Infectiile cu leptospire apar si la om si la animale (mamifere, care constituie rezervorul natural de infectie).
Din cauza numeroaselor forme clinice posibile (boli febrile simple, boli febrile cu exantem, meningite de sine statatoare sau forma cea mai severa - leptospiroza icterohemoragica), leptospirozele vor constitui un subiect separat de discutie.
Meningita poate aparea ca forma de boala izolata de alte manifestari clinice specifice si. de aceea, trebuie recunoscuta si tratata corespunzator.

Etiologie
Leptospirele sunt microorganisme din familia Spirochetaceae, genul Leptospira: sunt microorganisme aerobe cu forme mult alungite (masurand aproape 10 microni in lungime) si spiralate, cu capetele intoarse, mobile datorita prezentei unui ligament longitudinal in jurul caruia se rotesc (miscare de tip insurubare). Ele sunt foarte sensibile si rezista putin sau deloc prelucrarilor de fixare si colorare. Cu mare dificultate pot fi surprinse uneori in preparat proaspat examinat pe fond negru in lumina laterala (tehnica de ultramicroscopie).
Se culti doar pe medii speciale cu ser de iepure si apa peptonata sau cu formule specifice (mediile Korthof sau Fletcher) sau pe ou embrionat.

Rezistenta in natura este riabila. Rezista bine la umezeala (mai ales in ape nepoluate), la temperaturi joase (la minus 70 de grade -chiar ani de zile) si la adapost de lumina solara, dar se distrug rapid la caldura (60 de grade), uscaciune si sub actiunea ultravioletelor, in pamant, mediu alcalin si in urina rezista saptamani sau luni de zile. Clorinarea apei le distruge rapid.
Leptospirele elibereaza o endotoxina de natura lipopolizaharidica, parte din structura peretelui celular, cu rol important in patogenia bolii.
Din peste 100 de leptospire existente, sunt patogene pentru specia umana doar o parte (cele apartinand speciei Leptospira interogans, cu 19 serogrupuri si 180 serotipuri).

Epidemiologie
Leptospirele au raspandire pe tot globul, sursa de infectie fiind animala. Fiecare dintre serotipurile patogene are o anumita specie animala predominanta (rozatoare peridomestice si salbatice, vulpi, caini, porci etc). Omul se infecteaza in urma contactului cu animalul excretor (bolnav sau excretor permanent), cu carnea acestuia (ex. rinichii de porc) sau cu diverse obiecte, alimente sau chiar apa, contaminate cu dejectele - in special urina - infectate ale animalelor.
Si omul bolnav poate elimina leptospire urinar in perioada de stare a bolii si astfel sa fie contagios.
Calea de patrundere pare sa fie exclusiv tegumentara, leptospirele penetrand la nivelul celor mai mici solutii de continuitate sau chiar prin pielea intacta.

Patogenie

Leptospirozele evolueaza initial pe model septicemie, dar in acelasi timp autolimitant. Boala parcurge doua etape, uneori separate de o scurta remisiune de 12-24 de ore. Prima faza, septicemica, corespunde etapei de circulatie a germenilor in sange cu diseminare viscerala, a doua perioada apartine manifestarilor specifice de organ din partea structurilor afectate (in special rinichii, in masura mai mica ficatul si sistemul nervos central).

Tabloul clinicIn cazul particular al meningitei leptospirale. boala imbraca un aspect clinic asemanator celor virotice.

Incubatia este scurta. intre 7 si 10 zile.

Debutul este cu febra, curbatura, cefalee, stare de rau progresiv -cu aspect pseudogripal, in continuare pe primul siluandu-sc febra si loul inflamator.Sindromul meningean se completeaza treptat prin asocierea greturilor si a rsaturilor, in general mai putin suparatoare.
La examenul obiectiv se constata cu usurinta iritatia meningee, cu manevrele specifice pozitive, ceea ce usureaza diagnosticul.
Evolutia dureaza mai multe saptamani (21-30 de zile) fara sa asocieze sindrom encefalitic, treptat intrand in faza de declin si conlescenta.

Diagnosticul pozitiv coroboreaza informatiile epidemiologice (boala de sezon cald, contact declarat cu animale sau cu carne cruda de porc - cazul celor care taie, transeaza sau pregatesc mancarea in gospodarie, preocupari sau profesiuni care presupun scaldarea sau stationarea in ape curgatoare sau statatoare - cazul pescarilor, al lucratorilor la irigatii, la salubritate etc.) cu datele clinico-evolutive si de laborator.

Esentiale sunt datele de laborator:

- hematologic, boala evolueaza cu sindrom inflamator constant si intens exprimat, cu leucocitoza si neutrofilie, VSH accelerat, cresterea fibrinogenului si a proteinei C reactive;
- LCR este moderat hipertensiv, clar - sau opalescent - cu proteinorahie crescuta moderat (Pandy moderat poziti, la dozari albuminele nu depasesc 100 mg%), glicorahie normala, cloruri moderat crescute -lou similar meningitelor virale. Celularitatea se plaseaza in acelasi domeniu de sute de elemente/mmc, and particulara o proportie seminificativ mai mare de polinucleare - intre 10 si 40%, care se mentine mult timp.
Restul celulelor sunt mononucleare polimorfe. Nu se vizualizeaza germenii, leptospirele fiind distruse in timpul prelucrarii.
- diagnosticul etiologic este posibil prin cultirea leptospirelor pe mediile amintite, din LCR, sange sau urina (mai rar), dar in practica se recurge la diagnosticul serologic.
Leptospirele prezinta 2 antigene specifice. Un antigen de grup (se pare ca este dat de endotoxina) fixator de complement, comun tuturor leptospirelor, si patogene si nepatogene. Orice titru la reactia de fixare a complementului fata de un antigen de Leptospira Biflexa Patock (nepatogena si usor de manipulat in orice conditii de laborator) egal sau mai mare cu 1 /16 confirma o infectie leptospirotica actuala, fara a putea preciza specia. Serurile pozitive vor servi ulterior efectuarii reactiei de aglutinare, cu antigene specifice de tip, in masura sa identifice care dintre leoptospirele patogene este implicata.
Aceasta reactie presupune manipularea de leptospire patogene vii. de cultura in laborator, si comporta un foarte mare risc de infectie. De aceea este rezerta laboratoarelor eu conditii de dotare foarte buna, in deplina securitate.
Pe masura evolutiei bolii, reactia de aglutinare ofera indicatii tot mai exacte. La primele determinari (in primele 10 zile ale fazei de stare) sunt surprinsi in circulatie anticorpi pentru mal multe leptospire (datorita existentei unor antlgene de tip cross-reacting). Repetarea de inca 2-3 ori la interl de 10 zile demonstreaza cresterea in continuare doar a anticorpilor specifici leptospirei cauzale, in timp , ce anticorpii sateliti vor scadea semnificativ. Se ajunge la titruri de ' peste 1/4000 in conlescenta, permitand un diagnostic etiologic retroactiv.

Tratamentul

Tratamentul este inca subiect de discutii.

Opinia exprimata in literatura occidentala considera ca tratamentul etiologic este inutil, deoarece momentul exprimarii meningilei se suprapune pe faza de evolutie organica - deci dupa depasirea perioadei septicemice. cand un tratament antibiotic ar fi fost cu aderat benefic. Ca atare. un tratament antibiotic tardiv nu mai poate influenta mersul bolii.
Scoala romaneasca de medicina sustine cu tarie oportunitatea antibioticelor in orice moment evoluliv, chiar si in conlescenta. in beneficiul profilaxiei secundare a bolii - pentru a evita complicatiile oculare (iridociclita cu leptospire), mult mai greu de tratat si soldate obisnuit cu pierderea vederii.
Leptospirele sunt sensibile la betalactamine. macrolidc. streptomicina. tetracicline si sulfarnide. Luand in considerare criteriile de penetrabilitate prin bariera hematoencefalica, se recomanda fie Penicilina G in doze mari
- in jurul a 100.000 u/kg corp pentru a penetra in litru eficient, fie Ampicilina - cu o penetratie superioara, in doze de 100 mg/kg corp
- pentru o durata de 7-l0 zile,
Tratamentul etiologic fi asociat celorlalte masuri terapeutice prezentate la meningitele virale - antiinflamatoare. depletive (daca este cazul), tratament simptomatic si igieno-dietetic.
Profilaxia fi prezentata detalia! la modulul leptospiroze.