Daca heroina ar fi considerata standardul,
cocaina nu ar parea initial un drog capabil sa induca dependenta. In cazul cocainei nu se manifesta nici unul dintre simptomele fizice evidente si agonizante de
sevraj ce caracterizeaza dependenta de heroina, ci doar o stare de
oboseala si de
depresie pe masura ce dispare euforia indusa de drog. Drept urmare, este foarte simplu de caracterizat cocaina drept un drog ce "nu induce dependenta fizica" si, implicit, ce nu induce de (apt dependenta. Totusi, experientele pe animale de laborator au aratat ca unul dintre efectele cocainei este puternica stimulare a comportamentului de cautare activa a drogului. O primata va actiona in repetate randuri o parghie care-i faciliteaza accesul la o doza de cocaina, si va continua sa o actioneze pana cand este cuprinsa de convulsii si cade intr-o stare de inconstienta. Daca dependenta este considerata a fi capacitatea unui drog de a induce treptat un comportament de cautare activa a sa de catre consumator, atunci experientele sugereaza ca cocaina are o capacitate infricosatoare de a crea dependenta. Aceasta dependenta este stimulata in cea mai mare parte de recompensa oferita de drog (efectul acestuia asupra sistemului de transport al dopaminei), nu de necesitatea atenuarii simptomelor de sevraj.
Paradoxul in cazul fiintelor umane este ca multi oameni consuma cocaina cu intermitente, in contradictie cu comportamentul maimutelor. in plus, nu toti consumatorii umani se afla pe ineviila panta alunecoasa descendenta. In acest sens, exista relatari convingatoare ale unor oameni ce au consumat multi ani cocaina, intr-o maniera controlata si fara cresteri semnificati ale nilului dozelor. insa exista si cei care aluneca pe aceasta panta, rapid sau dupa o perioada mai lunga, si care in cele din urma adopta o maniera groaznic de imperioasa de consum ce se aseamana indeaproape cu cel observat la animalele de laborator. Un consum continuu pe parcursul catorva zile va fi intrerupt doar in momentul in care consumatorul cade intr-un
somn greu ce dureaza douazeci si patru de ore. Adevarul este undeva la mijloc: cocaina este un drog periculos, insa consumul sau nu are intotdeauna sau neaparat efecte noci.
De asemenea, consumatorul de cocaina denit dependent are o tendinta binecunoscuta de a recidiva. Si in acest caz, o intelegere a impactului cocainei asupra creierului poate explica ce se intampla. Pare posibil ca administrarea repetata a unor doze crescute de cocaina sa afecteze activitatea sistemului de transport al dopaminei, astfel ca in urma renuntarii capacitatea de resimtire a unor placeri obisnuite este redusa. Vreme de mai multe saptamani sau chiar luni dupa renuntare, viata poate parea searbada - si asta deoarece soarele s-a ascuns in spatele norilor. Cuvantul grecesc anhedonia, ce indica mai degraba absenta voiosiei decat instalarea efectiva a unei depresii, descrie intr-un mod foarte exact aceasta stare. Administrarea unei noi doze de cocaina provoaca disparitia temporara a anhedoniei, acesta fiind motivul recidilor atat de dese.
O alta concluzie importanta a experientelor pe primate este ca daca animalele au un acces limitat la cocaina ele nu vor dobandi dependenta, insa in cazul accesului nelimitat, dependenta se instaleaza in scurt timp.
Aceasta observatie explica macar in parte paradoxul uman: atunci cand cocaina este costisitoare si greu de gasit, consumul sau va aa cel mai adesea un nil scazut si va fi controlat, spre deosebire de situatia in care este ieftina si oferita intr-o maniera libera. in plus, am din nou de-a face cu un drog al carui mod de administrare influenteaza semnificativ riscul de dependenta.
Un dependent de cocaina s-a prezentat la o clinica in urmatoarea situatie:
Era un barbat solid, de patruzeci de ani, care mergea taraindu-si picioarele; el se imbogatise in tinerete din comertul cu bunuri de larg consum. In prezent, traia de pe urma institiilor. El a recunoscut ca, desi cocaina fusese anterior ,o joaca lipsita de complicatii, de probleme", in ultimii doi ani consumase in mod vicios - "Nu mai conta ce zi era, daca ma apuca cheful de cocaina trageam perdelele, ma prabuseam intr-un fotoliu si fumam crack incontinuu, astfel ca m-a doborat, la propriu."
Aceasta poste seamana, din pacate, cu cea a animalelor testate in laborator. Pacientul a inceput tratamentul, s-a dezintoxicat, iar ultima data se auzise ca traieste intr-un ashram, fara cocaina. El scria: .Trebuie sa fiu la o distanta cat mai mare de ea".
