Aceasta boala foarte contagioasa e produsa de o bacterie din genul Rickeltsia sau rickcttsiilor, transmisa la om prin paduchi si purici.
Epidemie de tifos in armata lui Napoleon la Mayence.
In trecut,
tifosul era responsabil de epidemii ce decimau populatia, mai ales atunci cand conditiile de
igiena erau precare, cum se intampla in timpul razboaielor (Biblioteca de arte decorative, Paris).
Exista mai multe tipuri de tifos transmis de diferite bacterii din genul Rickeltsia.
CAUZELE Sl FRECVENTA Tifosul exantematic sau tifosul de paduche, din punct de vedere istoric cel mai importam, se datoreaza bacteriei Rickeltsia prowazecki, denumire data dupa numele a doi medici de la inceputul secolului al XX-lea, care au murit luptand impotri bolii. Aceasta bacterie este transmisa la om prin intepatura sau dejectiile paduchelui, el insusi contaminai in urma sugerii sangelui unei persoane purtatoare de rickettsii.
Tifosul este o boala gra, altadata mortala si raspandita in lumea intreaga; ea era responsabila de epidemii cu morlali-tate crescuta in conditiile unei igiene deficitare, mai ales in timpul razboaielor, foametei sau al catastrofelor naturale (cutremure de pamant, de exemplu). Tifosul exantematic a fost de temut in special intre anii 1918 si 1922 in Rusia, unde a afectai in jur de 30 de milioane de persoane si a facut 3 milioane de morii, si in timpul celui de-al doilea razboi mondial, in special in lagarele de concentrare unde erau intrunite toate conditiile pentru a permite raspandirea bolii pe scara larga.
PENTRU CLARIFICARE
Rickettsiile sunt bacterii foarte mici, incapabile sa se multiplice altfel decat indand celulele unei alte specii vii. Din acest punct de vedere, ele se aseamana mult cu virusurile. Rickettsiile paraziteaza in principal animalele mici cum sunt paduchii, puricii, capusele si acarienii. Aceste artropode pot transmite rickettsiile la animale mai mari (rozatoare, caini etc.) si la om prin intermediul salivei (muscatura de capuse) sau prin depunerea excrementelor pe piele. In aceasta situatie rickettsiile trec in sange printr-o mica zgarietura de la suprafata pielii.
Masurile igienico-sanitare si folosire.! antibioticelor au redus considerabil frecventa acestei afectiuni, in prezent rara, dar putand sa se dezvolte din nou, in situatia in care conditiile de igiena sunt deficitare. in prezent ea se intalneste in nordul Rusiei, in Turcia, in Arabia Saudira si in Australia. Tifosul exantematic poate recidi intr-o forma benigna multi am dupa contaminarea cu bacteria Rickettsia prowazecki fara sa existe un nou contact cu germenul. Aceasta este boala Brii 1, t arat terizata in primul rand printr-o leziune inflama-torie a arterelor (.merita), membrele inferioare. Tifosul murin determinat de Ricketsia typbi (sau Rickettsia mooseri)
este o infectie mai putin gra. transmisi prin puricii de sobolani. F.l nu afet teaza omul decat accidental. Este raspandit in Ciad, in Camerun, in Gabon, in Madagascar, in Chile, pe coasta vestica a Statelor Unite, in Mexic, ca si in India si Mongolia. Tifosul de maracini sau
febra fluviala de Japonia se datoreaza bacteriei Rickettsia tsutsugamushi. El se transmite prin intermediul acarienilor si se intalneste in India si Asia de Sud-Est.
SIMPTOMELE
Incubatia tifosului poate dura 3 saptamani. In tifosul exan tematic boala se declanseaza brusc prin frisoane, dureri de spate si musculare, dureri de cap violente, constipatic, febra mare, putand atinge 40 C. O eruptie asemanatoare celei din
rujeola se intinde pe intreaga suprafata a corpului cu exceptia palmelor si a talpilor. Bolnavul c confuz, letargic, delireaza iar bataile inimii sunt rare (bradicardie). Boala dureaza in jur de 2 saptamani. Celelalte tipuri de tifos au simptome mai mult sau mai putin asemanatoare cu cele din tifosul exantematic.
COMPLICATIILE
Complicatiile survin in principal la nivelul inimii, al arterelor si al sistemului nervos. In absenta tratamentului boala poate determina decesul prin generalizarea infectiei (septicemie),
insuficienta cardiaca, insuficienta renala sau pneumonie. Toate celelalte forme de tifos au acelasi tip de complicatii; acestea insa sunt mai putin grave in cazul tifosului murin.
DIAGNOSTICUL Sl TRATAMENTUL
Diferitele tipuri de tifos sunt diagnosticate datorita testelor serologice care pun in evidenta
anticorpi specifici produsi de catre organism ca raspuns la indarea lui de catre rickettsii. Tratamentul consta in administrarea antibioticelor din grupul tctraciclinclor, sub forma de comprimate (cale orala). In cazurile grave se asociaza si alte masuri terapeutice (corticoste-roizi si oxigenoterapia).
PROFILAXIA
Profilaxia tifosului exantematic se bazeaza pe lupta impotri paduchilor prin folosirea insecticidelor.
Exista de asemenea un ccin impotri acestei afectiuni. Vaccinul este obligatoriu pentru cei care se deplaseaza in regiunile cu risc pentru boala. Celelalte forme de tifos pot fi evitate prin masurile de protectie impotri intepaturilor de purici, acarieni sau capuse, de exemplu, prin purtarea hainelor care sa acopere cat mai bine corpul.
FEBRELE PATATE
Febrele patate fac parte, ca si tifosul, din grupa rickettsiozelor (boli determinate de rickettsii). Ele sunt transmise de capuse. Se diferentiaza:
febra butonoasa mediteraneana, datorita bacteriei Rickettsia conorii;
febra patata a Muntilor Stancosi determinata de bacteria Rickettsia rickettsii; tifosul de Sao Paolo produs de bacteria Rickettsia brasiliensis; rickettsioza riceli-forma sau rickettsial pox" determinata de bacteria Rickettsia akari. Printre rickeftsioze se numara si febra de transee transmisa de paduche si determinata de Rickettsia quiniana si febra Q transmisa de paduche, capusa sau prin ingestia de
lapte si inhalarea de praf si datorata bacteriei Coxiella burnetti.