PRIONII SI PRIONOZELE

GENERALITATI

In ultimii 5 ani, preocuparea pentru bolile prionice a depasit domeniul medical, intrand in atentia opiniei publice mondiale datorita problemelor majore de sanatate publica ridicate, cu implicatii atat in relatiile economice, cat si politice, statale si interstatale.

Semnalul de alarma a fost dat in anul 1994, in Anglia, de aparitia noilor variante de boala Creutzfeldt-Jakob (CJ) anume, 20 de cazuri la tineri. Variantele de CJ s-au dovedit a fi produse de tulpini prionice cu proprietati pe de o parte distincte de cele incriminate in alte tipuri de boala CJ (sporadica, genetica) cunoscute pana atunci, iar pe de alta parte cu proprietati foarte apropiate de cele ale tulpinilor din ESB (encefalopatia spongiforma bovina). Aceste aspecte au condus la conluzia ca prin consumul de carne de vita (probabil infectata cu agentul prionic ESB), aceste tulpini s-au transmis, odata cu carnea infectata, pe cale enterala, la om, generand boala prionica, demonstrandu-se in acest fel, absenta oricarei bariere interspecie (bovine-om) pentru agentul prionic infectios.

PRIONII sunt agenti infectiosi de natura proteica, cu proprietate unica, aceea de a se multiplica, desi sunt lipsiti de acid nucleic, responsabili de inducerea unor afectiuni ale sistemului nervos central, la om si la animale, denumite encefalopatii spongiforme transmisibile (EST).

Aceste encefalopatii spongiforme transmisibile (EST), sunt boli neurodegenerative cauzate de un agent patogen a carui natura, proprietati, multiplicare si transmisie raman inca si astazi incomplet cunoscute; ele se caracterizeaza printr-o perioada foarte lunga de incubatie (perioada de infectie ce dureaza luni pana la 30 de ani), perioada de boala propriu-zisa (odata cu aparitia primelor semne clinice si cu evolutia unor tulburari grave anabolice), totdeauna cu sfarsit letal.

Pana astazi au fost descrise urmatoarele boli prionice:

la animale: boala scrapie, ESB (bovina), encefalopatia transmisibila a nurcilor, a antilopei africane si elanilor, a felinelor si a strutilor;

la om: boala kuru, boala Creutzfeldt-Jakob, sindromul Gerstman-Straussler (SGS), insomnia fatala familiala (IFF), boala Alper.

Termenul de prion, semnificand proteine infectioase - protinaceous infectious particle (PrPres, PrP), a fost introdus in biologia moleculara de catre Stanley Prusiner de la Universitatea San Francisco in 1982 anterior acest agent infectios fiind cunoscut sub numele protovirinae, virinos, virus latent, virus convetional. Dupa teoria lui Prusiner, acesti prioni ar reprezenta agenti infectiosi lipsiti de agenti nucleici, formati exclusiv din proteine, ceea ce aparea in totala contradictie cu dogma centrala a biologiei moleculare, prin acceptarea unei codificari si multiplicari ale acestei proteine prionice infectioase, nu prin intermediul propriului agent nucleic al agentului prionic, ci prin intermediul acidului nucleic al celului gazda (ura 2).

ura 2: Structura prionilor.

(sursa: https://www.creutzfeld.univ.lyon1.fr)

Conform unei ipoteze recente (anul 2000) prionii ar fi niste epigene care ar fi transferate de la un organism la altul prin intermediul unui ADN cu rol de vector, dar nu si de gena.

Alta teorie sustine ca responsbil (vector) de transmisia bolii prionice naturale scrapie le oi si capre ar fi un agent microbian. Proteina acestui agent microbian s-ar asemana cu PrP^c(proteina celulara normala de la suprafata membranei plasmatice), fiind capabila a se replica in celula gazda prin folosirea ADN gazdei mamifer. Simultan cu aceasta multiplicare, proteina microbiana ar putea declansa in celula gazda o reactie autoimuna si/sau degenerativa, un fenoment asemanator fiind descris fata de antigenul proteic al amibei Naegleria gruberii.

O alta ipoteza sustine ca: expunerea bianuala in anii '80, in Anglia, a animalelor la avicidul phosmet (folosit la tratarea pasunilor pentru indepartarea pasarilor) si ingerarea acestor substante toxice odata cu furajele (absorbtia enterala) - o prima concentrare in tesuturile animale, urmata de a 2-a concentrare cu ocazia prelucrarii industriale a prafului de oase si organe animale pentru hrana vitelor, a dus la actiunea nociva, remanenta a concentratului de avicid din praful furajer asupra PrP^c din SNC al bovinelor furajate artificial, avand drept rezultat aparitia isoformei patologice PrPres responsabila de aparitia ESB epidemic. Comform acestei ipoteze ESB determinata de actiunea omului ar fi o clasa noua de manifestari cronice neuroexcitotoxice intarziate induse de phosmet la bovinele sensibile.

PrP este produsul de clivaj al unei proteine normale de 33-35 kDa (PrPc).

Proteina precursoare este o glicoproteina cu o structura tridimensionala unica, prezenta la suprafata membranei plasmatice a tuturor celulelor din organism, dar cu cea mai mare concentratie pe suprafata celulelor neuronale (ura 3). Ea are rol in:

memorie (prin codificarea si conservarea stabila a informatiei). Este foarte abundenta in special in hipocamp (sediul memoriei), primul simptom al bolii prionice (prin distrugerea PrPc si acumularea PrPres) fiind pierderea memoriei;

in transmisia sinaptica (interactiuni cu receptorii de acetilcolina - in reglarea numarului de chemoreceptori pentru acetilcolina);

rol trofic pentru celulele cerebeloase Purkinje carora le asigura longevitatea;

rol in stabilirea conexiunilor celula-celula in ariile sinaptice, si intre celulele neuronale - celule gliale

rol in mentinerea somnului si reglarea intensitatii acestuia

rol in reglarea unor aspecte legate de metabolismul Cu⁺⁺, determinand cresterea la stressul oxidativ prin exercitatea unei actiuni de echilibrare a nivelurilor Cu/Zn SOD (cantitatea exagerata de PrP ducand la scaderea rezistentei la acest tip de stres).

ura 3: Patogenia infectiei prionice (sursa: https://www.creutzfeld.univ.lyon1.fr)

Endozom

PrP este izoforma patologica de tip PrP^SC, PrP^ESB si PrP^CJD a proteinei normale PrP^c; structura primara a ambelor proteine este asemanatoare (de 250 de aminoacizi), dar structura secundara este diferita: PrPc are structura secundara de tip α-helix, pe cand cea a PrP^s (scrapie) este de tip β-plisat, insotita de modificari ale structurii tertiare.

Aceasta PrP apartine grupului de proteine denumite autofoldaze, capabile de autoreplicare, denumite si chaperone, avand rolul de supraveghere posttranslationala in sinteza proteinelor, pentru realizarea corecta a conformatiei structurale a acestora. Astfel, PrP^c nou sintetizata, pentru a deveni activa, are nevoie de o structura secundara de tip α-helix. Plierea corecta se realizeaza in prezenta unei proteine chaperone.

PrP apare intr-un proces de alterare (conversie) postranslationala a structurii secundare (conversie din forma de impaturire alfa-helix in conformatie beta de foi pliate) si tertiara (sub influenta ionilor de Cu) a proteinei PrP^c normale a gazdei, proces de conversie prin care izoforma castiga capacitate de a-si codifica infectiozitatea. Astfel, aceasta proteina PrP chaperone anormala aparuta va servi posttranslational ca matrita pentru realizarea de structuri de tip β-plisat, in loc de α-helix. Aceste proteine PrP^canormale se comporta ca un agent infectios, utilizand proteinele celulare pentru proarea exponentiala a informatiei structurale, anormale, proprii.

PrP se izoleaza din placile amiloide cerebrale, fiind componentul principal al acestora.

Morfologic, apar ca structuri filamentoase SAF(scrapie associated filaments).

PrP are greutate moleculara de 21-30kDa.

PrP purificata polimerizeaza sub forma de bastonase, cu dimensiuni de 10-20nm, care se aseamana cu amiloidul, ultrastructural si biochimic.

Susceptibilitatea la EST este determinata genetic.

Expresia PrP^c umana este codificata de gena PRNP, de pe bratul scurt al cromozomului 20. Aceasta gena are un cadru deschis de citire de 253 de codoni (ORF).

Unele EST la om sunt familiale, ereditare: boala Creuzfeld-Jacob (BCJ), boala Gerstman-Strussler-Scheincker (BGSS), insomnia fatala familiala (IFF), sugerand o transmitere de tip autosomal dominant.

Aspectele diferite clinice, histopatologice sunt determinate de numeroase mutatii punctiforme care intereseaza codonii din regiunea ORF ai genei PRNP. Astfel, mutatiile in codonii 200, 210, 232 determina tabloul clinic al BCJ, mutatiile codonilor 117, 198, 217 se coreleaza cu BGSS, iar mutatiile situate la codonii 129, 178 cu IFF sau BCJ (secundar mutatiilor sinteza de valina va duce la aparitia BCJ, sinteza de metionina la IFF).

Polimorfismul codonilor poate fi factor asociat al diversitatii clinice.

CULTIVAREA PRIONILOR

Pentru cercetarea relatiei prioni-celula gazda s-au folosit animale (cimpanzei) si substraturi celulare de creier, la care s-au administrat suspensii de creier de la bolnavi cu boala Kuru sau BCJ.

Animale

Cimpanzeii inoculati intracerebral cu suspensii de creier de la bolnavi de Kuru sau filtrate acelulare de la pacienti cu BCJ, au reprodus boala dupa o latenta de 1 an.

S-a demonstrat de asemenea ca numeroase alte specii animale pot fi infectate cu astfel de produse: maimute, soareci, hamsteri, nurci, pisici, oi, bovidee. Concluzia: prionii pot fi transmisibili interspecii.

Culturi celulare

Culturi de exturi de creier inoculate cu agenti Kuru sau ai BCJ isi pastreaza infectivitatea pe o perioada de 25-70 zile de mentinere a acestora in vitro.

ACTIUNEA AGENTILOR FIZICI, CHIMICI ASUPRA PRIONILOR

PrP sunt rezistente la agentii care inactiveaza acizii nucleici: radiatii ionizante, radiatii u.v., nucleaze (DN-aze, RN-aze), proteze.

PrP sunt rezistente la agenti chimici ca: aldehidele (formaldehide, glutaraldehide), propiolactona, hidroxilamina, psoralen.

PrP sunt partial inactivate de: caldura (100⁰C), fenol, hidroxid de Na.

Agentii prionici sunt foarte rezistenti la metodele obisnuite de sterilizare, iar fixarea in formol a tesuturilor animale determina cresterea rezistentei agentilor prionici chiar si la autoclavare ulterioara la 134⁰C timp de o ora. In prezent se considera drept sterilizare eficienta mentinerea probelor infectate 1 ora in solutii NaOH 1M urmata de autoclavare la 134⁰C timp de 30min, doar in cazul netratarii anterioare in etanol sau formol. In 1999 literatura de specialitate moderna considera drept cel mai bun procedeu pentru distrugerea agentilor, tratamentul cu acid picric saturat 15 minute, urmat de autoclavare sub presiune la 121⁰C, 10 minute, tratament cu acid formic la 5 minute, si apoi cu guanidintiocianat 4M, 2 ore la +4 grade Celsius.

Rezistenta particulara a PrP ar fi expresia modificarilor sale conformationale, care determina deficiente de transportare la suprafata celulei si de catabolizare, consecinta fiind tendinta de a forma agregate fibrilare, cu acumulare anormala in substanta cerebrala si dezogarnizarea acesteia.

PATOGENIE

Intrarea in organism a agentilor prionici se face pe:

cale orala este cazul bolii Kuru care a aparut datorita canibalismului practicat ca ritual de catre componentii unor triburi din Papua (Noua Guinee) prin ingestie de creier de la decedati, sau a encefalopatiei spongiforme bovine (ESB), care a aparut consecutiv hranirii bovinelor cu faina de carne, insuficient prelucrata termic, provenita de la oi si capre;

parenteral: prin injectii cu preparate contaminate, transfuzii, interventii chirurgicale, transturi de organe;

cai potentiale de contaminare iatrogena: creierul si alte tesuturi (duramater, cornee).

Diseminarea in organism

pe cale limfatica: dupa o prima replicare in ganglionii regionali, invadeaza caile limfatice, apoi calea sanguina si, prin intermediul trombocitelor infectate, se localizeaza in tesutul reticulo-endotelial;

pe cale nervoasa, centripet, pe traseele nervoase prin maduva la SNC.

Studii recente au demonstrat ca dupa infectarea cu agent prionic infectios a tesutului cerebral al animalului respectiv se declanseaza o suprastimulare a sistemelor cerebrale GABA si glutamat-ergice pe termen lung, ceea ce corespunde perioadei de latenta (de infectie) pana la declansarea bolii -emergenta primelor semne clinice- care duce la distrugerea sistemului inhibitor GABAergic al creierului si la un proces neurotoxic generalizat.

Nu se cunosc modalitatile de eliminare din organism ale prionilor, desi prionii au fost evidentiati in sange si urina.

ASPECTE ANATOMO-PATOLOGICE

Din punct de vedere anatomo-patologic, toate encefalitele spongiforme se caracterizeaza prin degenerarea celulelor neuronale cu vacuolizare progresiva a corpilor neuronali, dendritelor si axonilor, cu proliferare reactiva gliala astrocitara excesiva in zona corticala si subcorticala, cu depunerea unor fibre formate dintr-o isoforma patologica (PrP^s ) a proteinei prionice celulare PrP^c cu aspect tubulocular in prelungirile postsinaptice. In final, aspect de status spongious al materiei cenusii.

ASPECTE CLINICE

EST la om sunt: boala Cteuzfeld-Jacob (BCJ), boala Gerstman-Strussler-Scheincker (BGSS), insomnia fatala familiala (IFF), boala KURU.

Boala Creuzfeld-Jacob(BCJ)

Debuteaza in jurul varstei de 65 de ani, cu oboseala, anxietate, confuzie. In perioada de stare apar miocloniile, ataxia cerebeloasa, simptome piramidale si extrapiramidale, mutism akinetic, dementa progresiva. Evolutia este fatala in decurs de 6 luni-l an.

Exista 3 forme de BCJ:

sporadica: corelata cu rata mutatiilor ce pot surveni in gena PRNP;

familiala-ereditara

: datorata mutatiilor punctiforme sau de insertie in regiunea genei PrPc;

iatrogena: urmarea unor tratamente sau manevre chirurgicale

In 1997 literatura cita mai mult de 100 de cazuri de BCJ iatrogena. Aceasta forma poate aparea la orice varsta, se datoreaza transmiterii agentului prionic infectios prin instrumente infectate (electrozi pentru EEG, instrumente chirurgicale, stomatologice, de explorari paraclinice, ORL), imtarea la om de biomaterie de origine umana (grefa de cornee, de duramater, de timpan, grefoane cutanate de la cadavru cu boala CJ, ipotetic grefoane de orice tesut infectat cu agent CJ) sau de origine animala (valve cardiace de origine bovina), produse de sange si plasma provenind de la persoane infectate cu agent CJ, administrare de hormoni pituitari de crestere din extrase de hipofiza de la cadavre cu boala CJ, vaccinare cu vaccin antirabic preparat din tesut cerebral de la animal infectat cu agent prionic, preparate cosmetice sau farmaceutice din tesut bovin, infectarea personalului medico-sanitar (chirurgi, neurochirurgi, ortopezi, ORL-isti, stomatologi, anatomo-patologi) prin microtraumatisme in cursul unor interventii pe bolnavi sau manipulari de tesuturi infectate cu agent CJ.

Varianta noua a BCJ (CJnv) reprezinta o entitate distincta clinico-patologica, semnalata intre 1994 si 1998 in Anglia (48 de cazuri) si Franta (3 cazuri) care afecteaza adolescenti si persoane tinere (26-29 de ani), homozigoti pentru metionina la codonul 129. Clinic se caracterizeaza prin aparitia precoce a tulburarilor psihice, urmate de ataxie, miscari involuntare, tulburari cognitive- pierdere de memorie, durata medie a bolii fiind 18 luni.

Boala Gerstman-Strussler-Scheincker (BGSS)

Cu caracter familial, apare la varsta de 45-50 ani, cu o simptomatologie asemanatoare BCJ, dominata de ataxie spinocerebelosa si dementa.

Insomnia fatala familiala (IFF)

Descrisa de Medori in 1992, este o boala cu caracter familial (intr-o singura familie au fost afectati 29 membri pe parcursul a 5 generatii). Clinic se manifesta prin: insomnie netratabila, mioclonii, ataxie, hipertermie, tahicardie, hipertensiune, confuzie, halucinatii. Histologic: atrofie selectiva a nucleilor anterior ventral si mediodorsal. Durata bolii: 13 luni.

Boala KURU

Se caracterizeaza clinic prin: ataxie cerebeloasa (kuru-tremuraturi), rigiditate, casexie progresiva , cu sfarsit letal.

EST la animale

Scrapie (la tremblante sau trotting desease)

Este prezenta sub forma de infectie endemica la oi si capre. In ultimii 4 ani au fost semnalate epidemii de scrapie in Irlanda, Islanda, Cipru (facand referire speciala la Franta - 21 de epidemii in 1998). S-a dovedit ca susceptibilitatea animalelor la infectie e legata de cea a codonilor 136, 154 si 171. In studii efectuate s-a dovedit ca la 80% din oile infectate cu scrapie, isoforma patologica PrP rezistenta la nucleaza, a fost detectata in probe de tesut de splina, ganglioni limfatici, placenta. Cea mai frecventa cale de transmitere ramane insa calea orala.

2. ESB (boala vacii nebune)

E considerata o boala creata de mana omului. A fost semnalata pentru prima oara in Anglia. A aparut drept consecinta a unei practici gresite industriale de tratare termica a prafului de carne, de creier, ce provin de la oi si capre, probabil infectate cu PrP folosite ca adaos alimentar pentru bovidee. Carcasele acestor animale nu au mai fost pretratate prin extractie cu solventi organici timp de 8 ore, proces urmat de expunerea la vapori supraincalziti pentru indepartarea solventilor. Fara aceasta procedura infectivitatea prionilor se conserva, iar adaosul in hrana a determinat epidemia de encefalopatie spongiforma bovina (ESB) prin inocularea agentului scrapiei la bovine.

Perioada de incubatie a durat 3-8 ani, primele cazuri de boala clinica (excitabilitate, miscari nervoase ale urechilor si ochilor, hipersensibilitate la atingere, zgomot, lumina, ataxie) aparand la 70.000 de bovine; desi in 1989 s-a renuntat la aceasta practica de hranire a animalelor, intre 1989 si 1994 epidemia de ESB a cuprins 25.404 de cirezi. In 1996 o noua epidemie in Anglia a dus la sacrificarea (incinerarea) a 14 milioane de bovine, culminand cu aparitia primelor noi cazuri de boala CJnv la om. Realitatea ultimilor ani a prezentat proba cea mai convingatoare a diparitiei barierei dintre specii in cursul transmiterii ESB de la bovine la om. In ultimii 4 ani au fost depistate epidemii de ESB in Anglia, Irlanda, Franta.

DIAGNOSTICUL DE LABORATOR

In ultimii ani a fost studiat un numar mare de teste de laborator pentru diagnosticul ante-mortem al infectiei prionice, dar dificultatile intampinate s-au dovedit deosebit de mari: metodele utilizate nu au dus totdeauna la detectia PrP in esantioanele inalt infectioase. S-a constatat ca prezenta PrP nu poate fi detectata (sub valoarea de 1 milion de particule infectioase/g tesut cerebral) in stadiile timpurii ale infectiei (perioada asimptomatica). PrP nu a putut fi niciodata evidentiata in elementele urate albe ale sangelui si nici in mixturile de hormoni de crestere cu agent prionic prezent care au provocat bloala CJ.

Produsele patologice analizate: biopsii de tesut cerebral, ganglioni spinali, nervi periferici, sange, LCR.

Metode de studiu

Examenul histopatologic direct al tesutului cerebral bioptic prezinta un risc major (in caz de CJ) de morbiditate si frecvent poate fi facut fara a prinde zonele cu leziuni caracteristice, obtinandu-se astfel rezultate fals-negative.

Examenul imuno-histo-chimic este folosit pentru evidentierea depozitelor de PrP in ganglionii splinali, enterici si nervi periferici in BCJ, GSS, IFF, ESB si scrapie prin tratarea amprentelor de tesuturi cu anticorpi monoclonali marcati fluorescenti.

Western blotting-ul (immunoassay) permite efectuare unui diagnostic preclinic, precoce al BCJ, prin detectarea markerului PrP in material bioptic de tesut tonsilar si apendicular uman, in LCR, sange si derivate de plasma (albumina, Ig) pana la doza infectanta de 5-l0 μg PrP si respectiv 10 UI/ml. Markerul PrP este evidentiat prin cuplare cu anticorpi monoclonali.

PET-blotting-ul este o metoda mult mai sensibila decat Western blotting-ul conventional. Cu aceasta metoda devine posibila detectarea PrPres si in perioada de incubatie, cu mult inainte de aaparitia semnelor clinice, si in cazul bolilor prionice cu niveluri foarte scazute de PrP. Tehnica este sensibila la detectarea PrP in tesuturi fixate in formol si incluse, in parafina. Cu aceasta metoda poate fi investigat tesut cerebral de arhiva provenind din cazuri BCJ sporadice si castigate, ESB si scrapie. Metoda a dat rezultate concludente si in cazurile in care imunchimia a fost echivoca sau chiar negativa.

Sunt in curs de standardizare metoda ELISA cantitativa, elecrtoforeza capilara, sprectrioscopie in infrarosu.

PCR si cromatografia au fost introduse in ultimii ani in practica medicala pentru controlul produselor biofarmaceutice (derivate din plasma), utilizate in tratamentul coagulopatiilor.

PCR si hibridizarea dot blot (cu marcare ³²P) se folosesc pentru determinarea variantelor alelice PrP^c si selectarea variantelor codonului 171 arginina care s-a dovedit (la oi) corespunzator animalelor rezistente natural la scrapie, in vederea selectionarii, din turmele de oi, a exemplarelor rezistente la infectie, pentru crearea unor noi generatii de animale rezistente in focarele endemice.

Diagnosticul bolii prionice de certitudine ramane evidentierea leziunilor histopatologice cerebrale, post-mortem.

EPIDEMIOLOGIE

Rezervorul de boala: omul , dar si animalele. Caile de transmitere a bolilor prionice: orala, iatrogena, cu caracter profesional.

1. Calea de tranmisie orala a agentului ESB

Indica rezistenta la sucul gastric si la proteazele intestinale, acesta ajungand la ganglionii limfatici si ileonul distal. Cercertari efectuate in Belgia in anul 2000 au raportat 79 de cazuri confirmate anatomo-chimic si imunohistichimic a fi boala CJD si au fost puse in legatura cu epidemia de ESB.

Noile variante CJ semnalate in Anglia si Franta care au afectat persoane tinere (media varstei 26-29 ani) in atie cu cazurile clasice de CJ ce apar dupa 57 de ani, au fost relationate cu consumul de carne de vita infectata cu agent ESB. Aceste cazuri dovedesc ca bariera de specie pentru agenti prionici este depasita. Disparitia barierei de specie s-ar datora capacitatii de adaptare prin anumite modificari genetice a respectivului agent infectios la noua gazda, consecinta acestor modificari genetice fiind cresterea virulentei.

Tot literatura de specialitate mentioneaza ca fiind foarte grav faptul ca oficialitatile sanitare considera drept absenta infectia prionica acolo unde nu este detectata prezenta PrP, desi poate exista agent infectios foarte virulent (dar in cantitate mica, inca nedetectabila cu ajutorul tehnicilor de diagnostic actuale) si care poate fi transmis foarte usor de la indivizi cu infectii asimptomatice la indivizi sanatosi. Astfel, in cazul seviciilor veterinare carnea unor vite infectate (asimptomatice) considerate indemne de infectie (din cauza unor metode de laborator cu sensibilitate scazuta) poate fi data in consum, afectand populatia.

Tinand cont de aceste aspecte, cea mai urgenta datorie a specialistilor este analizarea cu mare atentie a tuturor situatiilor suspecte inainte de a se lua decizia admiterii in consum a anumitor produse alimentare provenite din zone endemice, cat si aceea de implementare a metodelor celor mai eficace de diagnostic pentru depistarea eficienta, cat mai precoce a agentului prionic infectios.

In cazul epidemiilor de ESB carnea de la animalele (bolnave si suspecte) se distruge prin incinerare. In prezent nu se cunoaste inca amplitudinea reala a contaminarii umane in Anglia unde au evoluat epidemiile din 1986-l996 de ESB, contaminarea bovina reala actuala in cateva tari deja mentionate in care a fost semnalata boala. Unele lucrari de specialitate ridica ipoteza unei posibile infectari a apelor prin descarcarea agentilor prionici in apele deversate din zona abatoarelor si pasunilor, tinandu-se cont de rezistenta foarte mare a infectivitatii lor in mediul extern.

2- Calea de transmitere iatrogena

Transmiterea agentului prionic infectios se pote realiza prin:

instrumente infectate (electrozi pentru EEG, instrumente chirurgicale, stomatologice, de explorari paraclinice, ORL);

imtarea la om de biomaterie de origine:

- umana (grefa de cornee, de duramater, de timpan, grefoane cutanate de la cadavru cu boala CJ, ipotetic grefoane de orice tesut infectat cu agent CJ);

- animala (valve cardiace de origine bovina);

administrarea de produse de sange si plasma provenind de la persoane infectate cu agent CJ;

administrare de hormoni pituitari de crestere din extrase de hipofiza de la cadavre cu boala CJ;

vaccinare cu vaccin antirabic preparat din tesut cerebral de la animal infectat cu agent prionic;

preparate cosmetice sau farmaceutice din tesut bovin;

infectarea personalului medico-sanitar (chirurgi, neurochirurgi, ortopezi, ORL-isti, stomatologi, anatomo-patologi) prin microtraumatisme in cursul unor interventii pe bolnavi sau manipulari de tesuturi infectate cu agent CJ.

Din 1993 pe international au fost luate masuri de prevenire a raspandirii agentilor infectiosi prionici prin excluderea donatorilor de sange cu potential infectant (donatori transfuzati). In prezent se discuta excluderea donatorilor cu sejururi petrecute in Marea Britanie si in tari cu ESB (Irlanda, Franta, Belgia, Danemarca, Spania, Portugalia, Italia, Germania, Luxemburg).

Avand in vedere numarul mare de cazuri CJ iatrogen, cat si rezistenta foarte inalta a agentilor prionici infectiosi la procesele obisnuite de sterilizare, apare recomandarea expresa pentru serviciile de chirurgie, anestezie si reanimare etc. de recunoastere a pacientilor cu risc si de respectare, in legatura cu acestia, a anumitor masuri de precautie. Acestea se refera la faptul ca instumentarul folosit pentru investigatii paraclinice (bronhoscop, endoscop), instrumente pentru interventii chirurgicale, canule pentru intubatie indotraheala la bolnavii cu CJ trebuie distrus (si nu refolosit dupa o sterilizare obisnuita), in ciuda tuturor pierderilor economice foarte mari pe care aceste masuri le provoaca serviciilor respective. Recomandarile sunt valabile si pentru serviciile stomatologice, oftalmologice.

Perioada de incubatie: 2 luni-2 ani.

3. Transmiterea cu caracter profesional

A fost semnalata la pesoane ce vin in contact cu tesuturi infectate si sange: macelari, personal medical (neurochirurgi, oftalmologi, anatomopatologi, in ambulatorii de asistenta medicala, cabinete dentare, servicii chirurgicale neurologice, ORL, prosecturi, banci de tesuturi si organe).

Acest lucru este posibil datorita faptului ca un agent infectios prionic foarte virulent (dar in cantitate mica, inca nedetectabila cu ajutorul tehnicilor de diagnostic actuale) poate fi transmis foarte usor de la indivizi cu infectii asimptomatice la indivizi sanatosi, de la produse de carne infectate la cei ce le manipuleaza.

PROFILAXIE

excluderea de la donarea de organ a indivizilor cu antecedente familiale de boli prionice si a persoanelor la care li s-a administrat hormon hipofizar;

manipularea cu precautie a tesuturilor si organelor provenite de la pacienti cu EST;

sterilizarea corecta a instrumentarului;

incinerarea produselor biologice contaminate;

incinerarea carcaselor animalelor bolnave de EST.

TRATAMENT

Pana in prezent a fost testata eficenta unui numar mare de preparate pentru tratamentul bolilor prionice. Rezultatele nu sunt satisfacatoare. Astfel se pot administra:

amfotericina B (a determinat doar prelungirea perioadei de incubatie in scrapie experimental);

blocante ale sistemului polianionic (polioxometalati si polianioni organici);