Este o boala congenitala in care esofagul isi are intrerupta continuitatea, creindu-se doua bonturi: unul superior sau proximal si unul inferior sau distal (. 2). Aceste bonturi se pot prezenta ca doua funduri de sac perfect inchise sau se pot deschide in trahee sub forma de fistula esotraheala. Se pot fistuliza bontul superior, bontul inferior sau ambele bonturi esofagiene. Cea mai grava este fistulizarea bontului inferior in trahee, pentru ca secretia gastrica acida regurgiteaza in arborele bronsic si provoaca complicatii pulmonare, deseori mortale. La examenul radiologie, prezenta de aer in stomac denota existenta acestui tip de fistula. Primul gest terapeutic in asemenea caz este executia unei gastrostomii pentru a drena secretia gastrica si, in acelasi timp, pentru a asigura o
alimentatie enterala.
Singurul tratament posibil al atreziei propriu-zise este rezolvarea chirurgicala. Se executa prin toracotomie si abordare extrapleurala.
Interntia se poate realiza intr-un timp sau in doi timpi. In functie de starea generala si locala a nou-nascutului. Daca bontu-rile de atrezie sint de proasta calitate si prea indepartate pentru a putea fi aduse cap la cap si suturate, atunci se executa o esofago-plastie prin interpozitie de
colon transrs intre esofagul cervical si stomac.
Toate interntiile pentru atrezie esofagiana sint legate de mari riscuri, fiindca ele se fac, de obicei, la nou-nascuti prematuri, slab dezvoltati si adesea cu alte anomalii asociate. Totusi, indicatia operatorie trebuie sa fie liberala si nici unui copil nu trebuie sa i se refuze incercarea de a fi tratat, doar daca este exceptional de subdezvoltat. Complicatia postoperatorie majora poate apare prin desfacerea suturilor. In abordul extrapleural, nuni fistula rezultata se vindeca mai usor, dar FiA- 2-va fi urmata de o strictura esofagiana la
acel nil sau chiar de o recidiva a fistulei esotraheale, ceea ce impune reinterntia.
