intrucat abuzul de morfina si alte derite de opiu este legat inextricabil de istoria utilizarii heroinei, este inclus aici. Desi heroina (cunoscuta in engleza sub mai multe nume de strada, cum ar fi junk, scag, smack si horse) este adesea fumata sau prizata, principala cale de administrare a drogului este injectarea cu ajutorul unei seringi hipodermice. Acul poate fi introdus subcutanat sau intravenos. Injectarea de heroina are efecte analgezice si euforice aproape instantanee. Consumatorul traieste o stare de bine si calm care insoteste o depresie generala a sistemului nervos central, insotita de incetinirea pulsului si a ratei respiratorii si o scadere a tensiunii sculare. Ca si in cazul tutunului, utilizarea initiala poate sa provoace greata si disconfort. Deritele de opiu, precum heroina, creeaza o dependenta extrem de puternica si cei care le consuma cu regularitate constata ca adesea au nevoie de doze mai mari pentru a obtine aceleasi senzatii ca un incepator. Dependentii cronici de heroina isi pot injecta cantitati impresionante de drog, care ar omori un consumator lipsit de experienta. Ideea raspandita ca fumatul sau prizatul drogului inseamna ca utilizatorul ocoleste pericolul dependentei este falsa. Moleculele opiacee imita efectele unor substante chimice ce se gasesc in mod natural in creier, ceea ce explica de ce dorinta de a le introduce in organism in cantitati anormal de mari este atat de puternica. Aceste substante se numesc, intrucat pervers, endorfine, termen inventat din cuvinte grecesti ce inseamna "morfina interna". Pe langa posibilitatea reala de aparitie a dependentei, cu toate problemele pe care le antreneaza, utilizarea acestui drog presupune numeroase riscuri pentru sanatate. Moartea poate surveni in urma unei supra-doze de heroina sau prin injectarea de drog contaminat, care poate contine o larga rietate de inlocuitori letali. intre alte pericole se numara septicemia, iar daca acul se foloseste in comun sau este murdar, SIDA. La fel ca in cazul oricarei injectii hipodermice, daca se injecteaza o bula de aer, moartea este aproape instantanee. Pentru tratarea dependentei de heroina au fost folosite, cu un succes mai mare sau mai mic, mai multe medicamente, intre care metadona.

Imaginea stereotipa a consumatorului modern de narcotice este cea a drogatului de pe stradute dosnice. Desi multi consumatori de heroina sunt fortati de obiceiul lor si de "statutul criminal" pe care il au sa duca o astfel de viata, aceasta conceptie este totusi mult prea ingusta. Unul dintre efectele secundare ale inventarii seringii hipodermice, in anul 1845, a fost provocarea fara intentie a dependentei la cei carora li se injecta morfina cu prea multa larghete, pe temeiuri medicale. Mii de soldati americani care reveneau acasa din razboiul civil se intorceau la viata civila ca dependenti care capatasera obisnuinta injectiilor regulate cu morfina. intr-o investigare istorica a scenei timpurii a drogurilor din Marea Britanie, Marek Kohn citeaza o relatare dintr-un ziar de la sfarsitul secolului al XlX-lea privind consumul de morfina la ceaiurile doamnelor de conditie buna: "Moda, care se spune ca-si are originea la Paris, consta in formarea a ceea ce se poate numi un club de morfina. Mai multe doamne se intalnesc pe la ora patru in fiecare dupa-amiaza, se serveste ceaiul, servitorii sunt scosi afara din camera, musafirele isi dezgolesc bratele si gazda scoate la iveala o seringa hipodermica, cu care administreaza o injectie fiecarei persoane, pe rand".
Heroina a fost sintetizata din morfina in 1898 si la acea vreme a fost chiar considerata folositoare in tratarea dependentei de morfina. Aceasta substanta noua a primit numele de heroina de la compania farmaceutica Bayer, care a produs un medicament pentru tuse ce continea heroina. La inceput, faptul ca determina dependenta nu a fost recunoscut, iar cand legislatia americana dinaintea primului razboi mondial a redus eficient distribuirea de alte opiacee si de cocaina, heroina a scapat. Una dintre consecinte a fost aceea ca multi dintre dependentii de opiu, morfina si alte narcotice au devenit dependenti de heroina. Abia in 1924 a fost votata o lege federala care a scos heroina in afara legii. Deveniti infractori, consumatorii de heroina erau urmariti de autoritati cu un zel considerabil, iar medicii erau acuzati daca se descoperea ca alimenteaza nevoile dependentilor. Mare parte din retorica anti-heroina a vremii preura razboiul contra drogurilor care a dominat gandirea oficiala la sfarsitul secolului al XX-lea. Dependentii de heroina (numiti de obicei "narcomani") erau portretizati ca aflandu-se in stransa legatura cu forte desilizatoare politic precum anarhismul si bolsevismul. Faptul ca drogul era produs in Germania a dat proandistilor americani, in timpul primului razboi mondial, combustibil suplimentar pentru a atata sentimentele anti-germane. Dupa razboi s-au facut in Statele Unite unele incercari de a acorda dependentilor de heroina ocazia sa urmeze un tratament de dezintoxicare, dar, din cauza presiunii exercitate de grupurile puritane, s-a considerat ca politica aceasta incurajeaza sau chiar promoveaza consumul de heroina, iar clinicile infiintate au fost inchise in scurt timp. Aceasta atitudine trebuie privita in lumina evenimentelor din acea perioada, in special a inceputului epocii prohibitiei, in 1919. Sub prohibitie, comertul extrem de profiil cu droguri (in principal, desigur, afacerile cu alcool, care era atunci o substanta ilegala) a pus bazele infractionale pentru comertul ulterior, si mai profiil, cu narcotice. in Marea Britanie, situatia era complet diferita si pana in anii '60 consumatorii de heroina au fost priviti ca niste pacienti ale caror probleme trebuie abordate de medici, care le puteau furniza morfina si droguri inrudite, pentru a le tine sub control starea si, se spera, pentru a o ameliora.
Statisticile privind distribuirea si consumul de heroina sunt de o incorectitudine notorie, intrucat majoritatea dependentilor evita anchetele oficiale ca pe ciuma si cele mai multe guverne soie sa faca publica amploarea problemei drogurilor in tara lor. Totusi, estimarile arata clar ca problema a ajuns la o scara foarte larga; in 1985 se spunea ca exista intre 600 000 si 700 000 de dependenti de heroina in Statele Unite, aproximativ o treime din ei in New York. Dependenta de heroina este o situatie de amploare mondiala si, intrucat lumea comunista avea, ativ vorbind, o problema relativ minora, prabusirea Uniunii Sovietice si schimbarea politicii in China au insemnat cresterea disponibilitatii si a consumului acestui drog in ambele regiuni. Rapoartele sugereaza de asemenea un nivel tot mai mare al dependentei in Pakistan si America Latina. Cererea pentru acest drog fiind ineviil mare, furnizorii dornici nu lipsesc. India si Turcia sunt principalii producatori de opiu destinat comercializarii legitime sub forma de code-ina, morfina si alte medicamente atat de necesare. Traficantii turci erau totodata unul dintre principalii furnizori de pe piata neagra, dar au suferit o infrangere majora atunci cand rutele lor prin Marsilia spre Europa (si indirect spre Statele Unite) au fost taiate, iar contrabandistii, infranti, situatie imortalizata de filmul Filiera franceza, cu Gene Hackman. Triunghiul de Aur (o zona ce cuprinde parti din Thailanda, Birmania si Laos) este considerat si in prezent epicentrul cultirii macului pentru intrebuintarea in traficul international de heroina. Mai recent, sectiunelurile columbiene ale cocainei au finantat cultirea la scara larga a macului in propriile regiuni, pentru a riliza cu omologii lor asiatici. Ei considera ca afacerile cu heroina pot fi cu mult mai profiile decat comertul cu cocaina; cu un acces mai direct pe enorma piata nord-ame-ricana, pare probabil sa aiba un succes considerabil.
William Burroughs, fost dependent si autorul deschizator de drumuri al sectiunilor The Naked iunch [Pranz in pielea goala], scrie despre comertul cu heroina: "Heroina este produsul ideal [], marfa suprema. Nu sunt necesare discutiile pentru a convinge cumparatorul. Clientul se tarai, prin canale si implora sa cumpere []. in comertul cu heroina, nu produsul se vinde consumatorului, ci consumatorul se vinde produsului". Lumea goala, sigilata ermetic si niciodata libera a dependentului de heroina este din nou redata succint de Burroughs:
"Morfina modifica intregul ciclu de expansiune si contractie, relaxare si incordare. Functia sexuala e dezactita, peristaltismul - inhibat, pupilele inceteaza sa mai raspunda la lumina si intuneric. Organismul nici nu se contracta la durere, nici nu se relaxeaza la sursele normale de placere. Se adapteaza la ciclul morfinei. Dependentul e imun la plictiseala. Poate sa-si priveasca pantofii ore intregi sau pur si simplu sa stea in pat. Nu are nevoie de descarcare sexuala, nici de contacte sociale, munca, distractie, miscare, nimic altce in afara morfinei. Morfina inlatura durerea, conferind organismului ce din atributele unei te."In alta parte a aceleiasi lucrari, pe baza experientelor sale cu consumul de heroina intr-o societate care scoate drogul in afara legii si astfel condamna dependentul la statutul de infractor, Burroughs scria ca "nu exista nici un cult al opiului". De fapt, exista do ca societatile preistorice din zona Marii Mediterane foloseau opiul in practicile lor de cult ( Opiu). in ciuda imaginii de cel mai nociv si cel mai periculos dintre toate drogurile, sau poate tocmai din cauza ei, heroina are un anumit statut de cult in lumea muzicii. Despre ea s-au scris numeroase melodii rock -"Heroin" si "l'm Waiting for the Man" ale grupului Velvet Under-ground, "Sister Morphine" si "Brown Sugar" ale formatiei Rolling Stones si "Golden Brown" a grupului The Stranglers, ca sa enumar doar cate.

Surse: Abel 1980, Burroughs 1959, Kohn 1992, Tyler 1995, Zackon 1988, Zzaro 1977.