Grozama este cunoscuta botanistilor fie sub numele Cenista canariensis, fie sub cel de Cytisus canariensis si, cu toate ca isi are originea in Lumea Veche (numele ei stiintific se datoreaza abundentei sale in insulele Canare), a fost introdusa in Mexic. Indienii yaqui o foloseau ca enteogen sarnanic, pretuindu-i semintele pentru proprietatile lor halucinogene. Se pare ca si florile ei sunt psihoacti, intrucat indienii Yaqui le pastrau intr-un recipient inchis timp de zece zile, dupa care le uscau si le fumau in tigari, ceea ce se spune ca intensifica acuitatea mentala si perceptia culorilor. Analizele chimice ale tei nu au reusit pana acum sa explice aceste efecte psihoacti, iar alcaloidul citisina, a carui prezenta a fost descoperita, este cunoscut pentru toxicitate, dar nu si pentru proprietati halucinogene. Desi se crede adesea ca utilizarea tei in magie se limiteaza doar la Lumea Noua, etnobotanistul german Christian Ratsch a sugerat ca ar fi putut sa fie folosita de populatia indigena initiala a insulelor Canare, numita guanche. Acelasi autor mentioneaza ca era utilizata in Europa ca ingredient al bauturilor afrodiziace. Practicantii moderni ai magiei sexuale ii fumeaza florile impreuna cu canabis, pentru a intensifica efectele ritualurilor erotice pe care le practica.
Surse: Emboden 1979, Ott 1993, Ratsch 1992, Rudgley 1993, Schultes si Hofmann 1980a, Schultes si Hofmann 1980b.