Amfetaminele sunt un grup de
droguri sintetice stimulatoare, inrudite chimic. Ele se aseamana structural cu norepinefrina (NE), un neurotransmitator produs in mod natural de organism. Compozitia lor chimica este similara, de asemenea, cu cea a compusilor psihoacti ai efedra ( Efedra), ta cu o istorie extrem de indelungata a utilizarii ca stimulent, datand probabil inca de acum 50 000 de ani, din perioada neanderthaliana. Amfetaminele intensifica actitatea mentala si energia fizica si-i dau consumatorului o stare de euforie.
Totusi, nu exista doza de amfetamine lipsita de consecinte. Utilizatorul simte ca are de doua ori mai multa energie decat de obicei in ziua sau noaptea cand o consuma, dar dupa ce efectele de stimulare dispar, el se trezeste cu jumatate din energia obisnuita, intre efectele "revenirii" se numara uneori o stare generala de slabiciune si dureri musculare si osoase. Daca utilizatorul nu e pregatit sa suporte aceste efecte secundare, are la dispozitie doua optiuni chimice: sa ia substante inhibitoare ale functiilor tale, astfel incat sa fie mai putin constient de efectele sus-amintite, sau sa continue, pur si simplu, luand o noua doza. Desigur, niciuna dintre variante nu e lipsita de probleme. Obiceiul de a folosi stimulente si inhibitoare are o influenta negativa asupra ciclurilor naturale ale organismului si creeaza un efect de "balans" ce poate avea consecinte foarte neplacute, la fel ca si consumul continuu de amfetamine pe o perioada de timp indelungata; mai devreme sau mai tarziu, utilizatorul trebuie sa infrunte "caderea". Cei care si-au creat obiceiul de a consuma amfetamine, ca si cei cu dependenta cronica, pot suferi consecinte mult mai serioase. Consumul de lunga durata poate provoca deteriorarea generala al sanatatii (de exemplu, vatamari ale vaselor sangne) si lasa pe corpul si pe fata utilizatorului amprenta permanenta a imbatranirii premature, provocata de pierderea nefireasca in greutate. Pentru altii, deznodamantul poate fi chiar declansarea unei psihoze; exista do care arata ca, la anumiti indizi, amfetaminele pot aduce la suprafata schizofrenia latenta. Consumul de amfetamine in timpul sarcinii poate fi extrem de nociv - embriotoxicitatea, malformatiile fizice si vatamarile cerebrale ale fatului sunt pericole reale.
Exista trei tipuri principale de amfetamine, cu tarie diferite. Cea mai slaba este levo sau d'l-amfetamina (denumita comercial benzedrina); de doua ori mai puternica este dexamfetamina (denumita comercial dexedrina), si inca de doua ori mai puternica este metilamfetamina (nume comercial metadina). Amfetaminele se administreaza in mai multe moduri. Pot fi inghitite sub forma de pastile (un tip obisnuit fiind cunoscut sub numele de "pilule albastre") sau sub forma de pulbere rulata in foita de tigara (numita bomber). Sulfatul de amfetamina a fost tipul cel mai raspandit pe strazi timp de cel putin douazeci de ani si este un amestec de levo-amfetamina si dexamfetamina. Numit adesea "cocaina saracului", acest tip de amfetamina este contrafacut, la fel ca aproape toate
drogurile de pe strazi. Este un praf alb-murdar sau roz si, potrit lui Stephen Tyler, un expert in printa drogurilor de strada din Anglia, a ajuns sa fie si mai masluit in anii '90. Efecte psihoactive slabe pot fi atribuite includerii de
cofeina sau paracetamol, in timp ce alti aditi frecventi sunt doar o "umplutura" ieftina pentru producatorii iliciti. In aceasta categorie intra
laptele praf pentru sugari, glucoza, faina si pudra de talc. Ultimele doua pot fi foarte periculoase daca se gasesc intr-o forma injecila, pentru ca se pot coagula in vene. Amfetaminele sunt cunoscute sub mai multe nume de strada ca As, amp, speed, whizz (ambele pe seama proprietatilor stimulatoare ale drogului), sulph si sulphate.
Chimistii germani au sintetizat pentru prima oara acest drog in anul 1887, dar el a fost foarte putin folosit pana la sfarsitul anilor '20, cand potentialul sau medical a inceput sa fie investigat serios. Prima data l-a comercializat compania farmaceutica Smith, Kline and French, in 1932, sub denumirea comerciala Benzedrina, sub forma unui inhalator nazal decongestiv destinat astmaticilor si celor care sufereau de
febra fanului si raceli. Astazi, amfetaminele au un rol limitat in medicina, fiind folosite pentru a trata narcolepsia (somnolenta cronica), hiperactitatea si copin hiper-kinetici. Pe langa aceste aplicatii medicale, amfetaminele sunt consumate cu doua scopuri principale: in primul rand, pentru a mari rezistenta pe termen scurt si a combate somnolenta cand consumatorul are de indeplinit anumite
sarcini fizice sau mentale; in al doilea rand, este si un drog recreativ foarte popular, folosit drept energizant si pentru combaterea oboselii, nu in vederea muncii, ci a distractiei: pentru a putea sa petreci mai mult timp si sa bei mai mult alcool fara sa te "prabusesti". La jumatatea anilor '30, consumul ilegal de amfetamine era foarte raspandit, iar in timpul celui de-al doilea razboi mondial atinsese deja proportii fenomenale. Atat trupele Axei, cat si cele aliate primeau lete de amfetamina in mod curent; o estimare a cantitatii consumate de personalul militar in timpul conflictului ajunge la sute de milioane de pastile. Nu doar soldatii combatanti le luau; se pare ca Adolf Hitler ajunsese ceea ce acum s-ar numi "un impatimit de speed", luand zilnic atat doze generoase de lete, cat si injectii cu metilamfetamina. Se poate ca John F. Kennedy sa nu fi avut prea multe in comun cu Hitler, dar s-a afirmat ca-i impartasea obiceiul de a-siinjecta metilamfetamina. Pana si Anthony Eden, prim-ministrul britanic, o persoana mai rezervata, a afirmat ca, in timpul Crizei din Suez din anul 1952, a luat constant benzedrina.
Printre consumatorii din lumea muzicii si a divertismentului se numara actorul american de comedie Lenny Bruce si cel mai mare saxofonist de jazz, Charlie Parker. Judy Garland, vedeta renumita pentru rolul Dorothy din Vrajitorul din Oz, consuma amfetamine incercand sa-si controleze greutatea, apoi a prins obiceiul de a lua barbiturice pentru a putea sa doarma. Consumul constant al acestor doua droguri cu efecte opuse este considerat drept factorul principal care a contribuit la
depresia grava a actritei, incheiata tragic prin sinucidere. Pentru ca amfetaminele suprima pofta de mancare, ajung sa fie consumate de numeroase manechine, dar si de multe alte femei care cauta o cale de a slabi rapid. Explozia consumului de amfetamine in randul populatiei cile s-a datorat soldatilor reveniti din razboi; in anii '50, speed ajunsese deja un drog popular in randul studentilor, al gospodinelor, al soferilor de camion, al jucatorilor de fotbal american profesionisti si al altor sporti, la care se adauga proprietarii si antrenorii de cai de curse, care administrau animalelor drogul pentru a le imbunatati performantele. in Japonia, companii farmaceutice excesiv de entuziaste (sau de lacome) au creat un val urias de abuz de amfetamine, care a atins apogeul social in 1954, cand se estimeaza ca peste doua milioane de japonezi (din populatia de atunci a tarii, care numara 88,5 milioane) devenisera consumatori obisnuiti. Statisticile prind consumul de speed in armata au inregistrat o noua crestere cand America s-a aflat iarasi in razboi. In perioada 1966 - 1969, armata americana a consumat mai multe amfetamine decat toate fortele armate ale Statelor Unite si Marii Britanii in al doilea razboi mondial luate laolalta.
Amfetaminele au fost folosite la scara larga de studentii aflati in sesiune de examene, in rtutea conngerii ca ii ajuta sa scrie mult mai mult decat ar reusi in conditii normale. intr-adevar, asa stau lucrurile in multe cazuri, dar castigul cantitativ obtinut astfel este contracarat de o scadere corespunzatoare a calitatii - starea mentala frenetica indusa de amfetamine face imposibila evaluarea valorii a ceea ce iese din stilou. Metilamfetamina este forma preferata de speed, administrata prin injectare. Injectarea de speed este o modalitate de consum care prolifereaza; la fel ca in cazul utilizarii similare a heroinei, ea a dus la folosirea in comun a acelor, de aici decurgand probleme legate de transmiterea HIV si SIDA. in mod ironic, injectarea intravenoasa de amfetamina se folosea in anii '60 ca tratament pentru dependenta de heroina. intrucat amfetaminele au anumite aplicatii medicale, ele sunt clasificate legal ca medicamente "Schedule II"', atat de catre Natiunile Unite, cat si in SUA. in mod similar, amfetamina cu administrare orala intra in Clasa B a medicamentelor in Marea Britanie, dar amfetamina injecila, neavand nicio valoare medicala recunoscuta, intra in Clasa A. in America si, mai recent, in Marea Britanie, a inceput sa fie produsa o forma concentrata de metilamfetamina sub forma de cristale, comercializata sub denumirea /ce. /ce este forma de amfetamina corespondenta formelor cristalizate ale cocainei (numite freebase si crack) si, desi poate fi injectata, de obicei se fumeaza intr-o pipa din sticla sau intr-un vas improzat, cum ar fi o sticla sau cutie de Cola.
Surse: Lukas 1985, Tyler 1995.
