Pierderile de acid uric in afara de caile renala si intestinala se mai pot realiza prin degradarea acestuia in diferitele tesuturi ale organismului. in favoarea acestor afirmatii pledeaza studiile izotopice realizate prin administrarea intranoasa de acid uric marcat cu N15 care este intalnit si in alte organe, iar prin rinichi se elimina cu 20% mai putin fata de cantitatea administrata.
Cantitatea de acid uric marcat, care nu se elimina pe cale renala, este regasita in uree, amoniacul si alantoina urinara, ca si in aerul respirator. Aceste rezultate dodesc existenta unei distrugeri de acid uric in tesuturi si pe alte cai decat cea renala si intestinala. Pierderile realizate prin uricoliza la nilul tesuturilor sunt de mica importanta si nu pot fi considerate ca o cauza a hiperuricemiei si de aceea cea mai mare parte a autorilor considera ca aceasta tulburare meolica ramane dependenta de doi factori importanti: hiperproducerea si
insuficienta eliminare renala a acidului uric.
<
/div>
Alte materiale medicale despre: HIPERURICEMIILE
O problema majora in Romania este poluarea atmosferei provocata de degajarea in aer a gazelor si particulelor fine (cenusii) prin furnale, turnurile s [...] |
Fumatul provoaca, favorizeaza sau inrautateste direct sau indirect o serie de afectiuni. La un consum zilnic de 20 de tigari, fumatorii au [...] |
Cantitatea zilnica de acid uric eliminat din organism este cuprinsa in medie intre 600-800 mg (35 688-47 584 Ltmol) in conditiile unei diete echilibra [...] |
Copyright © 2010 - 2024
: eSanatos.com - Reproducerea, chiar si partiala, a materialelor de pe acest site este interzisa!
Informatiile medicale au scop informativ si educational. Ele nu pot inlocui consultul medicului si nici diagnosticul stabilit in urma investigatiilor si analizelor medicale la un medic specialist.
Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor - Contact