Glanda hipofiza (Schema 2-l) este o mica glanda endocrina (10/12/6mm), cu o greutate de 0,5 gr., localizata intr-o cavitate osoasa, la baza creierului, inaintea hipotalamusului. Daca se indreapta indexul unei maini inaintea ochilor, iar indexul celeilalte maini se indreapta spre o ureche, punctul imaginar unde ar trebui sa se intersecteze prelungirea celor doua degete reprezinta locul glandei hipofize. Glanda hipofiza este conectata cu hipotalamusul prin intermediul infundibulului, care contine fibre nervoase si vase sanguine mici.
Glanda hipofiza are doua parti anatomice si fiziologice distincte: lobul anterior si posterior. Hipofiza se formeaza precoce in cursul dezvoltarii embrionare, prin fuziunea a doua formatiuni ectodermale cu origini diferite (ura 2-l):
lobul anterior provine dintr-o invaginare a pungii Rathke, ce pleaca din orofaringele primitisi care migreaza spre o pozitie adiacenta tesutului neural ce se indreapta in jos din diencefal pentru a forma neurohipofiza. Aceasta portiune, in contact cu neurohipofiza, se dezvolta mai putin, formand lobul intermediar.
lobul posterior deriva dintr-o proeminenta a creierului, fiind format din tesut nervos, de unde si numele de neurohipofiza.
Lobul anterior si posterior al hipofizei nu au in comun decat localizarea. Lobul posterior este conectat cu hipotalamusul printr-o cale neurala, in timp ce lobul anterior se conecteaza cu hipotalamusul printr-o legatura vasculara.
Schema 2-l Privire generala
Multi dintre hormonii adenohipofizei actioneaza asupra unor organe tinta diferite, pe care Ie comanda. Din acest motiv, glanda hipofiza se mai numeste si glanda endocrina principala.

Hipofiza anterioara consta dintr-o parte distala, parte intermediara (lobul intermediar) si o parte tuberala. Ea are origine glandulara (adeno=glanda), fiind formata din aglomerari neregulate de celule glandulare ce au injur o bogata retea de capilare sinusoide, cu endoteliul fenestrat. Celulele adenohipofizei contin granule secretorii in care se gasesc hormonii secretati. Adenohipofiza secreta si elibereaza in circulatie 6 hormoni, ca rezultat al semnalelor transmise din hipotalamus pe calea sistemului port hipotalamo-hipofizar. Comunicarea hipo-talamo-adenohipofizara utilizeaza doua plexuri capilare organizate in serie. Sistemul arterial superior hipofizar prezinta doua origini: una in artera carotida interna iar cealalta in arterele comunicante posterioare din poligonul lui Willis.

Acest sistem arterial scurt se capilarizeaza imediat, formand plexul primar, situat in partea anterioara a hipotalamusului, format din capilare sinusoide. Anumite anse capilare penetreaza eminenta mediana servind unui dublu scop: hranirea celulelor nervoase de la baza creierului si primirea factorilor reglatori hipo-talamici ai secretiei hipofizare. Plexul primar se aduna intr-un sistem hipofizar port, care duce sangele prin infundibul spre hipofiza anterioara. inainte de a atinge adenohipofiza aceste vase se capilarizeaza din nou, formand plexul secundar. Prin intermediul acestor vase, factorii reglatori hipotalamici ajung la celulele adenohipofizare. Vasele plexului secundar sunt drenate in venele hipofizare anterioare. De aici, hormonii secretati sunt transmisi celulelor tinta. Sistemul descris poarta numele de sistem port hipotalamo-hipofizar si realizeaza comunicari nervoase si vasculare intre hipotalamus si adenohipofiza. Adenohipofiza este dotata cu putine fibre nervoase din hipotalamus, motipentru care, nu exista fibre nervoase secreto-motoare si doar foarte putine fibre vasomotorii. Cu alte cuvinte, sistemul vascular hipotalamo-hipofizar faciliteaza transmiterea semnalelor de la sistemul nervos central la adenohipofiza. inainte de a ajunge in adenohipofiza sangele plexului primar se extinde in eminenta mediana. Este de remarcat numarul mare de fibre nervoase terminate in vecinatatea acestor capilare care elibereaza produsi neurosecretori in sistemul port hipofizar care au efect eliberator. Semnalul nervos poate ajunge aici de la stimuli externi, cum sunt caldura sau frigul, sau chiar stimuli interni, ca de exemplu emotiile. Alt stimul nervos cu influenta mai putin inteleasa este ritmul circadian somn-veghe. O alta caracteristica a sistemului hipotalamo-hipofizar este lipsa barierei hema-toencefalice, acest sistem fiind dotat cu capilare fenestrate ce permit accesul moleculelor hormonale intre hipotalamus si hipofiza.

a) Secretiile adenohipofizei
Adenohipofiza este locul in care sunt sintetizate si secretate 6 peptide hormonale. Ea sintetizeaza hormonul stimulator tiroidian sau tireotropina (TSH) in tirotropi, hormonul luteinizant (LH) si hormonul stimulator folicular (FSH) in gonado-tropi, prolactina (PRL) in lactotropi, hormonul de crestere (STH) in somatotropi si pro-opiomelanocortina (POMC) in corticotropi (Schema 2-2). Pro-opiomela-nocortina este un prohormon pentru hormonul adrenocorticotrop (ACTH), hormonul B-lipotrofic (13-LPH), B-endorfina si alti hormoni legati de corticotropina.

b) Structura hormonilor adenohipofizari

Hormonii adenohipofizei LH, FSH si TSH sunt hormoni glicoproteici. in aceasta familie exista si un al patrulea hormon, hormonul placentar sau gonadotropina corionica umana (hCG). Toti acesti hormoni glicoproteici contin un lant a si unul B. Lanturile a sunt identice pentru LH, FSH si TSH si similare pentru hCG. Specificitatea hormonului este transmisa prin lantul B, toti cei patru componenti avand lanturi B diferite. Prin glicozilarea acestor hormoni creste timpul de injumatatire si toti cei patru compusi au timpi de injumatatire relatilungi, de la 20 minute pana la 6 ore. Atat STH cat si PRL sunt proteine iar ACTH este o polipeptida.

c) Controlul adenohipofizei
Sinteza si secretia hormonilor adenohipofizei este reglata prin hormoni (sau factori) eliberaratori si inhibitori, care isi au originea in hipotalamus si care sunt transportati in hipofiza anterioara prin sistemul port hipotalamo-hipofizar. Acesti hormoni eliberatori si inhibitori sunt produsi in diferiti nuclei din hipotalamus. Concentratiile mari ale acestor hormoni se gasesc in eminenta mediana, fiind situati in vecinatatea primului plex capilar al sistemului port hipotalamo-hipofizar. Plexul capilar este localizat in afara barierei hematoencefalice. Dupa ce hormonii eliberatori si inhibitori intra in capilare, ei sunt transportati prin sistemul port la reteaua capilara secundara din interiorul adenohipofizei (ura 2-2).
Hipofiza anterioara, ca si celelalte glande endocrine are un debit sanguin deosebit de ridicat. Hormonii eliberatori si inhibitori ajung in vecinatatea celulelor producatoare de hormoni ai adenohipofizei. Principalii reglatori hipofiziotropi ai functiei adenohipofizare sunt prezentati in ura 2-3.
Cand hipofiza este excizata (hipofizectomie), hormonii adenohipofizei dispar. Daca- insa hipotalamusul nu este afectat sever, se poate pastra capacitatea de producere a hormonului antidiuretic (ADH) si a oxitocinei, dupa perioada de revenire. Daca hipotalamusul este distrus, dar hipofiza anterioara ramane intacta, secretia tuturor hormonilor adenohipofizari, cu exceptia prolactinei scad, iar productia de ADH si oxitocina dispare. Secretia de prolactina creste pentru ca factorul predominant care influenteaza tonic secretia de prolactina este hormonul inhibitor al prolactinei (PIF sau dopamina). in urma ablatiei hipotalamice, prolactina scapa de sub influenta supresiva a PIF.

d) Reglarea feedback a sistemului hipotalamo-hipofizar

Exista 3 tipuri de sisteme feedback (ura 2-4).
1. Prin sistemul bucla lunga (long loop), (ura 2-4 A), hormonul adeno-hipof izei actioneaza asupra organului tinta (glanda suprarenala, de exemplu) pentru a creste productia de hormon (cortizol). Hormonul secretat exercita o reglare feedback negativa asupra hipotalamusului si asupra adenohipofizei.
2. Prin sistemul bucla scurta (short loop), (ura 2-4 B), hormonul adenohipofizei are el insusi o actiune de reglare feedback asupra hipotalamusului, printr-o retroconexiune negativa.
3. Prin sistemul de bucla ujtrascurta (ultrashort loop), (ura 2-4 C), hormonul eliberator hipofizar actioneaza direct asupra hipotalamusului pentru a-si controla propria secretie.

e) Secretia pulsatila a hormonilor hipotalamici si hipofizari
Toti hormonii eliberatori hipotalamici si, in consecinta, toti hormonii adenohi-pofizei, prezinta fenomenul de secretie pulsatila episodica, care consta in eliberarea in mod regulat si de scurta durata a hormonului. Secretiile pulsatile sunt impuse de ritmuri mai lungi cum sunt cele cicardiene sau sezoniere. Modelul de secretie pulsatila este considerat o functie a oscilatorilor nervosi intrinseci situati in celulele producatoare de hormoni si este absolut esential pentru functia hipotalamo-hipof izara normala. Secretia pulsatila scade (down regulation) retro-conexiunea receptorului hipofizar. Informatia pare a fi transmisa din hipotalamus spre adenohipofiza prin modularea frecventei si amplitudinii pulsului. Daca modelul de secretie pulsatila este abolit, secretia de hormoni a adenohipofizei este afectata, chiar daca nivelele de hormon eliberator hipotalamic raman ridicate. Pentru a suprima secretia de LH, se pot folosi analogi tonici, sintetici, ai hormonului eliberator de gonadotropina. Ei au fost propusi ca mecanism de control al nasterii. Daca acesti analogi sunt administrati intr-o maniera pulsatila adecvata, ei pot stimula secretia de LH si FSH. In conditii patologice, ritmurile hormonale normale sunt dereglate in mod frecvent.

f) Clasificarea tulburarilor endocrine
Tulburarile endocrine sunt clasificate in trei tipuri: primare, secundare si tertiare. O tulburare endocrina primara este aceea in care glanda tinta (tiroida, suprarenala sau ovarul) nu functioneaza normal. Tulburarea endocrina secundara apare cand tulburarea initiala se gaseste in hipofiza iar problema fiziopatologica din organul tinta este secundara dereglarii hipofizei. Tulburarea endocrina tertiara apare cand tulburarea isi are originea in hipotalamus.
Simptomele fizice ale excesului hormonal, sau deficienta acestuia, rezulta in cele din urma, din problemele secretiei hormonilor eliberatori sau inhibitori. Clinicianul care diagnosticheaza dereglarea, trebuie sa cunoasca locul tulburarii initiale. Daca un pacient prezinta simptome ale secretie crescute de adrenalina si clinicianul decide o suprarenalectomie bilaterala fara a se asigura de locul initial al tulburarii, conditia pacientului se poate deteriora semnificativ. Pacientul ar putea prezenta hipercorticism datorita unei tumori secretante din hipofiza, ceea ce conduce la un exces in secretia de ACTH. Aceasta tulburare se numeste boala Cushing si reprezinta cea mai frecventa cauza de hipercorticism endogen (concentratia cortizolului creste excesiin organism sau este administrat farmacologic). Pentru ca nivelele ridicate ale corticoizilor adrenali suprima partial tumora hipofizara, indepartarea glandei suprarenale face ca aceasta tumora sa creasca necontrolat stimuland si mai mult secretia de ACTH. Tumoarea hipofizara va evolua, probabil mai rapid, iar pielea pacientului se va inchide la culoare, ca rezultat al activitatii melanocito-stimulatoare a ACTH si 6-LPH. Aceasta tulburare este specifica sindromului Nelson. Suprarenalectomia bilaterala nu este recomandata la acesti pacienti, ea nef iind necesara. De fapt, pacientii ar avea nevoie de o hipofizectomie, nu de o suprarenalectomie.In hipotiroidismul primar, tulburarea apare in tiroida, care nu este capabila sa produca nivele normale de hormoni tiroidieni. Secretia hipofizara de TSH creste pentru ca feedback-ul negatirealizat prin T4 (si T3) asupra adenohipofizei si asupra hipotalamusului dispare. In aceste cazuri, creste si raspunsul hipofizar la stimularea hormonului eliberator de tireotropina (TRH).

g) Mecanismul de actiune al hormonilor eliberatori
Hormonii hipotalamici eliberatori actioneaza asupra adenohipofizei prin legarea la receptori membranari celulari specifici. Desi majoritatea acestor hormoni actioneaza prin stimularea producerii de adenozin-monofosfat ciclic (AMPc), cercetarile recente arata ca acesta nu este singurul mecanism de actiune.