Ocluzia intestinala

Ocluzia intestinala

Definitie si clasificare

Ocluzia intestinala este caracterizata de oprirea completa si persistenta a tranzitului intestinal, determinata de o cauza mecanica sau dinamica, ce are drept consecinta aparitia unor tulburari metabolice cu expresie la nivelul intregului organism.

Ocluzia intestinala este una din cele mai frecvente afectiu 525j91f ni chirurgicale reprezentand 20% din totalul cazurilor de abdomen acut.

Clasificarea cea mai utila din punct de vedere practic imparte ocluziile in:

Ocluzii mecanice, care sunt consecinta opririi tranzitului intestinal datorita prezentei unui obstacol. Obstructia presupune existenta unui obstacol intestinal datorat unor leziuni ale peretelui intestinal, corpi straini intralumenali, compresii externe sau vicii de pozitie a intestinului (hernii, volvulus, evisceratii, invaginatii);

Ocluzii dinamice sau functionale, la care oprirea tranzitului intestinal se datoreaza unor tulburari in dinamica intestinala.

Din punct de vedere al localizarii ocluziile pot fi: la intestinul subtire - inalte (langa jejun) sau joase (langa ileon); la intestinul gros.

In functie de criteriul evolutiv ocluziile pot fi: acute (instalate brusc si cu evolutie rapida si grava), subacute (cu evolutie mai lenta) si cronice (cu instalare lenta si evolutie indelungata).

Dupa tipul obstructiei ocluziile pot fi: obliterare simpla (fara afectare vasculara), strangulare (cu afectare vasculara) si ansa inchisa la ambele capete.

Diagnostic clinic si paraclinic

Diagnosticul de ocluzie intestinala trebuie stabilit urgent pentru a se putea actiona in timp util pentru bolnav.

Existenta ocluziei poate fi stabilita clinic pe baza:

a) anamnezei, in urma discutiei cu bolnavul;

b) semnelor clinice: durere difuza, periombilical; varsaturi; oprirea tranzitului intestinal;

c) semne fizice: meteorismul abdominal; miscari peristaltice accentuate deasupra obstacolului; palparea punctelor herniare sau a formatiunilor tumorale; ascultatia indica hiperperistaltismul cu zgomote vii, frecvente; tuseul rectal stabileste daca ampula rectala este goala; deshidratare.

Paraclinic ocluzia se stabileste prin:

- Radiografia abdominala pe gol evidentiaza distensia gazoasa a unei anse intestinale si multiple imagini hidroaerice;

- Irigografia stabileste sediul obstructiei colonice;

- Radiografia cu gastrografie indica sediul obstructiei dar se recomanda numai in cazurile foarte dificile;

-Analize biochimice: hemograma, proteinemia, ionograma sangvina si urinara, pH-ul sangvin, amilazemia,amilazuria permit o evaluare mai precisa.

Evolutie si complicatii

Evolutia bolii este constituita din trei etape:

- Debutul poate fi brusc sau insidios. Adesea el este dramatic si brutal. Durerea abdominala poate fi vie si brusca, alteori insa apare progresiv.

- Perioada de stare, cand se adauga varsaturile iar durerile se accentuiaza. Fara tratament chirurgical, evolutia se face catre faza terminala;

- Faza terminala, cand varsaturile devin fecaloide, abdomenul ajunge la distensie extrema, fara miscari peristaltice, apar semne generale de intoxicatie (ochi infundati in orbite, faciesul se schimba, respiratia devine superficiala, pulsul slab, buzele se cianozeaza, prabusire tensionala, oligurie si uremie).

Complicatiile ce pot aparea sunt:

Inundatia traheo-bronsica (pneumonia de aspiratie) cu lichide de varsatura;

Atelectaziilesi pneumoniile;

Deshidratare interna si tulburari ale echilibrului acido-bazic;

Insuficienta renala acuta;

Peritonita prin transudat si necroza peretelui intestinal;

Soc ocluzional.

Tratament

Tratamentul ocluziei intestinale este complex medico-chirurgical. Interventia chirurgicala de urgenta, care vizeaza indepartarea sau ocolirea obstacolului si evacuarea continutului intestinal, ramane gestul terapeutic fundamental.

Tratamentul medical are drept scop:

- corectarea tulburarilor hidroelectrolitice (se face prin perfuzii cu solutie fiziologica si glucoza), reechilibrarea volemica si acido-bazica (la acidoza metabolica se administreaza solutie de bicarbonat de Na 14% iar in alcaloza metabolica administrarea de Cl este esentiala);

- aspiratie nazo-gastrica;

-oxigenoterapia pentru a reduce hipoxemia si a combate distensia abdominala;

- antibioterapia cu spectru larg este utila mai ales in ocluziile cu strangulare.

Tratamentul chirurgical este actul terapeutic fundamental care are doua obiective majore: indepartarea sau ocolirea obstacolului si evacuarea continutului intestinal si a revarsatului peritoneal.

In cazul ocluziilor prin obturare, perioada de pregatire poate dura pana la max. 24 ore, dar in ocluziile prin strangulare ea nu poate sa depaseasca 2-6 ore. Momentul operator optim este atunci cand bolnavul a devenit stabil hemodinamic (puls, TA), si-a reluat diureza si au disparut semnele de soc (hipotensiunea, vasoconstrictia, hipotermia).

Cea mai convenabila anestezie este cea generala prin intubatie oro-traheala, iar incizia cel mai des utilizata este cea mediana care confera posibilitatea unei bune explorari a cavitatii peritoneale. Interventia se poate efectua si pe cale laparoscopica.

Tratamentul postoperator va cuprinde:

- aspiratia nazo-gastrica, care se va mentine pana la reluarea tranzitului;

- reechilibrarea volemica, electolitica si a acido-bazica;

- antibioterapie cu spectru larg;

- tratament simptomatic;

- tratamentul complicatiilor (pulmonare, cardio-vasculare, peritoneale, insuficienta hepatica, infectii urinare s.a.), daca acestea apar.

Ocluziile dinamice au loc la intreruperea tranzitului intestinal datorita pierderii capacitatii de propulsie a continutului intestinal ca urmare a unor tulburari functionale.

Ele se intalnesc mai rar si pot fi:

Ocluzii intestinale spastice (se intalnesc la nevropati si isterici);

Ocluzii intestinale paralitice, intalnite mai des decat precedentele, se datoresc unei iritatii peritoneale, retroperitoneale sau unor tulburari vasculare (embolia sau tromboza vaselor mezenterice).