Este tulburarea ce apare ca urmare a reducerii prin operatie a functiei de rezervor a stomacului, mai ales dupa gastrectomiile intinse si In primele luni, deci in perioada de adaptare a tubului digestiv la noua situatie anatomica creata. Manifestarea clinica este dominata de senzatii de plenitudine, de tensiune epigastrica, insotite uneori de senzatia de greata si rsaturi (stomita asociata), care nu sint Insa bilioase (element de diferentiere fata de sindromul de ansa aferenta) si produc usurare. Unii bolnavi cu sensibilitate particulara si tendinta la reflexe somotori pot acuza si palpitatii, transpiratii, roseata sau paloare a fetei etc. Acuzele survin mai ales dupa mese mai abundente si nu se influenteaza prin decubit, ci se amendeaza treptat, odata cu ecuarea bontului gastric.
Tratamentul profilactic consta in executarea unei rezectii suficiente pentru a realiza aclorhidria, dar fara sa fie excesiv de extinsa.
Tratamentul curativ comporta respectarea unei igiene alimentare care consta in mese frecvente, in cantitati mici, cu alimente sarace in celuloza, lipsite de condimente si luate sub forma de piu-reuri, mai ales la inceput. Bolnavul evita inghitirea salivei si a aerului, conditii ce pot accentua acuzele. Dupa alimentare el trebuie sa pastreze pozitia culcata.
Daca sint acuze de gastrita indicam pansamente neutralizante ( "gastrita"). La bolnavii mai receptivi, cu 1015 minute inaintea meselor se poate indica potiunea de procaina sau xilina 2%. cite una-doua linguri, pentru a diminua enteroreceptia si furtuna neurovegetati. Efect bun au si aplicatiile locale de caldura, dia-termie, unde scurte, magnetodiaflux.