San Pedro este denumirea unor specii psihoactive de cactusi apartinand genului Trichocereus (T. pachanoi, T. peruanus), care cuprinde circa 30 de specii, existente in principal in muntii Anzi. Este un cactus inalt, in forma de coloana, care creste pana la sase metri inaltime si contine mescalina, la fel ca bine cunoscutul peyote ( Peyote). in cactusul San Pedro s-au mai descoperit si alti alcaloizi psihoacti. Concentratia cea mai mare de mescalina pare sa se gaseasca in coaja, care poate fi jupuita, uscata si transformata in pulbere pentru a fi consumata. Modul de preparare obisnuit intrebuintat de aborigeni consta in fierberea unor bucati de tulpina timp de mai multe ore, dupa care lichidul rezultat se lasa la racit si apoi se bea. Uneori, San Pedro este folosit in combinatie cu alte te psihoactive, cum ar fi coca, tutunul, Brugmansia si Anadenanthera. Proprietatile halucinogene ale acestui cactus au fost exploatate de mai multe popoare indiene bastinase, in special cele din zona muntilor Anzi a statelor Bolia, Peru si Ecuador. in aria sa de utilizare traditionala, cactusul este cunoscut sub mai multe denumiri, printre care aguacolla, cardo, cuchuma, giganton, hermoso, huando si, bineinteles, San Pedro.
La fel ca in cazul multor altor substante enteogene folosite in religiile aborigene din cele doua Americi, consumul cactusului halucinogen San Pedro este stravechi, in Peru avand o traditie continua de peste 3 000 de ani. Cea mai veche descriere a sa este o sculptura ce infatiseaza o creatura mitologica tinand cactusul in maini. Sculptura apartine culturii chan (1400 - 400 I.Hr.), a fost descoperita intr-un templu vechi de la Chan de Huantar, in nordul regiunii muntoase peruane, si dateaza aproximativ din 1300 I.Hr. O descoperire deosebit de surprinzatoare a fost facuta de un arheolog peruan pe nume Rosa Fung intr-o gramada de resturi foarte vechi de pe locul asezarii Chan din Las Aldas, in apropiere de Casma: niste obiecte ce pareau a fi ramasite de tigari facute din cactus. Unele reprezentari artistice ale cactusului San Pedro apar si pe artefacte ulterioare din cultura Chan, cum ar fi obiectele din ceramica si textilele (datand aproximativ din perioada 700 - 500 I.Hr.). San Pedro este un motiv ornamental ce apare si pe ceramica traditionala peruana de mai tarziu, cum ar fi stilul Salinar (aproximativ 400 - 200 I.Hr.), urnele Nasca (100 I.Hr. - 500 d.Hr.) si ceramica din perioada Moche (100 i.Hr. -700 d.Hr.). S-a sugerat, de asemenea, ca motivul repetitiv al melcului din arta Moche reprezinta un melc imbibat cu mescalina, care s-a infruptat din cactusul San Pedro. Daca asa stau lucrurile, melcul poate fi adaugat pe lista animalelor cu proprietati psihoactive ( Animale).In mod deloc surprinzator, dat fiind dispretul general al misionarilor fata de ata bastinasilor si in mod special fata de consumul telor psihoactive, misionarii europeni aveau o atitudine profund negativa cand se refereau la consumul cactusului San Pedro. Totusi, un misionar spaniol citat de Christian Ratsch recunostea cu jumatate de gura valoarea medicinala a cactusului, in mijlocul unei tirade pline de dispret:
"Este o ta cu ajutorul careia diavolul poate sa-i intareasca pe indieni in idolatria lor; cei care ii beau sucul isi pierd simtirea si sunt ca morti; bautura ii face sa se poarte irational si sa seze o multime de lucruri neobisnuite, pe care le cred adevarate. Sucul este bun pentru durerile de rinichi si, de asemenea, in cantitati mici, impotriva febrei mari, a hepatitei si a bolilor cii urinare."
Un saman descrie cactusul intr-un mod complet opus fata de acest punct de vedere dispretuitor:
"intai drogul [] produce [] o stare de somnolenta sau de sare si o senzatie de apatie [], o ameteala usoara [], apoi o AvedereA extraordinara, o limpezire a tuturor facultatilor [], provoaca o usoara amorteala in tot corpul si dupa aceea o senzatie de impacare. Urmeaza detasarea, un fel de forta zuala [] care cuprinde toate simturile [,..], inclusiv al saselea simt, simtul telepatic care te transporta prin timp si spatiu [], ca un fel de trimitere a gandurilor tale intr-o dimensiune indepartata."
Statutul de enteogen al cactusului ramane si azi la fel de puternic ca intotdeauna. Pe langa faptul ca folosirea lui in transele samanice si sedintele de ndecare continua, in plus, este utilizat si in combaterea unor probleme mai recente, ca alcoolismul. Cactusul peyote folosit pe scara larga de indienii nord-americani este considerat si el un medicament contra alcoolismului, iar asemanarea este cu atat mai izbitoare cu cat ambii cactusi contin mescalina.

Surse: Ott 1993, Ratsch 1992, Schultes si Hofmann 1980a, Schultes si Hofmann 1980b, Sharon si Donnan 1977.