Este
insuficienta circulatorie acuta cu volum extracelular redus (un soc hipovolemic) ce insoteste frecvent
peritonita acuta difuza. Iritatia chimica sau bacteriana a mare; suprafete peritoneale (20 000 cm?) produce pe aceeasi distanta un strat de edem inflamator subperitoneal cam de 2 mm grosime ceea ce realizeaza o sechestrare de 4 000 cm3 de lichid (0,2 X X20 000) pierduti din spatiul functiona). La acest volum se adauga lichidul sechestrat in cavitatea peritoneala libera si in lumenu! intestinal (ileus paralitic). Cu acesti 68 litri de apa se pierd si eiectroliti, in special NaCl, din spatiul functional. Urmarile sint scaderea debitului cardiac/minut, soc hipovolemic. Peste el se suprapune socul endotoxinic, cind peritonita este nu numai chimica (ulcer perforat), ci si bacteriana (perforatie de colon).
Tratamentul trebuie sa inceapa cu administrare de
lichide Daca pacientul este vazut precoce si nu se afla in soc, atunci el poate fi mentinut la un
regim lichidian simplu, similar cu acela folosit la pacientul ce a suferit o laporotomie. Daca, insa, il gasim !n iminenta de soc (accelerarea pulsului, insilitatea sistemului vasomotor) sau daca este in soc declarat atunci este necesara o administrare mai masiva de lichide. Un ghid simplu este formula urmatoare (J. H. Davis) = 2 ml/kg corpX50. Deci, pentru un pacient de 70 kg cu semne evidente de hipovolemie marcata si la care s-a facut diagnosticul de peritonita bacteriana deficitul lichidian va fi calculat la 7 litri (2X70X50). Acest deficit va fi inlocuit sub forma de solutie fiziologica sau, de preferat, solutie fiziologica echilibrata (lactat Binger) administrata in primele 24 de ore Cel putin 23 litri vor fi dati rapid, pentru a usura deficitul acu! de volum. Se monitorizeaza semnele vitale, debitul urinar prin cateter cal si PVC. Acidoza meolica, obisnuita in soc, este tamponata cu solutie bicarbonatata. Compensarea ei respiratorie este impiedicata de dislensia intestinala ce limiteaza ventilatia si, de aceea, se instaleaza o aspiratie nazogastrica
De indata ce terapia lichidiana a fost pornita, urmatoarea masura este administrarea de antibiotice. Din cauza ca peritonita este, de obicei, polimicrobiana, este obisnuit ca la inceput sa folosim penicilina-fstreptomicina. Se administreaza
penicilina i. v. in doza de 1 200 000 u. in momentul internarii si 1 milion u. la fiecare 6 ore printr-o perfuzie i- v. constanta. Streptomicina se da In doze de '/i g i. m. de doua ori pe zi. Mai tirziu, se poate face antibioterapie selectiva.
Ambele terapii (lichidiana si antibiotica) au inriietate asupra interventiei chirurgicale, care, insa, este si ea o parte integranta o tratamentului urgent a] peritonitei. Dar, se opereaza pe un bolnadesocat. Cind starea hemodinamiea s-a silizat si cind s-a asigurat o acoperire antibiotica satisfacatoare chirurgul trebuie sa execute eradicarea focarului de infectie.
Daca aceste masuri nu sint eficace, se mai pot lua in consideratie mijloace adjuvante. Printre acestea se afla
hidrocortizonul !n doze de 300 mg la fiecare 8 ore in perfuzie constanta. Tratamentul steroid este stopat la revenirea din soc, rar fiind folosit roai mult de doua zile. Unii apeleaza la metaraminol, agent vaso-presor si il folosesc pentru a mentine presiunea arteriala la aproximati20 mm Hg sub presiunea sistolica "normala" a pacientului.