Ayahuasca este numele dat atat ingredientului principal al unei licori psihoactive preparate de indienii sud-americani (o specie din genul Banisteriopsis), cat si licorii propriu-zise. Aproape invariabil, Banisteriopsis, o ta agatatoare de jungla, este amestecata cu alte te; se cunosc circa o suta de specii diferite care au fost adaugate in licoare, in diferite locuri si perioade. Ayahuasca a fost folosita in mai multe tari din America de Sud si Centrala, printre care Panama, Brazilia, Ecuador, Venezuela, Columbia, Peru si Bolia, si de catre cel putin saptezeci de populatii indigene din cele doua Americi. Alte nume date de indigeni pomezii sunt, pe langa ayahuasca: yaje, caapi, natema, pinde, mihi, dapa si bejuco de oro, acesta din urma insemnand ta de aur". Cuvantul ayahuasca inseamna, la randul sau, ta sufletului". Ayahuasca se prepara sub forma de bautura sau potiune. Scoarta tei Banisteriopsis este fie zdrobita pana se transforma in pasta si apoi amestecata cu apa rece, fie, in alte metode regionale de preparare, fiarta timp de mai multe ore, lichidul rezultat fiind consumat. Ayahuasca si-a castigat reputatia de a furniza puteri telepatice, iar alcaloidul psihoactiv gasit in ea a fost numit telepatina (acum stiindu-se ca este identic cu alcaloidul harmina care se gaseste in iarba tatarasca; Peganum Harmala). Harmalina este si ea prezenta atat in ayahuasca, cat si in iarba tatarasca. Expertii au respins cu mult timp in urma afirmatiile despre puterile sale telepatice, desi in anumite zone legenda traieste si azi.
Prezenta altor te alaturi de speciile din genul Banisteriopsis amplifica semnificativ efectele psihoactive generale ale acestor preparate ale bastinasilor. Triptaminele psihoactive continute de acesti aditi sunt inactive atunci cand se administreaza oral, cu exceptia cazului in care sunt prezente substantele numite inhibitori MAO (inhibitori ai monoamin-oxidazei). intrucat harmina si harmalina sunt, la randul lor, inhibitori MAO, ele completeaza triptaminele, iar conjugarea acestor doua tipuri de alcaloizi faciliteaza efectele halucinogene puternice ale preparatelor cu ayahuasca.In decursul numerosilor ani de cercetari botanice in regiunea Amazonului, Richard Schultes a intalnit mai multe persoane care consumau ayahuasca. Rezumatul facut de el prind modul de utilizare si efectele amestecului este foarte relevant:

Ingerarea de Ayahuasca produce de obicei greata, ameteala, voma si duce fie la o stare euforica, fie la una agresiva. Deseori, indianul se vede tinta atacurilor coplesitoare ale unor serpi sau jaguari uriasi. Aceste animale il umilesc adesea pentru ca este un biet om. Caracterul repetitiv al aparitiei serpilor si jaguarilor in ziunile date de Ayahuasca i-a intrigat pe psihologi. Este lesne de inteles rolul important jucat de aceste animale, din moment ce ele sunt singurele fiinte pe care le respecta si de care se tem indienii din padurea tropicala; datorita fortei si capacitatii de a se deplasa fara sa fie vazute sau auzite, ele au dobandit suprematia in credintele religioase ale aborigenilor. in multe triburi, samanul dene o felina in timpul intoxicatiei, exercitandu-si puterile feline. Vracii yekwana imita ragetele jaguarilor. Consumatorii de Ayahuasca din tribul tukano pot sa aiba cosmaruri in care se vad inghititi de falci de jaguar sau in care niste serpi uriasi se apropie si se incolacesc in jurul lor []. Samanii tribului conibo-shipibo achizitioneaza serpi uriasi ca bunuri personale, pentru a se apara in bataliile supranaturale cu alti samani puternici. Drogul poate fi instrumentul folosit de saman pentru a diagnostica boli sau a impiedica dezastre iminente, pentru a ghici capcanele dusmanilor, pentru a face profetii. Dar este mai mult decat instrumentul samanului. El patrunde in aproape toate aspectele etii oamenilor care il consuma, intr-o masura neegalata de vreun alt halucinogen. Consumatorii, fie ei samani sau nu, vad toti zeii, primele fiinte umane si primele animale si ajung sa inteleaga crearea ordinii lor sociale."

Modul in care intelege Schultes semnificatia culturala a ayahuascai contrasteaza puternic cu relatarile ridiculizatoare ale primilor exploratori. Primii europeni care au mentionat ayahuasca au fost iezuitii care calatoreau in bazinul Amazonului. Una dintre primele relatari despre aceasta licoare diabolica" din 1737 o descrie ca fiind o potiune intoxicanta numita ayahuasca, ingerata in scopuri dinatorii si de alte feluri si care te deposedeaza de simturi si, uneori, chiar de ata".
Studierea stiintifica serioasa a ayahuasca a inceput odata cu cercetarile de teren ale botanistului englez Richard Spruce din anii '50 ai secolului al XlX-lea. in 1851, el a adunat mostre de Banisteriopsis de la tribul tukanoan din Brazilia si Ie-a trimis acasa pentru a li se face analiza chimica. Membrii tribului tukanoan din zona columbiana, de nord-vest a Amazonului, folosesc si in prezent potiuni de tip Ayahuasca, pe care le numesc yaja. Imaginile geometrice care apar in urma consumului de yaje au un rol deosebit de semnificativ in modelarea etii lor culturale. Aceste reprezentari grafice halucinatorii constituie datele zuale brute pe baza carora se construieste un cod cultural complex, fiecare semn indidual reprezentand o serie de credinte sociale si institutii de prima importanta. Tribul tukano considera ca aceste forme geometrice si starile zionare ale constiintei in care sunt percepute fac parte dintr-o realitate superioara celei percepute in starile de constiinta obisnuite. Forta acestor forme geometrice este atat de pregnanta in ata culturala a acestor oameni, incat arta lor decorativa se bazeaza aproape in intregime pe modele de acest fel. Arhitectura, ceramica decorativa, desenele cu nisip, mastile, instrumentele muzicale, colierele, obiectele de mic mobilier, armele etc. sunt toate decorate in aceeasi maniera. Se spune ca pana si multe dintre cantecele si dansurile lor se bazeaza pe halucinatiile auditive si zuale ce rezulta in urma consumarii potiunii.
Experientele halucinatorii ale acestor oameni au si un continut sexual pregnant. Acest fapt este valabil nu doar in cazul yaje, ci si in cel al prafurilor halucinogene si al altor substante psiho-active pe care le folosesc acestia. Discutand cu antropologul Reichel-Dolmatoff, samanii au descris halucinogenele drept sperma pura", iar ziunile pe care le determina sunt stari de excitatie sexuala si orgasm, implicand adeseori fantezii incestuoase. Pentru majoritatea consumatorilor aborigeni de yaje, experienta este una cat se poate de pozitiva (desi unii o considera literalmente ingretosatoare sau uneori chiar terifianta), iar in unele cazuri, ziunile erotice sunt transformate intr-o comuniune mistica cu epoca mitica si pantecele cosmic.
La popoarele tukanoan, fiecare trib este detinatorul" traditional al unuia sau mai multor tipuri de yaje. Modalitatea indigena de clasificare nu se bazeaza pe diferentieri botanice, ci pe efectele psihoactive diferite ale anumitor te si ale partilor acestora. Astfel, diferitele stari modificate ale constiintei, campurile distincte ale spatiului interior si tipurile specifice de drog sunt distribuite proportional cu organizarea si structura dominanta a societatilor amazoniene. Moduri similare de a clasifica ayahuasca sau yaje exista si in alte parti ale Amazonului. Indienii harakmbet din bazinul sud-vestic peruan al Amazonului deosebesc peste douazeci de tipuri, in functie de semnificatie, de efecte si de simbolurile asociate. Spre exemplu, un tip, boyanhe, provoaca ziuni despre vanatoare si pescuit; sisi, cunoscut sub denumirea trupul stramosilor", duce la ziuni despre paradis; benjuke sau ciocanitoarea" cuprinde frunze ce contin un spirit care dezmembreaza" boala si, astfel, contribuie la procesul de ndecare; yari huangana este un tip deosebit de puternic, care provoaca delir si trebuie folosit doar cu mari precautii: pe consumatorul nesabuit il poate astepta pierderea constientei sau chiar moartea. Aceste cateva exemple arata doar un fragment din ceea ce este, probabil, cel mai complex grup de societati consumatoare de halucinogene din lumea de azi. Numarul real de aditi ai ayahuasca si de preparate care o contin este imposibil de calculat; multe sunt prerogativele exclusive ale samanilor. Desi consumul nu este in nici un caz redus doar la samani, exista adesea o diferenta calitativa intre ziunile samanilor si cele ale altora. Cunostintele speciale despre ayahuasca ale samanului cuprind intregul proces de selectare, colectare, preparare si consumare a tei in sine si a aditilor ei din potiuni. Supraveghind dozele administrate lor insile si altora, samanii pot sa controleze intr-o anumita masura atat continutul, cat si intensitatea starilor modificate ale constiintei.
Ghillean Prance, in prezent directorul Gradinii botanice din Kew, a consemnat o anecdota amuzanta pe care a cules-o din Brazilia amazoniana: Am cunoscut un capitan de aatie care a dus o data niste filme pe care Ie-a proiectat la Tarauaca, pentru indienii din amonte. Mi-a povestit ca indienii au fost foarte dezamagiti de filme (unul era cu cowboy, iar celalalt, un documentar despre Brazilia). Ei i-au spus ca au vazut toate acestea si chiar mai mult fiind sub influenta cipo si ca, pe itor, vor folosi cipo in loc". Daca in numeroase societati amazoniene consumul de ayahuasca este aprobat cultural, in altele este etat. intr-un raport etnobotanic despre un grup indian izolat din estul statului Ecuador, Wade Das si James Yost observau:
La cele mai multe triburi amazoniene, intoxicatia cu halucinogene este considerata a fi o calatorie colectiva in subconstient si, ca atare, un eveniment eminamente social. Tribul waorani insa considera ca folosirea de halucinogene este un act antisocial agresiv; ca urmare, samanul - ido - care vrea sa arunce un blestem ia drogul [Banisteriopsis muricata] singur sau insotit doar de sotia lui, noaptea, in padure sau intr-o casa izolata."
Chiar si dupa urbanizarea popoarelor amazoniene, ayahuasca este folosita in continuare pentru proprietatile sale magice si medicinale. Marlene Dobkin de Rios, antropolog, a intreprins un studiu special asupra consumului de ayahuasca in randul locuitorilor orasului Iquitos din zona peruana a Amazonului. in mahalalele din Iquitos locuiesc oameni care au venit aici din padure, iar saracia, somajul, malnutritia si infractionalitatea domina ata sociala. Multi dintre locuitorii mahalalelor cauta cai traditionale de abordare a nenumaratelor probleme cu care se confrunta; printre acestea se numara consumul de ayahuasca pentru puterile sale curative. Interventiile medicale intreprinse de ndecatorii bastinasi au loc noaptea, in luminisuri din padure la marginea orasului. Acesti ndecatori isi selecteaza cu grija itorii pacienti si nu permit celor care sufera de tulburari psihice extreme sa ia parte la ceremoniile ayahuasca, de teama ca vor perturba intreaga sedinta de ndecare. O cupa comuna trece din mana in mana, iar ndecatorul urmareste cantitatea consumata de fiecare pacient si estimeaza doza adecvata in functie de greutatea corporala, conditia fizica si sanatatea mentala a fiecaruia. Dupa ce toti pacientii beau din cupa, ndecatorul ia si el ayahuasca. Pe durata ceremoniei, el se plimba in jurul adunarii scuturand o zornaitoare, sufland fum de tigara asupra unor pacienti (se crede ca fumul de tigara are proprietati tamaduitoare) si exorcizand spiritele malefice care sunt prite drept cauza diferitelor boli si tulburari. Multe dintre problemele pe care incearca sa le trateze ndecatorii bastinasi sunt ceea ce noi am numi traume si depresii psihice. Locuitorii mahalalelor cred, de cele mai multe ori, ca sunt provocate de deochi sau vrajitorie.
Asa cum membrii Bisericii amerindiene ( Biserica ame-rindiana din America de Nord) folosesc cactusul peyote ca sacrament, in America de Sud au aparut biserici neo-crestine care folosesc ayahuasca in mod asemanator. Se pare ca aceste culte religioase au aparut la inceputul secolului al XX-lea; cel mai cunoscut dintre ele se numeste Santo Daime. Unele au mii de membri, iar cei mai multi dintre acestia nu pron din societati in care consumul de ayahuasca este traditional. Santo Daime are acum ramuri in Statele Unite si in diferite tari europene, printre care Spania. Desi pare probabil ca aceste culte urbane sa garanteze continuitatea consumului de ayahuasca drept enteogen ( Enteogene), exista totodata un interes tot mai mare fata de ayahuasca in randul occidentalilor consumatori de droguri. Aceasta a dus la ceea ce Jonathan Ott numeste turismul ayahuasca", adica grupuri de turisti care ziteaza padurea tropicala pentru a gusta din drogul junglei", platind de obicei scump pentru acest prilegiu. Cum ayahuasca se gaseste foarte rar pe piata occidentala a drogurilor, pretul sau este prohibitiv. Ott declara ca potiunile ayahuasca preparate in serele din Statele Unite se vand chiar si la pretul de 800 de dolari portia. Gandind ca aceasta aberatie face ca produsul sa iasa de pe piata, Ott observa:

Americanii, mereu in cautare de inovatii, mai ales intr-un domeniu deschis si lipsit de reglementari cum este piata subterana a drogurilor, au depus eforturi considerabile pentru crearea unor preparate de zona temperata analoge cu ayahuasca, adica a unor combinatii de te temperate care sa furnizeze o sursa de DMT si o sursa de beta-carboline din combinatia carora sa rezulte o potiune enteogena similara cu tropicala ayahuasca. Dennis McKenna [fratele lui Terence McKenna] a propus numele ayahuasca borealis pentru preparatele de zona temperata analoge cu ayahuasca."

Surse: Das si Yost 1983, Dobkin de Rios 1973, Ott 1993, Ott 1994, Prance 1970, Ratsch 1992, Reichel-Dolmatoff 1975, Reichel-Dolmatoff 1978, Reichel-Dolmatoff 1987, Reichel-Dolmatoff 1989, Schultes si Hofmann 1980a, Schultes si Hofmann 1980b.