Dupa ce am discutat pe rand ce masuri mai bune am putea lua in printa vechilor si noilor droguri recreative cu raspandire in masa, a venit momentul sa trecem la intrebarea extrem de dificila referitoare la abordarea unor droguri precum heroina si cocaina. Chiar si aceste droguri pot fi consumate in mod ocazional in cazul in care consumatorul isi poate impune un oarecare autocontrol, insa asocierea lor cu infractiunile de procurare ridica o problema cu totul speciala.
La sfarsitul modulului anterior, am sugerat ca o conditie pentru acceptarea mentinerii acestor droguri sub incidenta legii penale este reducerea pe cat posibil a' prejudiciilor colaterale. Deerea dependentilor dinspre sistemul penal catre clinicile de tratament poate contribui la realizarea acestui deziderat si este o strategie ce trebuie extinsa. S-a dovedit ca tratamentul pentru consumatorii de heroina poate fi eficient atat din perspectiva reducerii consumului si a riscului de deces, cat din cea a scaderii infractionalitatii. Serciile de tratament trebuie sporite numeric, pentru a elimina perioadele prea lungi de asteptare; daca este posibil, dependentii ar trebui internati inainte sa fie necesara trimiterea lor la o clinica de tratament printr-o hotarare judecatoreasca. Sistemul de tratament pentru cocaina si crac/c nu este inca atat de bine organizat si nici nu se bucura de acelasi succes.
Poate ca aproximativ 10% dintre pacienti nu reusesc sa obtina un nivel sil de consum atunci cand li se ofera un tratament de intretinere cu opiacee sintetice, precum metadona sau buprenorfina, inlocuitoarele terapeutice consacrate ale heroinei. Tocmai aceasta minoritate de pacienti este zata de experti ca posibili candidati pentru tratamentul cu heroina injecila. Aceasta propunere nu are un caracter extrem, presupunand doar o reintroducere limitata, intr-un cadru mult mai strict controlat, al metodelor testate in trecut in Marea Britanie si in America ( modulul 9). O cale posibila de tratament al dependentei de heroina, ce a atras atentia recent, este oferirea unei dozari de intretinere cu heroina prescrisa medical. Recent au fost raportate studii cu rezultate pozitive atat din Elvetia, cat si din Olanda. Pacientilor li se administreaza drogurile de cateva ori pe zi intr-o clinica, fara nici un risc ca aceste droguri sa ajunga pe piata neagra. Atat starea de sanatate, cat si ata sociala a acestor pacienti prezinta imbunatatiri. Consumul drogurilor vandute ilegal scade, la fel si infractionalitatea. Unii pacienti tratati cu doze constante de heroina vor cere, dupa o perioada initiala de silizare, sa se dezintoxice; in mod paradoxal, heroina prescrisa poate fi o cale de abandonare a consumului de heroina.
Ceea ce ar fi, totusi, inaccepil este ca doctorii sa incerce sa preia rolul unor agenti de control social. Prescrierea de heroina in scopul prevenirii infractiunilor de procurare ar putea induce un sentiment de impunere a legii, insa ar putea totodata veni in contradictie cu juramantul hipocratic. Elucidarea acestei dileme cade in sarcina eticienilor. Tratamentul de intretinere cu heroina nu este ieftin: ar costa probabil in jur de 15 000 lire anual pentru fiecare pacient, prin atie cu 3000 lire anual in cazul tratamentului cu metadona.
Multi doctori prefera sa-i asiste pe dependentii de heroina in confruntarea cu tratament de dezintoxicare dificil, uneori chiar aparent fara sperante decat sa se limiteze la a-i neutraliza pe acestia cu heroina. Un pacient caruia i se administreaza oral metadona sau buprenorfina poate avea o ata perfect normala, va fi nevoit sa-si ia doza supravegheata doar o data pe zi si nu va fi intoxicat de opiaceul administrat oral. Tocmai in asta consta partea pozitiva a regimului oral de intretinere. Heroina injectata de patru ori pe zi la clinica, pe langa neutralizarea tendintelor criminale, poate reduce si calitatea umana a consumatorului. Acest tip de regim are drept rezultat stari zilnice de euforie, provocate de administrarea drogului, si de depresie in momentele de instalare incipienta a sevrajului, iar o prezenta atat de frecventa la clinica nu este usor compatibila cu un post bine platit.
Disponibilitatea sporita a tratamentului, initiat in urma unei sentinte judecatoresti sau voluntar, cu sau fara o prescriere medicala de heroina, ar duce foarte probabil la scaderea prejudiciilor colaterale intr-o masura, daca nu uriasa, cel putin semnificativa. Tratamentul este o necesitate umanitara si o investitie judicioasa, insa printre limitarile sale se numara faptul ca mai putin de o jumatate dintre cei care necesita cu adevarat acest tratament pot beneficia de el in orice moment. intre timp, ei se vor infecta cu rusi transmisi prin sange, vor sucomba ocazional in urma unor supradoze, vor racola alte persoane in consumul drogului si isi vor satisface ciul cu ajutorul unei combinatii de furt, ajutoare sociale si eventual prostitutie. Mai mult, succesul obtinut in urma tratamentului nu este reprezentat decat rareori de o proportie mai mare de 60% dintre pacienti, intre acestia numarandu-se cei care den abstinenti si cei care inregistreaza progrese semnificative intr-o perioada de douasprezece luni, dar progresele lor sunt adesea greu de mentinut.
Tratamentul este important, insa sustinatorii tratarii dependentilor ar trebui sa nu se lase atrasi in curs3 formarii unor idei false despre perspectivele de itor. O parte dintre dependenti reusesc sa se recupereze integral si multi fac progrese substantiale pe calea dezintoxicarii, insa de unul singur, tratamentul dependentei de heroina si de cocaina nu va reusi niciodata sa goleasca inchisorile.
O veche zicala sustine ca prevenirea este mai buna decat ndecarea, insa problema acestor tipuri extrem de vatamatoare de abuz este ca, in afara folosirii masurilor de control penal in scopul reducerii accesului (ce implica toate prejudiciile colaterale cunoscute), dulapul cu masuri preventive pare a fi destul de gol. Nu exista nici o dovada ca educatia antidrog din scoli duce la scaderea consumului ulterior al vreunui tip de drog. Confiscarea marfii ilegale pare o metoda logica de scoatere a banilor din sistem, insa cea mai mare parte a profiturilor de la nivelele superioare ale traficului nu poate fi afectata de masurile luate de autoritati. Eforturile cele mai intense ale vamilor nu au ca rezultat decat confiscarea a circa 10% din cantitatea totala de droguri ce traverseaza granitele.
Ce alta varianta mai buna de prevenire poate fi imaginata?
Voi argumenta ca o cale cruciala de prevenire a acestor tipuri de abuz de droguri este luarea mai in serios a masurilor de reducere a saraciei si defavorizarii sociale ce le stimuleaza consumul. Astfel, propun o abordare ecologica a prevenirii. Cautati sa descoperiti cauzele, decat sa reactionati abia cand vedeti care sunt consecintele - aceasta-i logica mea.Intrebarea de mai sus trebuie analizata sub doua aspecte: in primul rand, posibila legatura dintre defavorizarea sociala si abuzul de droguri dintr-o tara; in al doilea rand, posibila relevanta a saraciei mondiale si nedezvoltarii globale din cauza problemelor cu care se confrunta tarile dezvoltate in printa drogurilor.