Boabe mescaline este denumirea data semintelor psihoactive ale unui copac mic sau arbust vesnic verde, Sophora secundiflora. Habitatul sau natural se afla in Texas, New Mexico, pe teritoriul Statelor Unite, si in unele zone din Mexic. Pastaile lui contin 1 - 8 seminte si raman adesea pe ta timp de mai multe anotimpuri. Au de obicei culoarea maro sau rosu-portocaliu, desi o anumita forma {Sophora secundiflora forma xantosperma), cunoscuta numai in Texas, are pastai galbene. Principalii alcaloizi care se gasesc in boabele mescaline sunt citizina, N-metilcitizina si sparteina, toate apartinand grupului de alcaloizi quinolizidina (sau lupina). in ciuda faptului ca bastinasii americani foloseau ta in incercarile de a obtine viziuni, niciunul dintre acesti alcaloizi nu este cunoscut ca and proprietati halucinogene. in functie de cantitatea consumata si de modul de preparare, boabele mescaline pot provoca o mare rietate de reactii, de la voma, dureri de cap si ameteala, pana la intoxicatie, coma si chiar moarte. Semintele sunt consumate de obicei sub forma de decoct, iar apasii chiricalma si mescalero le foloseau ca aditiv puternic la bautura fermentata de porumb numita tulbai sau tiswin. Unele dintre triburile indienilor de campie dadeau aceste pastai si cailor, atat ca stimulent, cat si ca medicament.
Consumul de boabe mescaline are o vechime considerabila; de fapt, aceasta poate fi cea mai veche ta psihoacti cunoscuta (daca este intr-ader psihoacti) folosita in cele doua Ame-rici. in cel putin 16 pesteri si adaposturi de piatra preistorice raspandite in Texas, New Mexico si Mexic s-au descoperit ramasite paleobotanice de S. secundiflora. Unele dintre aceste asezari au o vechime cuprinsa intre 7 000 si 8 000 de ani. Cu toate acestea, nu exista do absolute cum ca la acea data erau folosite pentru presupusele lor proprietati psihoactive. Descoperirea unei panze de purtat la brau ornamentata cu boabe mescaline pe margini, intr-o asezare din districtul Val Verde, statul Texas, dovedeste ca ta a fost folosita de foarte timpuriu pentru loarea sa decorati, dar acest lucru nu exclude celelalte posibile intrebuintari in practicile medicale si rituale. De-a lungul istoriei, circa 30 de triburi aborigene americane au utilizat boabele mescaline -aproape toate pentru loarea lor decorati si ce mai putin de jumatate pentru efectele psihoactive. Triburile vorbitoare ale limbilor caddoan si siouan din campiile centrale si sudice au constituit epicentrul intrebuintarii boabelor mescaline in scopuri ceremoniale. Indienii wichita au avut un rol esential in raspandirea consumului ceremonial de boabe mescaline. Legaturile cu raspandirea ulterioara a cultului peyote sunt neclare. Dupa parerea unor cercetatori, cultul peyote a derit din cel al boabelor mescaline (si apoi l-a inlocuit), in timp ce altii considera ca legaturile dintre cele doua au fost nesemnificative.
Surse: Adosio si Fry 1976, Boyd si Dering 1996, Bye 1979, Merrill 1977, Schultes si Hofmann 1980a.
