In notiunea de "stomac operat" sint inglobate suferintele unei noi patologii, rezultata din dezvoltarea chirurgiei gastrice, fara ca intotdeauna ea sa fie legata de interntia chirurgicala propriu-zisa. Se clasifica in : 1) Tulburari datorate interntiei chirurgicale : abcesul perigastric, invaginatia in gura de anastomoza, hernia postoperatorie (entratia), boala aderentiala. 2) Tulburari consecuti modificarii functiei de rezervor a stomacului : microgastria, nefunctionarea gurei de anastomoza (absenta evacuarii, evacuarea dificila), evacuarea precipitata a gurei de anastomoza. 3) Tulburari provocate de persistenta bolii fundamentale : gastrita, stomita, persistenta ulcerului (chi sau nou), ulcerul peptic postoperator. 4) Tulburari ale intestinului subtire : sindromul jejunal precoce (dumping), tardiv (sindromul hipoglice-mic), sindromul de ansa aferenta, enterocolita. 5) Tulburari datorite modificarii functiilor secretorii, digesti-absorbti : manifestari alergice, diaree gastrogena, anemie sideropenica, megaloblastica ; hipovitaminoze, carente multiple (sindromul de denutritie). De subliniat ca In acest cadru nu se inglobeaza suferintele preexistente (pancreatita cronica, metroanexita etc.) sau cele ce apar ulterior interntiei chirurgicale (cancerul tubului digestiv, constipa-tia) si care nu au nici o legatura cu boala ulceroasa.
Manifestarea clinica este diferita de la caz la caz ( suferintele respecti). De aceea, intotdeauna diagnosticul trebuie sa includa pe linga termenul de stomac operat, care indica doar ca s-a facut o interntie chirurgicala si pe cel al suferintei (suferintelor) existente. Acestea pot fi mai suparatoare decit insasi boala pentru care s-a internit si pot fi destul de dificil de tratat. De aceea, se da o importanta deosebita profilaxiei lor.
Profilaxia se realizeaza, in primul rind, prin punerea unei indicatii operatorii in mod foarte judicios (riguros si motivat), avind totdeauna in dere faptul ca tratamentul chirurgical nu este tratamentul de baza, ci doar "de necesitate" (Hatieganu) : adica, atunci cind fie ea e caz de urgenta, fie ca nu mai poate da vreun rezultat tratamentul medical. Dar trebuie spus ca la aparitia "sindromului de stomac operat" contribuie si acei medici care intirzie operatia, punind pe chirurgi in situatia de a opera ulcere "imbatrinite", cu coafectari ale altor organe si cu tulburari functionale dirse, unele dintre ele persistind si dupa operatie. Cu alte cuvinte, o parte din insuccesele chirurgiei in boala ulceroasa se datoreaza prelungirii abuzi a unui tratament medical ineficace. Odata ce s-a pus ms-tivat indicatia de tratament chirurgical, bolnavului i se incepe o pregatire psihica atenta, lamurindu-l asupra necesitatii interntiei chirurgicale si asupra a ceea ce i se va face si atragindu-i-se atentia ca dupa operatie s-ar putea sa mai aiba unele acuze, ceea ce va impune respectarea in continuare a unor reguli de igiena a vietii, a unui regim alimentar (chiar in lipsa unor acuze imediate) si a unui tratament pre- si postoperator corespunzator. In acesta din urma se include alegerea momentului optim pentru interntie (exceptie fac cazurile de urgenta), respectind pe cit se poate sa nu se intervina in puseu acut, sa se amelioreze entuala gastrita concomitenta, sa se echilibreze pacientul hidroelectrolitic, vitaminic si proteinic, sa se trateze anemia preexistenta etc. Este indicat ca bolnavul obez sa fie readus preoperator la greutatea normala (pe cit posibil). La cei cu tulburari neurogetati, componenta ente-rala etc, pe linga faptul ca facem indicatia operatorie cu si mai mult discernamint, ei fiind "candidati" la dumping, in prealabil li se vor trata aceste tulburari ; vor fi depistate preoperator chiar formele fruste (tranzit baritat cu solutie de glucoza hipertona).
Se va acorda mare atentie alegerii procedeului operator si realizarii aclorhidriei, tinind cont de profesiunea si starea social-eco-nomica a bolnavului (posibilitatea de a respecta in continuare un regim alimentar), de starea de nutritie preexistenta (gastroduode-nita, enterocolita, suferinta hepatica etc), de profilul secretor (necesitatea explorarii functiei secretorii gastrice), de conditiile gasite intraoperator; cu un cuvint, procedeul operator se va alege foarte individualizat, de la caz la caz. In cursul interntiei chirurgicale se vor evita maltratarea tesuturilor, ligaturile in bloc, contactul tesuturilor cu diferite substante iritante (talc). Mare atentie trebuie data, apoi, perioadei postoperatorii, mai ales in primele sase-sapte luni, pina tubul digestiv se adapteaza noii situatii creeate. In acest interval, operatului i se va asigura un repaus de doua-trei luni, urmat de activitate fara eforturi mari, pe o durata cam de acelasi interval, urmind apoi sa-si reia activitatea, insa corespunzator capacitatii sale actuale de munca.

Regimul alimentar va trebui sa fie cantitativ redus, bogat caloric si mai ales proteinic (brinza de vaci, albus de ou, carne alba) si vitaminic, cu introducere progresiva si fractionata (cinci-sase mese pe zi), la inceput mai ales sub forma de piureuri. In general, in regimul alimentar se va aa in dere reducerea celulozicelor, evitarea hidratilor de carbon concentrati, a grasimilor de calitate necorespunzatoare (seu, untura de porc etc.) si a laptelui care se poate admite doar in cantitati mici, fractionate precum si a lichidelor (supe). Este recomandabil sa se acorde mare importanta starii danturei, pentru a se asigura o buna masticatie, sa se evite fumatul si, dupa alimentare, sa se indice clinodigestia foarte favorabila digestiei si absorbtiei (bolnavul sa pastreze pozitia decliva pentru o ora). In acelasi timp, cronic si intermitent se face un tratament medicamentos de suplinire a deficientelor digesti prin acid clor-hidric, preparate de pancreas, de enzime si se asigura nevoile de fier, vitamine.

Principalele sindroame individualizate de stomac operat sint : 1) ulcerul peptic jejunal postoperator (ulcerul anastomotic) ; 2) sindromul de ansa aferenta ; 3) sindromul de evacuare precipitata (dumping-sindrom) ; 4) alte sindroame mai rare, de stomac operat : a) boala aderentiala postoperatorie cu tulburari in evacuarea bontului gastric prin anastomoza ; b) hernierea interna a ansei aferente cu sindrom de subocluzie sau ocluzie acuta ; c) sindromul de stomac mic ; d) sindromul carential al gastrectomizatilor (anemic, hipoproteinemie si denutritie postrezectionala); e) gastroileoanasto-moza accidentala ; f) stomita si gastrita bontului ; g) sindromul diareic prelungit (uneori postprandial) dupa vagotomie tronculara sau dupa rezectie foarte inalta ; h) sindromul postprandial tardiv (sindromul de hipoglicemie postprandiala tardiva).
Fiecare suferinta individualizata are un tratament specific ( modulele respecti)