeosebi prin punerea in evidenta a treponemei cu ajutorul laboratorului.
Ano-rectitele si rectitele blenoragice sint mai frecvente la femei si se prezinta ca o inflamatie a regiunii anale si perianale. Diagnosticul se face prin examenul bacteriologic al secretiei anale, iar tratamentul prin antibiotice.
a
Ano-rectita si mai ales rectosigraoidita dizenterica insotesc
dizenteria bacilara si se prezinta sub forma unor
ulceratii ce prind rectul, sigma si colonul. Diagnosticul rezulta din datele clinice, aspectul muco-sanguinolent al scaunelor frecvente pe care le elimina bolnavul si se confirma prin examenul rectoscopic si mai cu seama prin coproculturi in laborator. Tratamentul este asemanator cu cel al dizenteriei.
Ano-rectitele si reclo-sigmohlitele parazitare le in-tilnim in dizenteria amibiana, balantidioza si mai rar in lambliaza. tricocefaloza, strongiloidoza s.a. Tratamentul de indepartare a parazitilor duce la vindecarea afectiunilor ano-rectale si recto-sigmoidiene.
Ano-rectitele si rectitele micotice sint determinate in special de specii din genul Candida (C. albicans). Sint ce mai frecvente din cauza utilizarii tot mai largi a antibioticelor. Diagnosticul de certitudine il da insa laboratorul (prin culturi), iar tratamentul se face cu anti-fungice.
Ano-rectitele si recto-sigmoiditele alergice sint provocate de o sensibilizare a mucoasei din aceasta zona, fata de unele medicamente sau alimente pe care le ingera bolnavul. indepartarea preparatelor respective face sa dispara si fenomenele locale de ano-rectita sau recto-sigmoidita.
Ano-rectitele si recto-sigmoiditele banale, de diferite cauze comune, se pot prezenta sub diferite aspecte (catarale, hemoragice, atrofice etc).
In toate aceste afectiuni, care pot avea un caracter acut sau cronic, intilnim o simptomatologie care consta, in primul rind, din dureri. Durerile sint violente, sub forma de arsuri si adeseori mai accentuate in timpul defecarii (tenesme). La dureri se asociaza singerarile si secretiile seroase sau muco-purulente.
Diagnosticul poate rezulta intr-o anumita masura din obsertiile facute de bolnav, dar in vederea precizarii naturii afectiunii respective, medicul trebuie sa faca mai multe investigatii. Astfel, pe linga un examen local atent, un tuseu rectal, anoscopia, rectoscopia si chiar biopsia, pot deveni necesare in mare parte din cazuri. De asemenea, in scop de diagnostic, se apeleaza la diferite examene coprologice (bacteriologice, parazitologice etc.) sau serologice.
In cadrul tratamentului, o importanta deosebita o are intretinerea igienica a regiunii anale prin bai caldute de sezut si spalaturi cu
ceai de musetel. De asemenea nu mai putin importanta este reglementarea tranzitului intestinal, intrucit atit o
diaree cit si o
constipatie de durata pot favoriza aparitia unora din afectiunile citate. Un rol favorizant sau de intretinere al acestora il pot avea bauturile alcoolice si diferite alimente iritante (condimente) care vor trebui deci evitate.
Prin tratamentul medicamentos instituit de medic se tinde pe de alta parte la calmarea durerilor, dezinfectia regiunii afectate, epitelizarea mucoasei. In acest scop se pot, printre altele, recomanda bolnavului 1012 microT clisme cu ceai de
musetel (200 ml) la care s-au adaugat 3 g dermatol si un flacon de vitamina A (solutie). In caz de
hemoragii se mai asociaza clorura de calciu 34 g si adrenalina ca soconstrictor. Supozitoarele cu Algocal-min, Hemorsal, Hemorzon etc, sint de asemenea indicate. Pe linga acest tratament local, se trece in paralel
tot la indicatia medicului
si la tratamentul asa-zis etiologic, care se adresa agentilor patogeni, care determina aceste boli.
