Bazata pe modelul Bisericii amerindiene din America de Nord ( mai sus), Biserica neo-americana, o organizatie a albilor, a cautat sa obtina drepturile pe care le avea cea a bastinasilor, si anume dreptul de a consuma peyote din motive religioase. Biserica neo-americana a fost ridiculizata si condamnata pentru ca era o imitatie foarte nereusita a unui grup religios autentic si pentru ca avea motive cu totul diferite de a consuma peyote. Weston La Barre, pentru care intrebuintarile culturale ale telor psihoac-tive au constituit interesul profesional de o viata, a fost unul dintre cei mai fatisi critici, atacand in termeni foarte clari:

"Sustin Biserica amerindiana in randul bastinasilor amerindieni, dar dezaprob ABiserica neo-americanaA in randul americanilor albi care pretind ca-si urmeaza AreligiaA prin consumul de mes-calina [alcaloidul psihoactiv obtinut din cactusul peyote; Mescalina] ca Asubstanta sacraA. Din punct de vedere etnografic, acesta din urma este un cult complet artificial, lipsit de autenticitate si fals, a carui ipocrizie (se poate presupune) fi zuta si dispretuita de tinerii onesti; mai mult, lui i s-ar putea aplica in mod corect vechea lozinca a misionarilor folosita impotri cultului peyote - AConsum de droguri sub paran religiosA."

La Barre a fost, la randul sau, criticat de Jonathan Ott pentru atitudinea sa, Ott acuzandu-l de "discriminare pura, nediluata [] discriminare rasiala si religioasa. [] folosirea enteogenelor in scopuri sacre este o traditie a albilor in egala masura in care face parte din mostenirea indienilor din Lumea Noua".

Surse: La Barre 1989, Ott 1993.