Planta de
canepa a fost cultivata din emuri imemoriale pentru fabricarea funiilor, oamenii stiind cam din aceleasi emuri ca din ea se poate obtine un drog psihotrop. Herodot descria in anul 450 i.Hr. modul in care era consumat acest drog de catre sciti (ma bazez pe traducerea in limba engleza a lui Paul Wilkinson):
"Cand scitii obtin semintele acestui Kannabis, le arunca in foc pe pietre inrosite. Semintele ard asemenea tamaii, degajand mai mult fum decat orice baie de aburi greceasca. Ei inhaleaza fumul si incep sa delireze."
Termenul latin cannabis este preluat din greaca, din el fiind derivat cuvantul canepa. in anul 1753, Cari von Linne, parintele clasificarii botanice, i-a dat acestei te numele Cannabis sativa. Au existat dezbateri privind identificarea unei subspecii distincte de canabis (canepa indiana sau Cannabis indica parea un candidat), insa botanica moderna sugereaza ca, desi exista varietati mai bogate sau mai sarace in substanta psihotropa, canepa, indiferent unde creste, este in esenta aceeasi specie - o buruiana lunguiata ce produce frunze elegante multidigitate, folosite frecvent ca emblema de sustinatorii consumului de canabis. Planta este viguroasa si creste in regiunile temperate si subtropicale.
Tocatura de frunze si de varfuri inflorite de canepa constituie un material ce poate fi fumat, numit adesea marijuana. Rasina este cunoscuta sub numele de hasis. "Uleiul de hasis" este un extract alcoolic concentrat. Termenul "canabis" are tendinta de a fi folosit generic in cercurile stiintifice pentru a descrie toate
drogurile importante derivate din canepa, insa apar confuzii datorita preferarii in SUA a termenului generic "marijuana".
Numarul enorm de cuvinte pentru canabis din diferite tari ilustreaza vasta raspandire a drogului. Pe subcontinentul indian rasina este numita "charas", frunzele fumate sunt numite "ganja", iar o infuzie de frunze bauta asemenea unui
ceai poarta numele de "bhang". Muncitorii indieni ajunsi in Caraibe au introdus pe insule cuvantul "ganja". in Africa de Sud,
canabisul pentru
fumat este "dagga", in timp ce in Africa de Nord este "kif". America de Nord a dovedit o inventivitate deosebita in privinta numelor acordate acestui drog; iata numai cateva: muggles, Mary Jane, Indian Hay, the weed, loco weed, tea, pot. "Reefer", "zoot" si "joint" au aparut pe ambele maluri ale Atlanticului ca nume preferate pentru o tigara de canabis, desi sunt folositi si termenii "splif" si "roach".
Adoptand conventia stiintifica, in acest modul se va folosi termenul de canabis ca denumire generica pentru produsele asociate drogurilor derivate din ta numita de Linne Cannabis saliva. Substanta chimica din aceste produse, ce este responsabila pentru efectele drogului, a fost identificata a fi delta-9-tetrahidrocannabinolul, abreviat de obicei THC.
Aceasta substanta poate exista, in diferite concentratii, in diferite parti ale tei si in diferite variante botanice ale speciei. Frunzele tocate contin intre 0,5 si 5 procente de THC, insa prin incrucisare selectiva se poate ajunge la o valoare a THC de 30 de procente. Un astfel de material vegetal, cu o concentratie ridicata, este numit in argou "skunk". in medie, rasina contine circa 10 procente THC, insa poate avea valori mult mai ridicate, in eme ce
uleiul de hasis are in general o concentratie de 40-50%.
