Raportul insulina/glucagon (I/G) poate fi mai important decat nivelele de hormoni individuali. O rata I/G ridicata produce o stare anabolica cu incorporare mai mare a meolitilor in tesuturile periferice. O rata ridicata se asociaza cu nivele scazute de AMPc si un coeficient respirator apropiat de 1 (indicand ca, glucidele sunt sursa predominanta de energie). Cand rata I/G este scazuta, se produce o stare caolica in care meolitii sunt mobilizati si nivelele AMPc sunt mari. Rata I/G normala intr-o dieta este de aproximativ 2,3 dar poate scadea pana la 0,4 la 3 zile dupa infometare. Dupa o masa bogata in glucide si cu putine proteine, rata poate ajunge pana la 400.
In mod normal, insulina si glucagonul sunt reglate invers. Exista totusi o exceptie. O dieta care este saraca in glucide, dar bogata in proteine stimula simultan eliberarea ambilor hormoni. Dupa acest pranz, nivelele de aminoacizi cresc, dar nivelele de glucoza nu se maresc. Daca s-ar secreta doar insulina, glucoza serica ar scadea excesiv. Prezenta glucagonului previne scaderea excesi in conditiile amintite, in timp ce prezenta insulinei permite celulelor sa preia aminoacizi si sa sintetizeze proteine.