Notiuni sumare de anatomie si fiziologie. Din esofag, alimentele, prin deschiderea reflexa a cardiei, isi continua drumul in stomac (. 6). Stomacul este segmentul cel mai larg al tubului digestiv. Astfel, daca in lungime ajunge pina la 25 cm, in largime poate sa depaseasca 12 cm avind prin aceasta o capacitate de pina la 2 1/2 litri. Este plasat in partea superioara stinga a cavitatii abdominale, imediat sub cupola dia-fragmatica. Este mentinut in aceasta pozitie datorita continuitatii in sus cu esofagul, iar in jos cu intestinul subtire si datorita, printre altele, ligamentelor peritoneale care-l leaga de organele cine.

Stomacul, atunci cind este plin, are forma unui cimpoi. Prezinta o portiune rticala si una orizontala. Portiunea rticala este la rindul ei formata din fundul stomacului si corpul stomacului, iar portiunea orizontala din antrul piloric si canalul piloric. Stomacul prezinta o fata anterioara (spre peretele anterior al abdomenului), o fata posterioara (spre peretele posterior), o margine dreapta sau mica curbura (concava), o margine stinga sau marea curbura (conxa), un orificiu superior (cardia) prin care face legatura cu esofagul si un orificiu inferior, pilorul, prin care face legatura cu duodenul.

Structural, peretii stomacului sint formati dinauntru in afara dintr-o tunica mucoasa, o tunica submucoasa, o tunica musculara (formata din trei straturi de fibre musculare) si o tunica seroasa. Mucoasa gastrica care acopera stomacul pe intreaga suprafata interna este constituita, printre altele, si dintr-un mare numar de glande. Aceste glande putem spune ca sint inzestrate cu o puternica activitate secretorie, daca tinem seama ca un adult sanatos secreta in 24 ore pina la 1 1/3 1 suc gastric. Pe linga mucus si acid clorhidric, sucul gastric contine pepsina, fermentul cel mai important al digestiei gastrice.

In cursul examenului de titrare a sucului gastric, ce se recolteaza prin tubajele gastrice, se controleaza nu pepsina, ci secretia de acid clorhidric, ceea ce ne va permite sa ne dam seama daca este vorba de o hiperaciditate, normaciditate, hipoaciditate sau anaciditate gastrica. Semnificatia tulburarilor surnite in secretia de acid clorhidric o vom dea odata cu bolile de care ne vom ocupa in continuare. Dintre bolile stomacului, cu care ne intilnim mai des, ne vom ocupa aici de gastrite, boala ulceroasa si suferintele stomacului operat. La sfirsitul modulului vor fi expuse si citeva notiuni elementare despre unele boli mai rare ale stomacului. Despre cancerul stomacului, care ridica numeroase probleme in patologia acestui organ ne vom ocupa separat in modulul IX, referitor la Boala canceroasa a aparatului digestiv\".

1. Gastritele
Gastrita este inflamatia mucoasei gastrice insotita de 0 serie de tulburari in functiile secretarii si motorii ale stomacului. Dupa evolutia lor clinica gastritele se impart in gastrite acute si gastrite cronice.
a) Gastritele acute sint determinate de cauze foarte variate. Astfel, acestea pot fi provocate de factori fizici (bauturile prea reci sau prea fierbinti), factori chimici (abuzul de alcool sau de tutun, folosirea in doze mari a unor medicamente care contin salicilat, iod, arsenic etc., sau ingerarea accidentala a unor solutii concentrate acide sau alcaline), factori mecanici (supraincarcarea stomacului cu mese copioase), factori alergici (ingerarea unor alimente ca lapte, fragi, oua etc. de catre persoane al caror organism este sensibil la acestea) si factori toxico-infectiosi (prin ingerarea de alimente care contin microbi sau toxinele lor).

In gastrita acuta, primele semne apar dupa o perioada scurta (care nu depaseste de regula 8 ore) de la ingerarea unuia dintre factorii patogeni amintiti. Boala incepe cu greturi, dureri sau senzatii de presiune in capul pieptului (epigastru), varsaturi alimentare, acide si cu alimente nedigerate. Dupa golirea stomacului, daca se asociaza si o duodenita (gastroduodenita), varsaturile devin bilioase si mai persistente. In acelasi timp bolnavii prezinta si alte tulburari, ca eructatii cu un miros neplacut, cefalee, transpiratii, limba incarcata (saburala) si uneori o febra mai mult sau mai putin ridicata.

O simptomatologie asemanatoare, dar mai accentuata, exista in gastrita acuta coroziva, care, asa dupa cum am mentionat este provocata de diferite substante caustice inge-rate. O asemenea gastrita este asociata si cu o csofagita coroziva si se insoteste aproape regulat de varsaturi hemoragice (sanguinolente). O gastrita de asemenea foarte sera, dar din fericire rara, este gastrita flegmonoasa, de origine microbiana, care incepe brusc cu febra, frisoane, dureri in epigastru. varsaturi si cu o leucocitoza ce ajunge pina la 20 00030 000.

Diagnosticul rezulta din informatiile pe care le poate da bolnavul, din semnele clinice amintite si din examenul radiologie care arata de obicei o hipersecretie si un relief gastric cu pliuri ingrosate.
Tratamentul incepe cu repaus la pat, comprese calde pe abdomen, iar daca bolnavul n-a eliminat intreaga cantitate de alimente ingerate, se fac spalaturi gastrice, se administreaza substante vomiti (care sa produca varsaturi) si entual purgati sau clisme. Dupa o zi in care bolnavul n-a primit nici un aliment, in ziua a doua se pot recomanda ceaiuri, supe de zarzavaturi strecurate si apoi, treptat, se va trece la o alimentatie mai consistenta (gris, orez, oua fierte, compoturi etc).

Tratamentul medicamentos (cu anticolinergice, pansamente gastrice etc.), prescris de medic, va trebui urmat cu strictete. In gastrita coroziva tratamentul de urgenta va consta din administrarea antidoturilor indicate, iar in gastrita flegmonoasa se va apela la tratamentul chirurgical.
In profilaxia gastritelor acute se va recomanda respectarea regulilor de igiena alimentara, evitarea alimentelor entual contaminate, evitarea abuzului de bauturi alcoolice si de tutun, cit si manipularea cu grija a substantelor caustice care in nici un caz nu vor fi lasate la indemina copiilor.

b) Gastritele cronice sint pe buna dreptate considerate ca unele din cele mai frecnte boli digesti. In realitate procesele inflamatorii cuprind adeseori in gastritele cronice si mucoasa duodenala, asa incit se vorbeste adeseori de gastroduodenite. Ca si in gastritele acute, si in cele cronice, cauzele sint multiple. De fapt mare parte din cauzele gastritelor acute, atunci cind actioneaza timp mai indelungat, pot determina gastritele cronice. Asa de exemplu, greselile de alimentatie cu mese prea fierbinti sau prea reci, luate in graba si la ore neregulate ete., abuzurile de alcooluri concentrate, de tutun sau de diferite condimente, o dantura neingrijita si o masticatie insuficienta, le intilnim frecnt in antecedentele bolnavului de gastrita cronica.

De asemenea, abuzurile care se fac cu medicamente ca aspirina, antinevralgicele, unele purgati etc., pot genera o gastrita cronica. Ca substrat morfologic, gastritele cronice se pot prezenta cu pliurile mucoasei ingrosate, grosolane, hipertrofiate (gastrita hipertrofica) sau din contra, acestea sint sterse, iar mucoasa este subtiata (gastrita atrofica). Procesul inflamator poate cuprinde intreaga mucoasa gastrica sau se poate localiza numai la anumite zone, cum ar fi regiunea antrala (gastrita antrala).
Boala, din punct de dere clinic, incepe cu dureri in epigastru. dureri care desi prezinta unele variatii in intensitate dupa mese, nu capata caracterul ritmic al durerilor din boala ulceroasa.

Pe de alta parte, atunci cind am si o perigastrita prin interesarea si a tunicii seroase, durerile pot capata un caracter aproape continuu. Bolnavii prezinta adeseori greturi, varsaturi, eructatii, arsuri, inapetenta, o senzatie de plenitudine dupa mese .si adeseori un gust neplacut in gura. Boala are o evolutie cronica, in care perioade de relativa acalmie alterneaza cu perioade de exacerbare. Un regim alimentar adecvat si un tratament corespunzator pot duce la vindecare. Uneori se pot ivi insa si complicatii. Desi nu se poate face o relatie cauzala intre gastrita, in general, si boala ulceroasa, totusi, se pare ca forma hipertrofica de gastrita s-ar putea complica cu un ulcer.

Unele probleme mai delicate le ridica insa relatiile dintre gastrita cronica hipoacida sau anacida si boala canceroasa. Daca conceptia gastritei precanceroase\" nu detine suficiente argumente pentru a se impune, totusi din punct de dere practic, este necesar ca bolnavii mai in virsta, cu o gastrita cronica anacida, sa beneficieze de o supraghere continua mai atenta. Asa se explica faptul ca bolnavii, la care cu ocazia unui chimism gastric s-a gasit o lipsa de acid clorhidric, sint chemati la controale repetate, periodice.

Diagnosticul gastritelor se face pe baza datelor culese de la bolnav, a simptomelor cu care se insoteste boala, a examenului radiologie si a chimismului gastric. Gastrita cronica nu pare sa fie insotita de o anumita aciditate mai mare sau mai mica. Totusi, se apreciaza ca gastritele hipertrofice evolueaza de regula cu hiper-aciditate, iar gastritele atrofice ar evolua cu hipoacidi-tate sau chiar anaciditate. De un real folos, in mina celor experimentati, a denit astazi examenul endoscopic al mucoasei gastrice (gastroscopie, fibroscopie) care, asociat cu biopsia de mucoasa, permite sa se diferentieze o serie de gastrite cu aspecte mai aparte, ca gastrita ru-coasa, gastrita edematoasa, gastrita hemoragica sau gastrita ulcerativa.

Tratamentul in gastrita cronica trebuie sa inceapa cu o alimentatie adecvata, care la inceput se va compune din gris cu lapte, orez, oua moi, supe de zarzavaturi. Mai tirziu, alimentatia va putea deni mai consistenta, cuprinzind brinzeturi, unt, smintina, carne fiarta de vita, de pasare sau de peste slab. Mesele repetate, putin abundente, vor fi reduse in celuloza, urmarind prin aceasta o crutare a mucoasei gastrice.
Pentru calmarea durerilor se vor aplica comprese calde in regiunea epigastrica, repausul la pat nefiind necesar. Fumatul insa si bauturile alcoolice vor fi complet interzise.

Ca medicatie, la recomandarea medicului, in gastritele hipoacide sau anacide se administreaza Acidopeps, iar in cele hiperacide se prescriu de regula prafuri alcaline sau Ulcerotrat. Pentru dureri sint indicate preparate ca Scobutilul, Lizadonul s.a.
Profilaxia gastritelor cronice, asemanatoare cu aceea a gastritelor acute, obliga indeosebi la respectarea regulilor de igiena a alimentatiei. In special, servirea in liniste a meselor la ore regulate, ingrijirea danturii si o masticare suficienta a alimentelor, ca si evitarea alcoolului, tutunului, condimentelor si medicamentelor iritante, trebuie avute permanent in dere.

2. Boala ulceroasa
(ulcerul gastric si ulcerul duodenal)
Boala ulceroasa este o afectiune digestiva care se caracterizeaza din punct de dere anatomic printr-o ulceratie a mucoasei stomacului sau duodenului (. 7). Localizarea unei asemenea ulceratii pe mucoasa esofagului inferior este posibila, dar cu totul exceptionala. Morbiditatea prin boala ulceroasa este foarte importanta, incidenta ei situind-o pe primul loc intre bolile digesti. Dupa observatii facute la noi, ulcerul duodenal este de trei ori mai frecnt decit ulcerul gastric. Boala in general este mai frecnta intre 2050 ani, dar se intilneste si in afara acestei virste.

In ultimii ani s-a observat chiar o crestere a frecntei bolii la tineri.Cauza ca atare a bolii nu este cunoscuta, dar la aparitia acesteia par sa participe mai multi factori. Intrucit sucul gastric al bolnavilor-s-a constatat ca de obicei contine o cantitate mai mare de acid clorhidric, s-a sustinut din acest motiv ca ulceratiile se produc prin autodigestia mucoasei. Un rol in geneza bolii ulceroase ar reni tulburarilor in irigatia sanguina locala, in cantitatea si calitatea mucusu-lui si chiar in calitatea epiteliului de acoperire a mucoasei gastrice sau duodenale. Pe de alta parte, intrucit s-a constatat ca boala este mai frecnta printre descendentii bolnavilor de ulcer, s-a apreciat ca la originea acestei boli ar exista cel putin o predispozitie pentru boala, care se transmite ereditar.

In sfirsit, ca si in cazul altor boli digesti, un rol destul de important in aparitia bolii ulceroase poate sa revina unei alimentatii neigienice si abuzurilor de condimente, alcool sau tutun. ,Merita de asemenea sa fie cunoscute efectele ulcerogene pe care le pot aa unele medicamente (aspirina, cortizonul, butazolidina), care se iau pe cale bucala in scop terapeutic.
Locurile des intilnite in aparitia ulceratiei sint : in ulcerul duodenal bulbul, iar in ulcerul gastric mica curbura. Daca in unele cazuri ulceratia se mentine la suprafata, interesind numai mucoasa, sint destul de frecnte cazurile, in care aceasta va putea cuprinde toate straturile ajungind pina in seroasa si in organele incinate (ulcer perforat).

Din punct de dere clinic, simptomul cel mai important prin care se manifesta boala este durerea, o durere adeseori ritmata de alimentatie. Aceasta apare la 13 ore dupa mese, dureaza o jumatate de ora pina la 2 ore si apoi se calmeaza pina la masa urmatoare. Pe stomacul gol, deci inainte de mincare, durerea se prezinta frecnt ca o foame dureroasa\", pe care bolnavii si-o calmeaza ingerind cantitati mici de alimente.In ulcerul duodenal, durerea are si un caracter sezonier, aparind mai frecnt primavara si toamna. Variatii mari le prezinta durerea si sub aspectul intensitatii. Pe linga dureri neinsemnate cu totul sterse, intilnite in unele cazuri, se inregistreaza bolnavi la care durerile se prezinta sub forma de crampe violente ce-i obliga sa ia diferite atitudini fortate.

Durerile se mentin zilnic, perioade de 46 saptamini, dupa care asemenea perioade dureroase pot fi urmate de perioade mai lungi sau mai scurte de completa acalmie. Aceasta este asa-numita periodicitate pe care o intilnim in boala ulceroasa. Celelalte simptome care insotesc boala ulceroasa sint mai putin constante. Totusi, arsurile epigastrice sau retrosternale si eructa-tiile sint destul de frecnte. Greturile sint mai des intilnite in ulcerul gastric, iar varsaturile insotesc de regula ulcerele penetrante sau perforate. Alte manifestari clinice in boala ulceroasa sint reprezentate de balonari, alterarea poftei de mincare, constipatie si stari de oboseala sau iriilitate.

Ulcerul gastric ca-si.-ulcerul--duodenal, pot. fi urmate de unele complicatii gra cum sint perforatia si hemoragia (hematemeza sau melena), stenoza (de cele mai multe ori pilorica), malignizarea (can-cerizarea unora dintre ele) si periviscerita (formarea, de aderente) care insotesc mai des ulcerele penetrante |
Diagnosticul in boala ulceroasa se face pe baza datelor complete si corecte pe care trebuie sa le prezinte bolnavul, a simptomelor clinice pe care le-am amintit, a aciditatilor crescute in special in ulcerele duodenale, si mai ales prin punerea in evidenta a nisei ulceroase la examenul radiologie sau la cel endoscopic (gastroscopie, fibroscopie).

Tratamentul bolii ulceroase trebuie sa inceapa in perioadele dureroase cu un repaus de cel putin 710 zile. Un loc important il detine si regimul alimentar care trebuie instituit. Pe linga respectarea diferitelor masuri de igiena a alimentatiei, cu mese mai frecnte si la intervale regulate, se impune un regim alimentar rational pe care bolnavul sa-l poata respecta. Restrictiile prea
sere, care pun pe bolnav in afara unui regim complet si echilibrat, nu sint recomandabile. Totusi, trebuie sa se ceara bolnavului sa evite sosurile, prajelile, grasimile, condimentele, supele concentrate de carne, cit si alimentele cu un continut prea mare in celuloza(legume, \'zarzavaturi, fructe etc.)

Tutunul si bauturile alcoolice trebuie complet interzise. jLaptele (daca este tolerat) si derivatele sale, brinzeturile proaspete, carnea de pasare sau de vita (rasol sau gratar), ca si ouale moi, trebuie sa intre in alimentatia bolnavului ulceros pentru acoperirea nevoilor sale calorice.
I Tratamentul medicamentos, prescris de medic, cu alcaline, neutralizante, (Ulcosilvanil, Ulcerotrat, Ulcomplex), antispastice, sedati etc, trebuie respectat intocmai. Alcalinele, care constituie de fapt medicatia de baza, vor fi luate regulat (dupa mese si uneori chiar din 2 in 2 ore), timp adeseori destul de indelungat.
In tratamentul chirurgical se are in dere in primul rind complicatiile, de genul hemoragiilor sau perforatiilor. La interntia chirurgicala nu se va apela insa, decit dupa ce medicul considera ca au fost epuizate toate mijloacele de tratament medical.
Pentru profilaxia bolii si a recidilor, trebuie sa se tina seama de toate acele cauze care participa la aparitia acesteia. in special la persoanele care provin din familii de ulcerosi, care asa dupa cum am vazut par sa fie mai predispuse sa faca un ulcer gastric sau duodenal, se recomanda controale periodice si interzicerea utilizarii de catre acestia de medicamente ulcerogene sau toxice.

Greselile in alimentatie, care se fac uneori in cursul unui tratament bine inceput, pot duce la aparitia unei recidi. Nu trebuie uitat ca regimul in boala ulceroasa este un regim de ani de zile. in general, prin evitarea traumelor psihice si printr-un mod de viata mai igienic, fara excese, si printr-un regim alimentar din care trebuie eliminat orice abuz, se pot adeseori preni boala ulceroasa, ca si alte boli digesti. 3. Suferintele stomacului operat
Faptul ca bolnavul cu ulcer gastric sau duodenal, inainte de a fi trimis la interntia chirurgicala, trebuie sa epuizeze toate posibilitatile pe care le ofera tratamentul medical, se datoreste suferintelor care pot aparea dupa actul operator.

Asemenea tulburari, care isi fac aparitia dupa rezectia gastrica facuta printr-o metoda sau alta, pot surni imediat (complicatii precoce) sau pot aparea in timp, mult mai tirziu (complicatii tardi).
Complicatiile precoce sint hemoragiile, infectiile si uneori obstructia gurii de anastomoza, care apar inca in timpul internarii bolnavului. Tratamentul unor asemenea complicatii revine medicului sub supragherea caruia se gaseste bolnavul operat.
Complicatiile tardi, care apar dupa externarea bolnavului, sint acelea care mai devreme sau mai tirziu il determina pe bolnav sa se adreseze din nou medicului. Complicatiile tardi care se intilnesc mai frecnt si de care ne vom ocupa aici pe scurt sint : gastrita bontului, ulcerul peptic, sindromul jejunal (dumping), sindromul hipoglicemic, sindromul de ansa aferenta si sindromul carential.

a) Gastrita bontului (sau stomita) este inflamatia gurii de anastomoza a stomacului si se insoteste de dureri epigastrice si de alte manifestari pe care le-am intilnit in gastrita cronica. Diagnosticul rezulta din datele ce ni le ofera examenul radiologie si mai ales gastroscopia (fibroscopia), iar tratamentul este acelasi ca in gastrite.
b)\'Ulcerul peptic se produce datorita faptului ca interntia chirurgicala efectuata n-a reusit sa indeparteze toate zonele care raspund de secretia de acid clorhidric a stomacului.

Ulcerul peptic apare pe gura de anastomoza sau pe ansa intestinala aferenta. Clinic, boala se insoteste de dureri intense periombilicale sau mai mult in partea stinga si cu tendinta la iradiere in spate. Se calmeaza dupa mese, dar uneori pot aa un caracter continuu. Durerile se insotesc destul de des de diferite tulburari dispeptice (greturi, balonari, varsaturi).
Unele complicatii, de genul perforatiilor sau hemoragiilor, pot face necesara o noua interntie chirurgicala.
Diagnosticul se fixeaza pe baza semnelor clinice, examenului radiologie si a gastroscopiei.
Tratamentul igienico-dietetic si medicamentos este asemanator cu acela din ulcerul gastric sau duodenal.

c)Sindromul jejunal (dumping) apare rar in rezec-tiile cu anastomoza gastro-duodenala si mult mai frecnt in cele in care s-a realizat o anastomoza gastro-jejunala. Patrunderea direct in jejun a unor alimente ca laptele, dulciurile, supele concentrate, grasimile etc, poate sa fie urmata destul de repede o jumatate de ora dupa mesele respecti de o serie de tulburari ca acelea pe care le mentionam. Practic, aceste tulburari constau din balonari, greturi, palpitatii, ameteli, transpiratii si uneori stari de lipotimie (lesin), care-l obliga pe bolnav sa se aseze.

Pozitia culcat face ca asemenea tulburari sa diminueze in intensitate sau sa dispara, iar adoptarea acestei pozitii imediat dupa mese le poate preni.Tratamentul trebuie sa inceapa prin respectarea unui regim alimentar, in care se vor evita alimentele ce pot declansa tulburarile. Asa dupa cum am aratat, repausul culcat dupa mese este indicat. Ca medicamente se recomanda de regula bolnavilor Acidopeps (fiind in general vorba de aclorhidrici), iar inainte de mese cite o lingurita din solutia de novocaina 1%.

d) Sindromul hipoglicemic apare la 23 ore dupa ingerarea de dulciuri. Se produce o crestere a glucozei in singe (hiperglicemie), urmata de o hipoglicemie, sub influenta secretiei unei cantitati mai mari de insulina. Odata cu aceasta, bolnavii acuza ameteli, cefalee, tremu-raturi, transpiratii, anxietate, stari de lipotimie, iar glicemia poate sa scada pina la 0,40,5 g%o.
Tratamentul reclama un regim cu cantitati mici de glucide, cu mese reduse ca volum si servite la intervale mici, iar in timpul crizei se administreaza cantitati reduse de zahar.

e) Sindromul de ansa aferenta survine destul de rar (intr-o proportie de 1% din cazurile operate) si numai la aceia la care s-a facut un anumit tip de rezectie gastrica (Billroth I). Suferinta este data de o staza prelungita in ansa aferenta si este mai frecnt favorizata de prezenta unei anse mai lungi, indoita sau tractionata de procese aderentiale. Bolnavii se pling de senzatie de plenitudine, dureri postprandiale, greturi, varsaturi alimentare si bi-lioase si uneori diaree.
Pentru diagnostic se folosesc semnele clinice si entual cele radiologice, care semnaleaza o ansa aferenta alungita si dilatata.
Tratamentul igienico-dietetic va consta dintr-un regim alimentar de crutare, iar ca medicatie se prescriu anti-colinergice si uneori chiar antibiotice.

f) Sindromul carential este relativ frecnt intilnit la bolnavii rezecati gastric, la care, din cauza tulburarilor ce survin in digestia si absorbtia alimentelor, apar o anemie si o denutritie destul de sere. Anemia din cauza unor singerari continue este de tip hipocrom (feripriva) si apare mai frecnt la femei. Se remarca paloarea accentuata a pielii (tegumentelor) si mucoaselor, caderea parului, friabilitatea unghiilor etc. Ca tratament se administreaza preparate de fier. Pe de alta parte, denutritia poate lua uneori un caracter ser, bolnavii pierzind in greutate peste 10 kg. Se recomanda un regim echilibrat, bogat in proteine, ca si administrarea de vitamine, preparate de calciu etc.

4. Boli mai rare ale stomacului
a) Hernia hiatala consta din patrunderea in torace, prin hiatusul esofagian (orificiul de trecere a esofagului prin diafragm), a unei portiuni din stomac. Afectiunea se intiineste la virste mai inaintate, fiind mai frecnta la femei si este favorizata de traumatisme abdominale si de cresterea presiunii intraabdominale, fenomene care se intilnesc in graviditate si in cazurile ce se insotesc de ascita sau varsaturi. Boala este uneori asimptomatica, totusi destul de frecnt se insoteste de tulburari dispeptice, dureri epigastrice si retrosternale, disfagie, arsuri si regurgitatii. Complicatia cea mai sera este strangularea pungii herniate a stomacului.
Diagnosticul este dat cu deosebire de examenul radiologie (facut in incidente variate), iar tratamentul, pe linga un regim alimentar format din mese repetate si reduse, va consta din administrarea de alcaline si antispastice.

b) Prolaps mucoasei gastrice apare cind sub actiunea unei presiuni intragastrice, pliurile gastrice ale regiunii antrale pot fi impinse in duoden. Clinic, boala se manifesta ca un ulcer duodenal; diagnosticul il face examenul radiologie, iar tratamentul este asemanator cu cel din ulcer, cu alcaline si antispastice.
c) Tumorile benigne sint rare. Cel mai frecnt ne putem intilni cu o polipoza gastrica prezenta adeseori alaturi de o polipoza asemanatoare si a altor segmente din tubul digestiv. Celelalte tumori benigne (miomul, fibromul etc.) sint si mai rare. Diagnosticul se face radiologie sau gastroscopic (prin biopsie), iar tratamentul chirurgical, in tumorile insotite de hemoragie, poate fi necesar.

d) Tuberculoza, sifilisul ca si limfogranulomatoza (boala Hodgkin), cu localizare la nilul stomacului, sint foarte rare, iar diagnosticul acestora se cere a fi confirmat prin examene histopatologice.