PATOGENIE Infectiile intraperiloncale apar in general alunei cind o bariera anatomica normala este depasita. Spatiul peritoneal, de obicei steril, este insamintat cu microorganisme. Peritonila este primara (fara un eveniment declansator aparent) sau secundara. La adult, peritonita bacteriana primara sau spontana (PBS) apare cel mai adesea la pacientii eu ciroza hepatica alcoolica si apare la aproape toti pacientii cu ascita preexistenta. Mecanismul patogenic este presupus a fi insamintarea ascitei, atunci cind ficatul bolnav, cu circulatie portala alterata, este incapabil sa desfasoare functia sa normala de filtrare. De obicei, aceste infectii sint produse de un singur microorganism, iar bacteriemia este frecventa. Peritonita secundara se dezvolta alunei cind bacteriile contamineaza peritoncul ca rezultat al deversarii dinlr-un proces inlraabdominal. In peritonita secundara sint de regula implicate bacterii aerobe si anaerobe.
MANIFESTARI CLINICE PBS Febra, cel mai frecvent simptom de debut, este prezenta la 80% dintre pacienti. Durerea abdominala, debutul brusc al simptomatologiei si semnele peritoneale decelabile la examen fizic, sint utile in silirea diagnosticului, dar absenta lor nu exclude diagnosticul. Practic intotdeauna ascita precede infectia.
Peritonita secundara Simplomclc locale, atunci cind sint prezente, depind de evenimentul declansator. In cazul ulcerului gastric perforat, durerea epi-gastrica este evidenta. in apendicita, simptomele initiale pot fi gi, constind in greturi sau discomforl periombilical care se localizeaza progresiv in cadranul inferior drept. Simptomele perilonitei secundare cuprind durere abdominala accentuata de miscare, tuse sau stranut. Deseori, pacientii stau culcati, cu genunchii strinsi la piept, pentru a evita intinderea fibrelor nervoase peritoneale. La examenul abdomenului, semnele sint aparare voluntara si involuntara, sensibilitate la palpare, si, in stadii mai ansate, sensibilitate la de-compresic.
DIAGNOSTIC Pentru diagnosticul PBS, punctia abdominala la orice pacient cirotic febril este esentiala. Lichidul peritoneal se insaminta intr-un flacon de hemocultura, pentru a favoriza dezvoltarea culturii. Se efectua hemo-cultura. Pentru peritonita secundara, diagnosticul fi axat pe identificarea evenimentului declansator; punctia peritoneala este rareori necesara.
TRATAMENT Tratamentul PBS fi orientat pe microorganismul identificat. Tratamentul empiric cuprinde antibiotice pentru bacili aerobi gram-negativi si pentru coci gram-pozitivi. Daca in suspiciunea de PBS este identificata flora mixta (in special anaerobi), pacientul trebui eluat pentru peritonita secundara. Tratamentul peritonitei secundare cuprinde antibiotice pentru bacili aerobi gram-negativi si pentru anaerobi, precum si interventie chirurgicala pentru rezolrea procesului declansator.