Se caracterizeaza printr-un proces inflamator granulomatos nespecific ulceros si fibro-zant cu evolutie cronica. Clasic este definita ca o enterita segmentara ce prinde ileonul terminal, dar exista si alte localizari ale bolii ce pot interesa
colonul ascendent, sigma sau rectul. Afectiunea este rara, se intilneste mai ales la virsta adulta si are o etiologic necunoscuta. Leziunile intereseaza ganglionii mezenterici si peretele intestinal adiacent mezenterului, evoluind cronic cu tendinta ulceroasa si fistulizanta sau stenozanta. Simptomatologia este in functie de localizare (ileon terminal, sigma, rect) si do forma clinica (acuta sau cronica). Forma acuta evolueaza sub masca unei apendicite acute si de obicei laparotomia pune diagnosticul. Forma cronica evolueaza ondulant. pe un interval lung (ani de zile) avind ca simptome cardinale o
diaree intermitenta, moderata cu dureri in fosa iliaca dreapta sau periombilical ce apar la circa treipatru ore postprandial. Bolnavii sint astenici, adinamici. palizi, prezentind si o stare febrila. Adeseori se palpeaza un cordon ileal aproape tu-moral. in lunga evolutie a bolii apar abcese, fistule,
hemoragii digestive sau stenoze. Examenul
radiologie executat in conditii speciale este de mare utilitate in silirea diagnosticului. Evolutia bolii este urmarita prin analiza curbei termice, a intensitatii durerii, a diareclor, a VSH-ului. a anemiei, a proteinemiei si a colesterolului.
Tratamentul este diferit, in functie de faza si forma de boala. in perioadele evolutiva cu febra, diaree, stare generala alterata se impune repausul la pat, pe cind in fazele de remisiune oolnavul isi poate desfasura activitatea evitind eforturile deosebite, frigul etc.
Dietetica urmareste realizarea unei alimentatii complete, dar de crutare in functie de gradul tulburarilor intestinale si de toleranta individuala. Se interzic celulozicele (legume uscate,
varza anumite leguminoase, coji),
condimentele (piper, mustar, boia,
ardei iute, usturoi, ceapa) si alimentele greu digerabile (carne batrina afumaturi, slanina, brinzeturi fermentate). Excluderea laptelui poate fi suficienta pentru suprimarea diareei. Alimentatia trebuie sa fie bogata in
vitamine si saruri
minerale (sucuri de legume).
Tratamentul medicamentos are scopuri multiple, este antibacterian, antiinflamator si imunodepresiv. Tratamentul antibacterian se indica mai ales In prezenta unei diarei rebele. Se prescriu sul-famide nerezorbabile (sulfametin 1 g/zi, ftalisulfatiazol 3 g/zi, me-xaform 2 g/zi), iar in cazul unor germeni virulenti antibiotice cu spectru larg (diareea,
coprocultura si febra sint elementele care le indica), folosite in
cure scurte de sapteopt zile. Ca rezultate bune se foloseste salazopirina avind dubla actiune, antibacteriana si an-tiinflamatorie. Initial se administreaza 68 g/zi, dupa care urmeaza o
cura de intretinere (13 g/zi), care dureaza unutrei ani. Tratamentul antiinflamator este de o importanta deosebita si are efecte apreciabile la inceputul bolii. Se administreaza aspirina sau indo-cid in posologie de 2 g/zi. In aceeasi posologie tratamentul cu cor-ticosteroizi influenteaza favorabil febra, starea generala si durerile. Cura dureaza douatrei luni (cura de atac cu 50 mg/zi prednison si cea de intretinere cu 20 mg/zi). In curs de experimentare este tratamentul imunodepresicare la unii ar fi dat rezultate destul de bune, fiind justificat prin modificarea starii imunitare care intervine in patologia bolii. Se utilizeaza imuranul in cura de atac si intretinere pe o durata de aproximatidoi ani. Este de retinut si o actiune antiinflamatorie nespecifica a imuranului care influenteaza favorabil evolutia bolii ( "rectoeolita hemoragiea").
Tratamentul chirurgical este indicat numai atunci cind au aparut complicatii care nu raspund la tratament medical (stenoza progresiva a
intestinului sau fenomenele infectioase secundare). Deci, in faza acuta a bolii, cind bolnavul poate profita de un tratament medical, operatia nu este indicata. Slnt mai multe argumente. Astfel, un argument este ca nu stim daca boala va evolua spre faza cronica sau nu se va remite spontan si complet. Apoi, alt argument este ca nu stim daca vem obtine mai bune rezultate acum. precoce, operind sau nu vom favoriza mai curind aparitia recidivelor. In sfirsit, alt argument este ca trebuie sa tinem cont ca orice operatie intestinala executata in conditiile unei inflamatii acute va fi amenintata de pericole tehnice. Iata atitea motive pentru a nu recurge la operatie in faza acuta a bolii. Totusi, cum loul clinic mimeaza foarte bine
abdomenul acut, in special
apendicita acuta, sint cazuri cind involuntar ne putem afla in fata unei ileite terminale acute dupa ce am executat laparotomia exploratorie. In aceasta situatie, acelasi principiu trebuie sa ne calauzeasca : a nu face nimic leziunii inflamatorii.
Sint doua exceptii de la aceasta regula. Una este data de prezenta unei perforatii acute. in aceasta eventualitate enterectomia de urgenta este obligatorie si nu se mai discuta. Cealalta exceptie este furnizata de prezenta apendicelui in plaga. De la inceput trebuie sa stim ca scoaterea apendicelui nu va influenta favorabil ileita terminala, deci sa nu facem apendicectomia cu scop terapeutic. O vom facc,totusi, dar cu alt scop : sa ne usuram diagnosticul diferential in viitor, cind vor reapare simptomele regionale in fosa iliaca dreapta. Bineinteles, nu vom recurge la apendicectomie daca nu sint conditii anatomice bune. Vom renunta la ea daca peretele cecal este edematos, ingrosat, congestionat, acoperit cu exudat, pentru ca acum prelucrarea bontului apendicular este nesigura si poate duce la fistula stercorala.
Dupa cum am mai spus, tratamentul chirurgical este indicat in faza cronica a bolii, faza de complicatii netraile medical (obstructie, abcese abdominale si fistule). Se face o preparare adecvata care cuprinde corectarea deficitelor existente in volemie, pro-teinemie si echilibru hidroelectrolitic. Pregatirea colonului apeleaza la sulfatalidina 2 g de patru ori pe zi. timp de patru-cinci zile pre-operator, plus neomicina doua-trei lete la patru-sase ore in ultimele 24 de ore preoperator (clisme si purgative excluse !). Cea mai buna metoda chirurgicala s-a dovedit a fi rezectia intestinului bolnaintr-un singur timp, cu excizia larga a mezenterului si anasto-moza termino-terminala. A dat rezultatele cele mai nete si mai durabile. O alta metoda, ileotransversocolostomia cu excludere, a dat rezultate mai slabe, ea poate sa nu modifice simptomatologia si sa nu opreasca evolutia inflamatiei.
Recidiva postoperatorie trebuie privita ca un aspect obisnuit al acestei boli, pentru ca apare cam in 50% din cazuri. Ea trebuie detectata prin controale radiologlce facute la cite sase luni interval. Primele simptome de recidiva sint cresterea in numarul si fluiditatea scaunelor si aparitia unor
colici abdominale de intensitate medie. Acest aspect evolutinu trebuie sa ne descurajeze. Chiar daca a aparut recidiva, ea poate ramine linistita clinic pentru lungi perioade si tratamentul medical poate aduce remisiuni. inseamna ca rezectia intestinala a facut ceva, totusi, ea a "stins" potentialul evolutial bolii.