Elemente practice de ergotarapie

ELEMENTE PRACTICE DE ERGOTARAPIE

A.   Organizarea atelierului de ergoterapie sau T.O.

Activitatea E se poate organiza atat pentru handicapati bolnavi internati in spitale cat si pentru bolnavii ambulatori din stationare de zi, laboratoare de sanatate si centre de recuperare, etc. aceste activitati se pot desfasura atat in saloanele de bolnavi cat si in ateliere profilate de diverse meserii sau in gospodarii anexe sau ajutatoare, in ultimele cazuri ele aplicandu-se sub forma de tratament prin munca.

Atelierele si gospodariile cu caracter exclusiv de E se organizeaza si vor functiona p 212f58c e baza normelor legale care reglementeaza infiintarea si organizarea gospodariilor anexe de pe langa institutii si inteprinderi, prin gosp. anexa intelegandu-se activitati autofinantate, adica ca unitate separata, cu de productie si funciar propriu ale carei produse se valorifica la pretul pietii.

Gospodariile ajutatoare nu au un asemenea statut si vor functiona ca un timent, servicii, sectie, activitatile lor fiind finantate nemijlocit in cadrul si in financiar propriu al unitatii sanitare sau de asistenta sociala ca facand parte din structura proprie valorificarea produselor realizandu-se la pretul de cost real.

Sub raport metodologic, literatura de specialitate medico-psiho-pedag. De la noi este modesta in ceea ce priveste metodologia de organizare si particularitatile si exigentele si E in multe domenii ale morbiditatii sau a mentinerii starii de santate.

Pana in prezent, in tara noastra, nu putem vorbi de o fundamentare stiintifica, completa, bazata pe o experienta larga si indelungata a T.O. si E (cu caracter fiziologice ale diferitelor feluri de munca si forme morbide) care sa constituie material de baza pentru elaborarea unei metode terapeutice individuale, strict dozate si dinamice. De aceea indrumarile au ca suport, in primul rand, literatura straina de specialitate.

Organizarea atelierelor de E, prioritatile sau alegerea metodelor terapeutice pot impune activitati variate. Cerinte pentru organizarea activitatilor de ergoterapie:

1.     imtarea unei activitati impune un anumit studiu al locurilor de munca, utilajelor, urilor de munca si amplasare;

2.     organizarea unei activitati E destinata copilului necesita uri speciale pentru local si echipament;

3.     antrenarea specifica pentru activitatea cotidiana pe parcursul unei parti importante a timpului subiectului, cere o repartitie specifica a zonelor de lucru, a materialului, a activitatilor;

4.     atelierul un care se va recurge la tehnici de expresie (pictura, desen, papusi, dans, etc.) va necesita anumite materiale si un anumit amplasament al mobilierului.

Organizarea muncii in atelierul de E se refera la un ansamblu de masuri ce au drept scop folosirea rationala atat d.p.d.v. al tratamentului medical cat si d.p.d.v. al posibilitatilor de realizare, a efortului prin ocupatie si munca al subiectilor inclusi in procesul de recuperare.

In ateliere se practica diviziunea muncii iar ca forme de diviziune a muncii se disting:

a)     diviziunea muncii pe operatii;

b)    diviziunea muncii pe obiecte; (discipline)

c)     diviziunea muncii in functie de calificare;

a)     Subiectul are de executat o singura operatie sau un numar mic de operatii asemantoare, la un singur tip de masina sau mai multe. Aceasta este de natura sa permita insusirea rapida de catre bolnav a deprinderilor necesare grabirii recuperarii sale, deprinderi utile si la viitorul loc de munca, in vederea reinsertiei sale profesionale.

b)    Presupune repartizarea lucrarilor in functie de posibilitatile fizice si intelectuale ale subiectului, permitandu-i-se sa deprinda in scurt timp un mestesug folositor sau sa-si reia vechea ocupatie.

c)     Pe langa atributiile avute in vedere la diviziunea muncii pe obiecte, se tine cont si de gradul de calificare al subiectului avut inaintea internarii sale.

Resocializarea bolnavului prin ateliere, sectii bine organizate, depinde in mare masura de micriclimatul social in care subiectul are nu numai drepturi (HCM 1210\1970), dar si indatoriri si raspunderi concrete in cadrul grupului din care face parte. Laboratorul de E este un mijloc original de angajare a responsabilitatii bolnavului. Acest aspect este denumit E selectiva sau de faza prevocationala.

B.   Conditii ergonomice

Organizarea locului de munca- se are in vedere asigurarea factorilor de ambianta fizica, psihica si sociala corespunzatoare, poate fi solicitata in limite fiziologice capacitatea de munca a deficientului.

Conditii ambientale influenteaza calitatea muncii

- cantitatea muncii

- capacitatea functionala a individului.

Culorile influenteaza direct confortul afectiv. Ele se impart in :

calde

- reci

- vesele

- triste

- culori relaxante, ce formeaza odihna sistemului nervos;

- culori inchise, care sunt catalogate drept culori grele;

Mai intervin:- zgomotul, muzica, vibratiile.

Organizarea si utilizarea unui atelier de ergoterapie depinde de sarcinile ce urmeaza sa fie asumate, de numarul de persoane avute in vedere (bolnavi, ergoterapeuti), de tipul de handicap si de mijloacele financiare disponibile.

In acceptiunea lui Louis Pierquin, in Ergotherapie (1980) intr-un atelier ar putea lucra 20-40 bolnavi si 1-3 ergoterapeuti.

C.   Legislatie

HCM 1210\1970 organizarea de act. De E se poate defasura atat in unitatile sanitare cat si de asistenta sociala (ocrotire). Fiecare retea si, in cadrul ei, fiecare unitate poate sa-si organizeze act. de E pe profilul respectiv, incepand cu formele cele mai simple si terminand cu cele mai complexe.

Acest act normativ prevede o serie de avantaje in scopul cointeresarii unitatilor sanitare in aplicarea E astfel:

1 beneficiile realizate nu se varsa in bugetul statului, ci raman in folosul unitatii sanitare;

2 nu se intocmesc uri de productie care sa fie integrate in ul de stat sau in urile departamentale (se ifica);

3 nu se calculeaza si nu se varsa amortizare pentru fondurile fixe din dotarile atelierelor sau a gradinilor anexe;

4 produsele obtinute si serviciile prestate sunt scutite de impozitul pe circulatia marfurilor;

5 soldurile in numerar, disponibile in conturi la banci, la incheierea anului bugetar, se raporteaza in anul urmator in scopul dotarii si dezvoltarii activitatii de ergoterapie si a crearii conditiilor de spitalizare si intretinere a bolnavilor.

Desi latura productiva este secundara in ambele terapii, atat in cea prin acupatii, cat si cea prin munca, apar totusi efecte de ordin economic, acestea realizandu-se prin:

Efectele economice

-         reintegrarea in sfera productiva a indivizilor handicapati

-         reducerea incapacitatii temporare de munca si grabirea reintegrarii in munca;

-         obtinerea de economii la ajutoare medicale, pensii de invaliditate;

-         aport material revenit unitatii sanitare de protectie sociale si subiectilor insisi prin obtinerea unor venituri suplimentare.

HCM 1210\1970 prevede si masuri de cointeresare a bolnavilor, in mod direct, in realizarea act de E in sensul ca din valoarea muncii efectuate, bolnavii tratati ambulatoriu au dreptul sa beneficieze in procent de 70%, iar cei internati in procent de 30%, cu conditia ca produsul muncii lor sa fi fost valorificat.

In sustinerea actului legislativ s-a adaugat HCM 296\1973, care prin anexa 3 normeaza numarul de posturi pentru incadrarea personalului pentru act de E; cadrele ce pot fi folosite sunt cele cu studii medii sanitare, personal auxiliar, persoane cu pregatire tehnica profesionala.

Probleme de calificare

- remunerare

- stabilitatea cadrelor

D.   Rolul si atributiile ergoterapeutului

Ergoterapeutul trebuie sa dovedeasca o temeinica stapanire a celor doua orientari de baza a T.O. si E si anume legate

1) de psihologia si

2) recuperarea motrica.

El trebuie sa aiba aptitudini practice de artizanat, de utlizare a artelor vizuale, calitati pedagogice, sa cunoasca normele de protectie a muncii.

Ergoterapeutul trebuie sa cunoasca si sa inteleaga boala si psihicul pacientului, lumea lui interioara sa fie capabil de a stabili relatia optima cu fiecare pacient sau cu grupul de munca pentru a organiza si dirija atentia subiectului si a indruma comportamentul lui.

Trebuie sa aiba bun gust, simt estetic, calitati artistice, pentru a influenta dorinta de a crea obiecte atragatoare si de calitate.

Trebuie sa revitalizeze aptitudini tehnice sau chiar o gandire tehnica.

Trebuie sa stie sa dozeze durata sedintelor de lucru in functie de indicatiile medicului, dupa sensibilizarea subiectului la oboseala, factorul motivatie, varsta, profunzimea si tipul handicapului.

Trebuie sa respecte alternarea perioadelor de lucru cu cele de odihna.

Trebuie sa supravegheze permanent activitatea tuturor subiectilor.

In cazul afectiunilor psihice, ergoterapeutul nu-si va impune opinia, ci va lasa subiectul sa-si aleaga ce doreste, daca alegerea este justificata de posibilitatile fizice si psihice ale acestuia.

Ergoterapeutul nu se substituie altor specialisti in recuperare, el contribuind prin experienta sa la perfectionarea tehnicilor E si totodata sa contribuie la recuperarea subiectului in totalitatea sa, n numai recuperarea aptitudinilor tehnice, de exemplu. (Recuperarea totala fizica, motrica, psihica, sociala, profesionala contribuie la integrarea sociala).