Este o entitate patologica legata de infectia stafilococica a
intestinului si asociata in 50% din cazuri cu formare de exudat pseudomem-branos. Apare la pacientii purtatori de stafilococi antibioticorezis-tenti la care se da un antibiotic cu spectru larg ca tratament sau ca preparare pentru operatie. Drept urmare
flora bacteriana gastro-intestinala uzuala este suprimata de antibioticul cu spectru larg si stafilococii rezistenti prezenti se multiplica rapid si produs entero-bxina in flux continuu.
Profilaxia cuprinde o serie de masuri dintre care cea mai importanta este folosirea judicioasa a antibioticelor, in special a celar cu spectru larg. Trebuie respectata regula de a se face totdeauna o antibioterapie specifica, centrata pe sensibilitatea microbului izolat. Apoi, folosirea preoperatorie de rutina a antiboiticelor trebuie mult limitata, mai ales inainte de operatii curate. In plus, pacientii tratati cu antibiotice cu spectru larg, mai ales daca sint debilitati sau au fost supusi unor operatii extensive, trebuie sa fie bine urmariti prin frotiu si examen cultural din scaun. In sfirsit, se preveni infectia intraspitaliceasca, toti pacientii cu infectii microbiene antibioticorezistente trebuind sa fie izolati sub precautii sanitare stricte. Este util sa mai cunoastem ca raspunsul pacientului la ente-rotoxine este influentat de virsta si starea sa generala, precum si de magnitudinea procedeului operator la care a fost supus. De aceea, in profilaxia enterocolitei stafilococice posteoperatorii intra si preocuparea de reechilibrare a pacientilor debilitati sau serios bolnavi. Anomaliile de hidratare, volum sanguin, electroliti si
proteine trebuie sa fie recunoscute la timp si corectate prin inlocuiri orale sau parenterale. Mai trebuie sa ne amintim ca procedeul operator este necesar sa fie adaptat la starea generala a pacientului. La pacientul in virsta sau debilitat sa se aleaga procedeul cel mai putin traumatizant si cel mai rapid. Orice infectie la un pacient debilitat sau aflat in perioada postoperatorie trebuie examinata bacteriologic, sa se testeze si sa se instituie un tratament antibiotic specific.
Tratamentul curativ incepe prin intreruperea administrarii oricarui antibiotic. In cazurile usoare aceasta masura aduce ameliorarea simptomelor. Daca nu se ia aceasta masura simpla de urgenta riscam ca o evolutie benigna la inceput sa se agraveze rapid ca rezultat al suprimarii in continuare a florei intestinale normale, ceea ce permite cresterea rapida, fulminanta a microbilor antibio-tico-rezistenti producatori de enterotoxine.
Urmeaza administrarea imediata de ACTH 40 u.i.m de trei ori pe zi in primele 24 de ore si continuata daca este indicat (are actiune imediata impotri enterotoxinei stafilococului) aureus). In acelasi timp se executa culturi din scaun si teste de sensibilitate. Dupa ce ne vin rezultatele testelor de sensibilitate putem da antibioticul adect.
Pacientul nu ia nimic pe gura. Se inlocui parenteral exu-datul care a iesit si continua sa iasa in lumenul intestinal. Deoarece exudatul seamana cu plasma in compozitie, la inceput plasma fi lichidul de perfuzat. Cantitatea si compozitia lichidelor parenterale necesare se apreciaza dupa
tensiunea arteriala, debit urinar si determinari frecvente de electroliti si proteine. De regula, in cazurile serioase sint necesare 8 00010 000 ml/24 ore. Aceasta cantitate necesita descoperire venoasa si cateter i.v. de durata. Debitul urinar trebuie mentinut la peste 750 ml/24 ore. Folosirea soconstrictoa-relor este permisa numai ca masura temporara pentru pastrarea tensiunii arteriale si, deci, a debitului urinar.
