Ka este numele dat de insularii din Pacific atat tei Piper methysticum, un arbust apartinand familiei piperacee, cat si bauturii psihoactive preparate din acesta. Planta Piper wichmannii este considerata o rianta salbatica a lui Piper methysticum si nu o specie cu totul diferita. P. methysticum este o ta perena care creste de obicei inalta de trei metri, uneori mai mult. Radacina si baza arbustului sunt cele care contin substantele psihoactive. Compusii lor psihoactivi sunt numiti kalactone si, desi se sustine contrariul, ka nu contine alcaloizi psihoactivi. Radacinile si partea de la baza a copacului sunt preparate prin pisare, mesteca-re sau macinare urmata de inmuiere in apa rece. ingurgitarea bauturii rezultate are un efect soporific si narcotic. Mai exact, consumatorul simte o stare de usoara euforie si calm. Muschii se relaxeaza si el isi pastreaza controlul; izbucnirile de felul celor provocate de alcool sunt straine de cel care consuma ka. Unii consumatori declara ca au o claritate mentala sporita sub influenta ei. Pe masura ce efectele continua, cel soporific devine dominant si consumatorul adoarme. Uneori, consumatorii pot resimti efecte secundare slabe, cum ar fi vederea dubla. Excesul de ka are efecte importante asupra sanatatii, determinand in special afectiuni ale pielii si pierderea apetitului.
Spre deosebire de betel (si el din familia piperacee), care a devenit un stimulent foarte popular in Pacific ( mai jos si Betel), ka nu a fost importata, ci descoperita de om la sosirea sa in regiune. Cercetarile actuale sugereaza ca a fost cultita pentru prima oara cu mai putin de 3 000 de ani in urma in Vanuatu (cum erau numite insulele Noile Hebride), un grup de insule din partea estica a Melaneziei. Se pare ca utilizarea tei ka s-a raspandit atat spre vest, catre Noua Guinee si o parte a Microneziei, cat si spre est, catre Fiji si Polinezia. Cercetarile arheologice din aceasta regiune nu au relet pana acum prea multe despre originea si istoria timpurie a consumului de ka. Un fragment de tulpina fosilizat, care poate fi atribuit doar ipotetic arbustului de ka, a fost descoperit in asezarea Talepakemalai de pe insula Eloaua, arhipelagul Bismark, Papua Noua Guinee. Acesta a fost descoperit impreuna cu niste obiecte ceramice foarte ornamentate dintr-un stil cunoscut sub numele lapita. Se crede ca popoarele lapita sunt stramosii polinezienilor de astazi, iar sele lor ceramice au fost primele boluri din care se bea ka. Totusi, lucrurile nu se potrivesc chiar atat de bine, intrucat artefactele lapita au fost descoperite in afara zonelor unde se consuma ka. O alta teorie (apartinand antropologului W.H.R. Rivers), intre timp abandonata aproape complet, sustine ca populatia care folosea ka a fost inlocuita de populatii nou-venite, consumatoare de betel, care au inlocuit drogul indigen cu al lor in anumite regiuni ale Melaneziei. Aceasta teorie este considerata acum prea simplista si nu reuseste sa explice de ce in anumite regiuni se folosesc ambele substante.
Un indiciu despre importanta cultirii ka in Pacific este numarul foarte mare de soiuri pe care le cunosc indigenii. Se stie ca, numai in Vanuatu, bastinasii pot sa clasifice ka in 274 de specii! Planta a fost si este si acum, in multe regiuni ale Pacificului, un leac important folosit in tratarea reumatismului, a problemelor menstruale, a bolilor venerice, a tuberculozei si chiar a leprei. Se spune ca introducerea frunzelor de ka in gin provoaca avortul.In mitologia si simbolismul oamenilor din Pacific, ka are o aura sexuala distincta. Prepararea ka cu ajutorul echilentului aborigen al mojarului si pistilului in Vanuatu si in anumite insule din Micronezia este considerata o forma simbolica a actului sexual. In Tonga si Fiji, toartele sului pentru Ka sunt numite sani.

Miturile referitoare la originea ka atribuie adesea femeii aparitia sau descoperirea ei, desi consumul tei este o prerogati masculina. Utilizarea de catre femei este considerata "nefireasca" si o forma simbolica de lesbianism. Totusi, oarecum paradoxal, ka este recunoscuta ca anafrodiziac, adica micsoreaza dorinta sexuala.
Unul din modurile traditionale de preparare a ka este ca un copil sau o fata tanara (de preferinta virgina) sa o mestece. Potrivit lui Lebot, Merlin si Lindstrom, care au scris un studiu complet despre ka, ceremonialul care avea loc in Samoa "cerea ca fata care mesteca si infuza ka sa stea, cu picioarele incrucisate si sanii dezgoliti, pe o rogojina in spatele sului cu ka, and in par flori aranjate cu grija si coapsele acoperite cu o impletitura din iarba. Aceasta crea o imagine a frumusetii care contribuia la dimensiunea estetica a prepararii ka". Mestecatul ka ii ingrozea pe misionari, care au incurajat cu tarie inlocuirea acestui obicei cu metoda mai "blanda" de a o da pe razatoare. Antropologul Ron Brunton obser: "Din propria mea experienta, banuiesc ca exista o foarte mica diferenta - sau poate niciuna - intre efectele pe care le are ka pregatita prin metode diferite. Am baut ka si preparata prin mestecare, si prin razuire, cu mai multe ocazii, in Vanuatu si in ambele cazuri am avut senzatii de liniste, dificultate in mentinerea coordonarii motorii si in final somnolenta".
Ka avea totodata o importanta semnificatie religioasa si se considera ca face legatura intre consumator si stramosii si zeii acestuia. Nu era doar o ofranda sau un sacrificiu adus spiritelor, ci si o cale de a obtine accesul in lumea acestora. Este folosita in ceremonii de vindecare si pentru a obtine cunostinte ascunse sau ezoterice. Utilizarea sa ca mijloc de divinatie era raspandita, iar in Hawaii, kahuma ("preotii" bastinasi) ghiceau in bulele de la suprafata bauturii de ka, intr-o maniera similara ghicitului in frunze de ceai, sexul unui copil nenascut sau cauza unei boli.
Efectele colonizarii si influenta civilizatiei occidentale au eradicat deseori consumul traditional de substante psihoactive. Desi au existat incercari insistente de a elimina consumul de ka in multe zone din Pacific, acesta continua nestingherit. in Vanuatu, stat independent din 1980, consumul de ka chiar a crescut si este sustinut de autoritati ca o alternati preferabila la alcool. Aceasta este cel putin in parte o strategie economica, intrucat a dus atat la scaderea substantiala a importului de bauturi alcoolice, cat si la cresterea renilitatii culturilor de ka. in insulele din Pacific au aparut baruri unde se consuma ka, oferind un mod modern de a o consuma intr-un mediu relaxat si sociabil. Daca aceasta ta isi face sau nu un loc important pe piata mondiala, ramane de zut. Interesul recent al occidentalilor pentru produse naturale (cum ar fi cel tot mai mare pentru guarana din Amazonia; Guarana) ar putea foarte bine sa-i faciliteze patrunderea in consum ca alternati populara la alte bauturi. Este nduta si in Occident prin mici magazine, ca "drog legal", dar se pare ca acest comert ramane la scara redusa.

Surse: Brunton 1989, Lebot, Merlin si Lindstrom 1992, Lindstrom 1987.