Sub aceasta denumire se cuprind afectiuni diverse, lipsite de unitate nozologica, cu mecanisme patogenetice riate, avind ca numitor comun o modificare fiziopatologica caracteristica : tulburarea proceselor de utilizare digesti a produsilor alimentari. Acest termen sintetizeaza de fapt o insumare de
tulburari enzimodigestive ("maldigestie") si de tulburari de transport prin mucoasa intestinala sau prin caile efe-rente ("malabsorbtie"). S-a propus ca termen de utilizare generala "malnutritia", care sa reprezinte suma celor doua tulburari, maldi-gestia si malabsorbtia. Termenul de malabsorbtie ramine cel mai de circulatie, dar trebuie sa ii acordam acest inteles cuprinzator.
Sindromul de malabsorbtie reprezinta un diagnostic de prima etapa care trebuie depasit pentru a preciza afectiunea ce determina aceasta stare. Elementele clinice de diagnostic sint caracterizate prin :
diaree (cea mai frecventa tulburare, cu scaune numeroase, lichide, abundente, peste 500 g/zi, normal fiind 150200 g/zi ; dureri abdominale moderate, uneori discrete; starea generala alterata progresiv, pierdere ponderala, astenie progresi,
hipotensiune arteriala;
anemie hipocroma si hiposideremica (prin tulburarea absorbtiei fierului) sau megaloblastica (prin lipsa absorbtiei vitaminei B12 si acidului folie la nivelul
intestinului subtire) ;
arsuri lin-guale, faringiene, pot apare si in lipsa anemiei ; tulburari ale meolismului calciului, ce se traduc prin hipocalcemie si dureri osoase (uneori apar
fracturi spontane ale coastelor, vertebrelor sau a oaselor pubiene) ; edeme care sint in raport cu o hipoproteincmie, asociate cu modificari ale fanerelor si pielii ; examenele complementare vizeaza in special materiile fecale : cautarea parazitilor, dozarea grasimilor (normal sub 6 g/zi),
hemoragiile oculte ; in plus se mai determina : Na, K, activitatea triptica. Alte explorari sint examenul urinei : indicanuria ; examenul singelui : dozarea proteinelor totale, a albuminelor, a globulinelor, ionograma,
colesterolul (scazut),
lipide totale ; testul cu xiloza (normal xilosurie peste 5 g in
urina de cinci ore dupa ingestia a 25 g xiloza ; curba de hiperglicemie provocata, plata ; proba cu RISA pentru precizarea absorbtiei sau pierderilor de albumine ; proba cu trioleina marcata ; examen baritat -rastrointestinal ; rectoscopie ; tubaj intestinal cu determinarea cantitati a florei microbiene, testul Shilling,
biopsia de mucoasa jejunala.
Clasificarea etiologica a sindromului de malabsorbtie, dupa De-bray, consta in :
I. Leziuni parietale ale intestinului (cele mai frecvente) : A. Prin atingere aparent primiti a mucoasei. 1. Sprue nostras, Sprue tropical, Coeliachia copilului. 2. Carente in diholozidaze-maltaza, za-Iiaraza, lactaza (la copil mai ales) si la adultul gastrectomizat. 3. Malabsorbtia vitaminei B12, anemie Biermer cu mucoasa gastrica normala. 4. Malabsorbtia acizilor aminati. B. Prin atingere a sub-mucoasei : 1. Boala lui Whipple ; 2. Amiloidoza intestinala ; 3. Scle-rodemia (50%) ; 4. Limfomatoza digesti difuza (infiltratie si obstructie a limfaticelor) ; 5. Mastocitoza ; 6. Lipodistrofia mezenteri-cojejunala. C. Atingeri anatomice grave ale intestinului : 1. Exereze chirurgicale, scurtcircuite ; 2. Boala Crohn ; 3. Ansa dilatata, diver-ticuli jejunali.
II. Malabsorbtiile prin iritatia mucoasei : A. in cursul parazito-zelor si dismicrobismelor intestinale. B. Prin agresiune terapeutica asupra mucoasei intestinale : antibiotice (neomicina, tetraciclina), treparanol, antimitotice, radiatii ionizante.
III. Malabsorbtiile secundare unui focar general : diabet, aga-maglobulinemie, acantocitoza (absenta beta-lipoproteinelor).
IV. Malabsorbtii prin tulburari ale motricitatii si circulatiei intestinale : A. Prin tulburari ale motricitatii : dupa gotomie, prin carcinoidoza, mixedem. B. Prin tulburari circulatorii :
insuficienta cardiaca, tromboze portale, ischemie prin stenoza a arterei ir.ezen-terice.
Se tine cont si de tranzitul digestiv, astfel : 1. Maldigestie gastrica : a) anemie Biermer, gastrectomii (totale sau subtotale) j b) sindrom Zollinger-Ellison (prin hipermotricitate). 2. Maldigestie pancreatica : a) panercatopatii cu hipertripsie ; b) sindrom Zollingcr. fara hiperaciditate. 3. Malabsorbtie biliopri : a)
icter prin reten-tie ; b) boli hepatice :
ciroza (edem. incetinire circulatorie, jejunita. dismicrobism).
Tratamentul sindromului de malabsorbtie constituie o problema ce este definita de precizarea etiologiei si patogeniei respective. El putea fi urmarit la modulul in care este tratata boala respecti, responsabila de sindromul de malabsorbtie.