Virionul reprezinta forma inerta a rusurilor; existenta si multiplicarea rusurilor nu poate fi conceputa decat in relafie cu celula gazda. Ciclul de multiplicare rala cuprinde faza de eclipsa (adsorbfie, internalizare, decapsidarej; faza de crestere liniara (sinteza proteinelor rale si a genomurilor progene) si faza de platou (maturare, asamblare, eliberare). Substante antirale specifice pentru fiecare etapa a ciclului replicativ au fost sintetizate.
Istoric. Purificarea rusurilor si edentierea compozitiei lor simple, numai
proteine si acid nucleic, au fost realizate inca la inceputul anilor '50. Markham si Smith (1949) au demonstrat ca numai particulele continand acid nucleic sunt infectante iar Hershey si Chase (1952) au relevat functia independenta a proteinelor (marcate cu 32S) si a acizilor nucleici (marcati cu 35P). Dupa infectie
proteinele rale par a nu mai fi esentiale pentru replicare, acidul nucleic fiind purtatorul ereditatii rale. In alt experiment clasic, Fraenkel-Conrat si Singer (1957) au confirmat prin hibridare rolul ereditar al ARN ral.
CICLUL REPLICATIV VIRAL
Ciclul replicativ ral a fost elucidat initial la fagi, dar desfasurarea evenimentelor in cazul rusurilor animale este identica. Natura si kinetica procesului este edentiata de curba de crestere de o generatie adica in conditiile unui raport rus/celula apropiat de unitate. in cazul unei multiplicitati de infectie mari (raport rus/celula excesiv) fenomenele se complica. Astfel, uneori putem inregistra distinctia rapida a celulei gazda prin efectul litic pe care numeroasele particule rale adsorbile la celula il exercita asupra membranei celulare. Alteori se remarca sinteza de rioni cu
genom defectiv rezultand titruri infectante mici.
Curba de crestere de o generatie cuprinde 3 faze: de eclipsa, de crestere lineara si de platou (. 3.1). Faza de eclipsa dureaza 10-20 minute imediat dupa infectie si este un interval in care rusul extracelular si intracelular din sistem nu poate fi detectat. Faza de crestere lineara debuteaza initial intracelular si are o panta diferita in functie de particularitatile sistemului rus-celula gazda. In orice caz, evolutia lineara a aparitiei rionilor intracelulari sugereaza ca acestia din urma sunt rezultatul asamblarii din parti componente si nu urmarea fisiunii binare. Faza de platou este dependenta ca durata si aspect de mecanismul eliberarii rionilor progeni din celula gazda: prin liza sau prin inmugurire ( mai jos). Succesiunea evenimentelor ciclului replicativ a fost disecata consecutiv aplicarii unor tehnici biochimice si folosirii trasorilor radioacti. De asemenea, utilizarea unor inhibitori ai sintezei ADN (ioddcoxiuridina), ai sintezei ARN sau ai transcrierii (actinomicina), ai traducerii (puromicina si cicloheximida) a reprezentat un instrument ideal pentru studiu. Etapele fiecarei faze mentionate mai sus sunt practic dificil de separat. De altfel, sincronizarea unor cicluri infectioase paralele nici nu are loc in realitate.
Pentru ratiuni didactice descriem in fiecare faza trei etape (suprapuse uneori): -faza de eclipsa: adsorbtia, internalizarea si decapsidarea; -faza de crestere lineara: sinteza proteinelor timpurii, transcrierea genomurilor progeni pe matrita genomului parental si sinteza proteinelor tardive (structurale). -faza de platou: maturarea, asamblarea si eliberarea (. 3.2).
Adsorbtia. Atasarea rionilor la membrana celulei gazda este urmarea coliziunii rezultate din miscarea browniana. Procesul este independent de temperatura si de aportul energetic exogen. Totusi, adsorbtia ferma este conditionata de prezenta unor receptori specifici. Lipsa receptorilor explica rezistenta celulelor de anumite specii la infectia rala.
