in continuare ne m concentra atentia asupra propunerii riscante de abolire absoluta a legislatiei drogurilor si asupra cererii de revenire la vremea de dinainte ca Legea Harrison sa trimita lumea pe un drum pe care unele ci il considera complet dezastruos.
ul propune tratarea tuturor drogurilor actualmente interzise mai mult sau mai putin in acelasi fel in care sunt tratate in prezent
alcoolul si tutunul. Criticii acestei pozitii r afirma ca ea se bazeaza pe convingerea ca formula deja verificata de abordare a drogurilor recreative legale functioneaza destul de bine si poate reprezenta o alternativa la ineficienta prohibitiei. insa ara antilegalizare va sustine ca formula controlului legal este de fapt inspaimantator de ineficienta in prevenirea prejudiciilor procate populatiei de catre
drogurile pe care aceasta doreste sa le controleze. Argumentarea continua: oricine recomanda cu seninatate aceste sisteme esuate ca alternativa la Legea abuzului de
droguri sau la orice lege nationala echivalenta nu o poate face decat dintr-o profunda necunoastere a haosului si coruptiei ce caracterizeaza functionarea sistemului de control legal.
Cei ce au studiat consecintele sistemului de control al alcoolului si tutunului asupra sanatatii publice trebuie sa fi avut chiar o reactie de genul "ar trebui sa se caute" la auzirea propunerii ca aceste tipuri de control sa reprezinte un model pentru abordarea unor droguri extrem de periculoase, precum heroina sau cocaina. Opriti-va un moment si priviti statisticile deceselor procate de fumat, r spune acestia: utilizarea sistemului de control al consumului de tutun, ca model pentru controlul drogurilor in prezent ilegale, ar fi o actiune de-a dreptul nebuneasca. Acest epitet poate fi auzit venind din partea unor persoane destul de echilibrate.
Dezavantajele modului legal de abordare al drogurilor sunt cel mai bine puse in evidenta de prejudiciile din ce in ce mai grave asupra sanatatii publice si de costurile sociale semnificative, detaliate in modulul anterior. in afara acestor prejudicii, trebuie luate in calcul si ubele institutionale ce pot rezulta din dependenta guvernelor de veniturile obtinute din impozitele impuse pe comercializarea drogurilor, ca in cazul accizelor pe alcool si tutun. Cum ar fi influentata independenta deciziilor Ministrului Finantelor daca heroina, crack-ul, LSD-ul, amfetamina, Ecstasy-ul si ketamina ar avea o contributie fundamentala la echilibrarea bugetului? Am paria tot ce avem pe faptul ca, in aceste circumstante, aspectele fiscale ar capata o pondere mai insemnata decat sanatatea publica, afirma cei din ara antilegalizare.
Cei care farizeaza folosirea sistemului de control legal ca model ar trebui sa analizeze si consecintele probabile ale preluarii productiei, promovarii, distribuirii si vanzarii acestor substante, in prezent ilegale, de catre capitalismul economiei de piata. Sa ne intoarcem privirile spre tot ceea ce s-a intamplat cu promovarea alcoolului si tutunului si spre cei care ar dori sa vada acest gen de energie demonica stimuland distributia unei game mult mai largi de droguri, afirma cei ce se opun legalizarii.
Pericolul interesului comercial in domeniul drogurilor poate proca o ingrijorare atat de puternica, incat oponentii abolirii sa sustina ca insuficientele si ineficacitatea legii penale reprezinta un pret tolerabil pentru ca puterea companiilor multinationale sa fie tinuta la distanta de orice asociere cu comertul de droguri. Mafia, lorzii columbieni ai drogurilor si alti intreprinzatori s-au descurcat destul de bine chiar in circumstante nefarabile, insa nu s-au bucurat niciodata de avantajul capacitatii promotionale a industriei tutunului sau alcoolului; acest
handicap are o valoare considerabila pentru sanatatea publica, sunt de parere cei din ara antiabolitionista. Mai mult, cei ce au de castigai de pe urma comercializarii tutunului si, intr-o mai mica masura, si cei din industria producatoare de alcool au desfasurat campanii de eclipsare a realitatilor date la iveala de cercetatori; traficantii de pe piata neagra nu au putut niciodata sa ia astfel de masuri. Acest gen de eclipsare ar fi perfect disponibila producatorilor de metamfetamina. Odata cu zorii visului abolitionist, asiaticii ar putea fi bombardati cu mesaje care sa sustina ca metamfetamina nu induce dependenta, ca psihoza se datoreaza inhalarii gazelor de esapament, iar "ice" este la moda.
Oponentii abolirii prohibitiei drogurilor nu r fi astfel ingrijorati numai de impactul probabil al eliminarii controlului consumului individual si de natura substantelor ce ar putea fi asezate in mod legal in cosul individual de cumparaturi odata cu indepartarea tuturor barierelor. Ei r fi preocupati suplimentar si de largirea pietii si de incurajarea cererii, ce ar putea constitui consecinta structurala cea mai periculoasa a pietii liberalizate. Nimeni nu se poate astepta cu adevarat, in astfel de vremuri lipsite de reglementari, ca o marfa atat de profiila precum drogurile sa ramana multa vreme sub monopolul statului si sa fie comercializata in ambalaje maronii anoste, lipsita de tot aspectul sau distractiv. Companiile multinationale i-ar inventa si comercializa o imagine cat mai ispititoare si s-ar stradui sa ascunda adevarurile neplacute, iar populatia ar fi convinsa sa sustina aceasta imagine. Industria producatoare de
tutun a negat decenii in sir faptul ca
nicotina induce dependenta si ca
fumatul poate proca cancer, iar cultura populara i-a asociat fumatului o imagine romantica. Si atunci reapare intrebarea, asta ne dorim?
Legalizarea: elementele incalculabile
Din pacate, dezbaterea privind
legalizarea drogurilor nu-si poate afla raspunsul prin modelarea computerizata a consecintelor probabile ale abolirii prohibitiei drogurilor, si asta deoarece exista prea multe elemente incalculabile. De exemplu, sustinatorii legalizarii afirma ca una dintre consecinte ar fi o economisire apreciabila a fondurilor sistemului judiciar, datorita eliminarii de pe lista infractiunilor penale a contraventiilor asociate drogurilor. Un fapt totusi ineviil este acela ca dependentii ar continua sa fure si sa jefuiasca pentru a-si plati dozele legalizate. Curand, intretinerea viciilor bine inradacinate ar costa mai mult decat poate plati cetateanul obisnuit din salariu sau din ajutorul social, iar legalizarea ar insemna adoptarea de catre un numar mai mare de oameni a consumului inrait de droguri datorita preturilor mai scazute. Este foarte probabila o crestere a costurilor serviciilor de sanatate ca urmare a consumului intensificat de droguri rezultat in urma legalizarii. Noua sursa de venit pentru buget, ce ar proveni din accizele aplicate vanzarii legale a substantelor anterior ilegale, ar putea fi compensata cu usurinta de amplificarea costurilor serviciilor sociale si de sanatate, precum si de cresterea indicelui de somaj.
Calcularea impactului legalizarii asupra fenomenului crimei organizate este dificila. Daca furnizorii iliciti si-ar vedea profiturile subminate de o noua piata legala de droguri, ei ar putea riposta scazandu-si tarifele practicate, masura ce ar avea drept consecinta imediata sporirea consumului acestor produse de catre populatie, In orice caz, lectia pe care ne-o da istoria este ca, in general, crima organizata nu cedeaza cu usurinta in fata obstacolelor intalnite, raspunzand cel mai adesea prin diversificare.
Mai exista si alte aspecte incerte pe care nici un program de computer nu le-ar putea transforma intr-o ecuatie matematica. Nu este simpla cuantificarea consecintelor omniprezentei unor substante cu o toxicitate apreciabila, care sa fie in casele tuturor si la indemana oricui. Cati copii ar muri accidental in urma unor supradoze? Cum ar fi afectata rata sinuciderilor? Ar fi drogurile folosite in mod frecvent pentru fortarea mainii victimelor unor infractiuni sau chiar ca instrumente criminale? Care ar fi impactul legalizarii asupra consumului adolescentilor si asupra elutiei normelor anturajului acestora? Cum r fi afectati membrii vulnerabili ai comunitatii din punct de vedere psihiatric? Care ar fi impactul asupra oraselor deja confruntate cu o problema grava in privinta drogurilor? Daca nu toata lumea ar legaliza drogurile in acelasi timp, ce fel de turism al drogurilor s-ar naste?
Daca in lumina acestui nor de incertitudini este cineva dispus sa sustina ca beneficiile legalizarii r compensa in circa cinci ani dezavantajele acesteia, afirmatia respectivei persoane nu ar fi decat o presupunere, nicidecum o concluzie silita in urma unei simulari computerizate. Unii oameni r considera ca aspectul cel mai ingrijorator al legalizarii este cel al incertitudinilor asociate. Altii r argumenta ca, in cazul in care experimentul nu produce rezultatele scontate, se poate reveni oricand la prohibitie. in realitate, dupa abolire, reinstaurarea masurilor de control ar fi destul de greu de realizat atat timp cat, pana atunci, ecuatiei generale i se r fi adaugat interese comerciale extrem de influente si un venit bugetar obtinut din accize.
Descrierea propunerii legalizarii drept "un joc de noroc in care miza este sanatatea publica" poate fi considerata o respingere peiorativa a unui argument ce merita sa fie analizat intr-un mod cat mai putin subiectiv. Dar aceasta formulare de aparenta respingere evidentiaza faptul ca legalizarea este o propunere avansata in speranta beneficiului public, beneficiul fiind insa incert. Asumarea acestui gen de risc este numita in limbajul comun "joc de noroc".
Sistemele de valori si dezbaterea privind legalizarea drogurilorIn lumina incertitudinilor ce predomina in discutia privind posibilele consecinte ale eliminarii masurilor actuale de control, este ineviil ca adesea pozitiile adoptate de erele adverse sa reflecte sistemele fundamentale de valori ale acestora. in general exista trei tipuri de convingeri ce stimuleaza discursurile din cadrul dezbaterii.
a Etica libertara. Sustinatorii acestei pozitii il r considera probabil ca autoritate fundamentala pe John Stuart Mill, un filozof din secolul al XlX-lea. in eseul sau clasic Despre libertate (1859), el argumenta ca statul nu are nici un drept sa intervina asupra comportamentului cetatenilor sai, cu exceptia cazului in care acest, comportament afecteaza in mod negativ alte persoane sau societatea, in general. Cei ce il onoreaza pe Mill si ii respecta principiul libertar accepta totusi faptul ca, in cazul consumului de droguri, libertatea de alegere poate fi compromisa de dependenta. Ei r admite, de asemenea, ca de multe ori costul acestui consum cade in seama altora si in cea a statului, nu in cea a consumatorului. incercarea de a aplica filosofia lui Mill in cazul dilemelor procate de consumul de droguri este extrem de justificata, insa unele tipuri si grade de consum par a fi exceptii de la regula libertara de tipul celei pe care Mill o vedea posibil de aplicat in practica.
a Etica pietei libere. Pietele libere constituie un sistem comercial. Pentru unii oameni, ele reprezinta si o etica, iar indepartarea tuturor barierelor din calea comertului liber este din punctul lor de vedere o obligatie morala. Acesta a fost sistemul de valori trambitat de britanici pentru a justifica Razboaiele Opiului, purtate cu China - in acea vreme, comertul cu opiu era un deschizator de drumuri pentru capitalismul economiei de piata, iar pro-tectionismul chinez era un rau ce trebuia doborat (modulul 8). Din aceasta perspectiva etica, lumea ar deveni un loc mai bun prin adoptarea Acordului Mondial al Comertului si prin exporturile occidentale nestingherite de tutun si alcool catre tarile in curs de dezltare. Deschiderea pietelor libere interne si internationale pentru toate tipurile de substante actualmente interzise este, din perspectiva adeptilor acestei doctrine, urmatorul pas absolut necesar. insa la fel cum J.S. Mill a prevazut o clauza de evitare a obligatiei libertare in anumite cazuri, etica pietei libere ar putea fi neita sa scuteasca anumite tipuri de marfuri de aplicarea principiilor sale generale. Se poate astfel argumenta ca drogurile nu sunt marfuri obisnuite.
a Etica sanatatii publice. Sanatatea publica, privita obiectiv, nu este decat un sistem ce cauta sa aplice principii stiintifice in scopul ameliorarii starii generale de sanatate a populatiei, insa ea cuprinde si un sistem intrinsec de valori. Pentru cei ce duc o campanie de sprijinire a sanatatii publice, sanatatea oamenilor reprezinta factorul suprem de decizie. in cel mai rau caz, se poate ajunge in situatia in care sanatatea publica sa desconsidere libertatea individuala si sa forteze oamenii sa fie sanatosi impotriva propriei dorinte. insa in cazul cel mai bun, sanatatea publica este o miscare ce va actiona alaturi de oamenii pe care incearca sa-i protejeze, le va amplifica posibilitatile de luare a unor decizii libere si informate si le va proteja sanatatea de orice amenintare venita din partea celor cu interese comerciale, ce pun sanatatea pe un loc secundar profitului. Miscarea moderna de sanatate publica s-a maturizat in razboiul sau cu masinatiuni-le industriei internationale de tutun. Daca sanatatea publica apeleaza la autocenzura si respecta opinia publica, ea este o miscare ce poate contribui la sprijinirea etica a masurilor luate de societate in privinta drogurilor. Si atunci, criteriul fundamental devine modul in care acest aspect al legislatiei drogurilor, aceasta acciza pe alcool sau acel aparat de vanzare a tigarilor va sprijini sau va dauna sanatatii de care r sa se bucure oamenii.
Desigur, intr-o societate libera, fiecare individ trebuie sa-si aleaga singur valorile etice pe care le stimeaza in cea mai mare masura. Totusi, in dezbaterea referitoare la droguri trebuie sa ne declaram ideologiile. Cat despre valorile ce-mi determina propria pozitie in aceasta dezbatere, acestea constituie un amalgam. Sunt inclinat sa consider sanatatea publica o prioritate destul de importanta cand este rba despre droguri. Totusi, doresc ca aceasta pozitie sa fie temperata si contestata de etica libertara. Desi apreciez beneficiile comertului liber, globalizarea nu este din punctul meu de vedere o obligatie etica atunci cand trebuie luata o decizie in privinta modului de tratare a drogurilor psihotrope, aceste marfuri cu totul neobisnuite. Ar fi o dovada de naivitate sa consider ca aceasta ultima etica actioneaza asemenea unui ocrotitor incoruptibil al sanatatii mondiale - protejarea sanatatii publice nu constituie obiectivul principal al capitalismului mondial. insa dezltarea economica va reduce pe termen lung necesitatea tarilor defarizate de a produce si exporta
cocaina si heroina. Acest fapt ar trebui recunoscut, si va fi dezltat mai amplu in modulul 20.
Momentul tuluiIntr-un moment, o ara pare sa aiba castig de cauza, apoi ia cuvantul un alt rbitor, cu o putere mai mare de convingere. Interpretari contradictorii ale acelorasi realitati, pasiune si contrapasiune; ca in orice dezbatere constructiva, initial te simti atras intr-o directie, apoi in cea opusa, pe masura ce erele isi expun alternativ argumentele convingatoare. Cum m ta daca motiunea ce ne este inaintata spune: "Aceasta instanta considera ca toate drogurile actualmente ilegale trebuie din acest moment legalizate"?
Scopul acestei carti este prezentarea dolor,
alimentarea dezbaterii si identificarea argumentelor, nicidecum inclinarea balantei intr-un sens sau altul. Fiecare trebuie sa-si dea tul in mod individual, fara sa se lase influentat. insa dati-mi ie sa spun in ce directie tez eu.
Eu tez in sprijinul pastrarii legii penale ca instrument de control al problemei drogurilor. insa doresc sa aduc cateva amendamente acestei motiuni. Eu nu sustin pastrarea actualei situatii in mod absolut, ci conditionat.
De ce tez in aceasta directie? Ei bine, nu cred ca exista un sistem de control alternativ pregatit sau sigur la care sa putem trece; tocmai aceasta este esenta problemei. Daca toate drogurile ilegale intra in legalitate, devin mai accesibile si mai ieftine (r trebui sa fie ieftine pentru a elimina concurenta pietei negre) si, daca intra sub incidenta unor marci, sunt comercializate intr-un mod agresiv, iar companiile multinationale capata dreptul de a minti in privinta lor si de a le construi imagini populare farabile. Iar daca Ministrul de Finante devine dependent de veniturile percepute din accize, atunci consecintele r fi intr-o masura mai mare negative decat pozitive. Aceasta concluzie este trasa din perspectiva tuturor informatiilor pe care ni le ofera experienta in privinta modului in care poate fi dezechilibrata o ecologie a consumului de droguri si in care se poate declansa o epidemie de consum. Din perspectiva istorica, legalizarea completa a tuturor drogurilor in prezent ilegale nu constituie o invitatie la un nou inceput glorios, ci un salt neinfricat in trecut, ignorand istoria. Prohibitia drogurilor a fost adoptata deoarece oamenii au considerat intolerabile prejudiciul si amenintarea accesului neingradit.Insa dupa cum am spus, eu sustin doar conditionat acest sistem neplacut, defectuos si permeabil de control penal. Perpetuarea sistemului se bucura de tul meu doar in cazul adoptarii urmatoarelor amendamente:
a Daca se doreste ca reactia la consumul drogurilor ilegale sa capete credibilitate, trebuie acordata mult mai multa atentie problemei ridicate de drogurile legale.
a Reactia la consumul unor droguri ilegale, precum canabisul si
drogurile halucinogene, care in prezent sunt consumate in scop recreativ pe scara larga, trebuie reconsiderata.
a Trebuie gasite cai de tratare a drogurilor din clasa A care sa reduca pe cat posibil prejudiciile procate de legile actuale.
Poate prin adoptarea acestor trei amendamente, o parte dintre oamenii de buna-credinta care sunt ingroziti de prejudiciile colaterale procate de legea penala (parere pe care o impartasesc) r rezista impulsului de a ta pentru abrogarea integrala a Legii abuzului de droguri. Dezbaterea din jurul acestor amendamente constituie subiectul modulului urmator.