Masajul - masajul oriental, occidental - efectele masajului

MASAJUL

1. Definitie

Masajul este o manipulare terapeutica a partilor moi ale corpului, prin mijloace manuale si mecanice, in scop fiziologic sau terapeutic. Tehnicile de masaj pot avea efecte mecanice, neurologice, psihologice si reflexe. Masajul poate fi folosit, pentru a reduce durerea, pentru diminuarea aderentelor, pentru sedare, mobilizarea fluidelor, pentru a relaxa musculatura si pentru efectul vasodilatator. Masajul poate fi si o aplicatie preliminara manipularilor; in orice caz ,efectul principal al masajului se resimte asupra partilor moi ale corpului moi, in timp ce manipularile actioneaza asupra articulatiilor segmentelor.

Prelucrarea metodica a partilor moi prin mijloace manuale sau mecanice, in scop fiziologic, curativo-profilactic sau terapeutic (Adrian Ionescu).

2. Clasificare:

1. Dupa regiunea la care se aplica:

▲masaj somatic (asupra partilor moi superficiale):

◊ general:

◊ partial:

>     regional pe o parte importanta si bine definita a corpului;

>     segmentar pe portiuni anatomice distincte, in special membre;

>     local pe portiuni mici de piele si tesut subcutanat, pe grupe d 313d33d e muschi, pe articulatii;

▲masajul profund (asupra organelor interne).

2. Dupa origine, tehnica si metodologia de aplicare

A. Masajul occidental:

■ Masajul clasic:

□ tehnici clasice:

- principale:

T    netezirea;

T    framantat;

T    baterea;

T    frictiunea;

T    vibratia;

- complementare:

T    cernutul si rulatul muscular;

T    presiunile si tensiunile;

T    tractiunile, scuturaturile, elongatiile;

□ tehnici speciale:

- pentru piele;

-          pentru muschi, tendoane, ligamente;

-          pentru fascii;

- pentru capsula articulara;

- pentru segmente;

- pentru afectiunile veno limfatice;

-          pentru organele profunde,

■Masajul reflex:

□ masajul reflex conjunctiv;

□ masajul reflex segmentar;

□ masajele reflexe speciale;

■ Masajul mecanic - vibrator:- aparate vibratorii portabile; fotolii,paturi,

-mese vibratorii (oscilante);

B. Masajul oriental:

▲ Masajul neenergetic:

◊ osteopresura - masajul periostal;

◊ digitopresura presopunctura;

◊ touch for health;

◊ metode combinate (cele mai uzitate):

■ chinezesti: Ngam, Tao-Inn

■ japoneze: Do-Inn, Shiatsu

▲ Masajul energetic pe punctele de acupunctura, pe puncte speciale si pe meridianele energetice.

3. Efectele masajului

1. Efectele fiziologice ale masajului

Masajul produce anumite efecte mecanice. Presiunile mecanice aplicate asupra tesutului moale mobilizeaza fluidele ,acestea se deplaseaza in directia in care rezistenta este scazuta, sub actiunea fortelor statice imprimate de mana terapeutului. Odata mobilizate, fluidele parasesc tesuturile moi intrand in circulatia limfatica sau in circulatia venoasa. Cantitatea de fluid mobilizata in timpul unei sedinte de tratament este de preferinta sa fie scazuta; in orice caz, fizioterapeutul trebuie sa fie atent la reactiile fiziologice ale pacientilor care prezinta disfunctii cardiovasculare sau renale semnificative. In tratamentul edemelor limfatice masajul este realizat mai intai proximal si apoi distal, datorita faptului ca mai intai trebuie deschis blocajul proximal al canalelor limfatice pentru a permite ulterior mobilizarea distala a fluidelor si a proteinelor.

Framantarea si baterea inlatura edemul; compresiunile transforma edemele bine pronuntate intr-unele mai putin definite. In plus, in afara de efectele mecanice aceste tehnici favorizeaza eliberarea histaminei ,realizand vasodilatatie superficiala, determinand astfel eliminarea produsilor toxici din tesuturi si din sange.

Studiile efectuate arata ca masajul poate diminua cresterea vascozitatii sanguine, a hematocritului si poate determina cresterea componentelor fibrinolitice. Date preliminare arata ca masajul a fost folosit cu succes in tratarea trombozei venoase, determinand o scadere a acesteia. Insa masajul poate fi contraindicat cand pacientul prezinta tromboza venoasa in stadiu avansat.

Alte substante a caror valoare creste in timpul masajului sunt: mioglobina, creatinkinaza, lactat dehidrogenaza si glutamic oxaloacetic transaminaza. Masajul poate inlatura spasmele musculare si poate determina cresterea fortei de contractie a muschiului scheletic. Inlaturarea spasmelor si cresterea rezistentei pot rezulta din eliminarea produsilor de metabolism, mobilizarea fluidelor si cresterea circulatiei sanguine. Diminuarea oboselii musculare poate fi rezultatul eliminarii produsilor de metabolism.

2. Efectele reflexe

Masajul poate stimula receptorii cutanati, receptorii fuziformi si muschii scheletici superficiali. Aceste structuri produc impulsuri care ajung la maduva spinarii, producand efecte variate, inclusiv asupra segmentului tratat. Astfel sunt explicate efectele somato-viscerale asupra organelor.

3. Efectele psihologice ale masajului

In general ,masajul creeaza relaxare si o stare de bine pacientilor. Daca acest lucru reprezinta o forma a efectului placebo sau rezultatul unui reflex anterior, nu s-a clarificat inca. De multe ori ,terapeutii includ in tratament o varietate de tehnici psihice si fizice cum ar fi crearea unei ambiente relaxante prin meloterapie sau aromoterapie.

4. Indicatii.contraindicatii

Masajul poate fi folosit ca tehnica principala de tratament sau poate fi utilizat ca adjuvant pentru un alt tip de terapie .Masajul se utilizeaza de cele mai multe ori, (fara sa se limiteze strict), pentru a mobiliza lichidele intertisulare, pentru a reduce edemele, pentru a creste circulatia locala, diminuarea oboselii si a rigiditatii musculare, pentru a reduce durerea, pentru relaxare, pentru a preveni sau diminua aderentele.

Un alt efect produs de masaj este relaxarea musculara. Se pare ca masajul reduce tonusul muscular si intensifica circulatia sanguina locala. Relaxarea musculara poate fi produsa si prin cresterea stimularii receptorilor senzoriali ,stimulare indusa de masaj. Aceste impulsuri senzoriale ajung la nivelul maduvei spinarii, de aici merg la nivel cerebral unde se elaboreaza raspunsul ce determina reducerea tonusului muscular.

Masajul poate produce diverse efecte: relaxare, poate creste eliberarea de endorfine, poate diminua tesutul fibros, reda elasticitatea pielii, poate imbunatati circulatia limfatica si poate determina cresterea nr macrofagelor.

1. Indicatii

       sechelele post traumatice, afectiunile reumatice, tulburarile neurologice si trofice;

       optimizarea formei sportive;

       sindromul de deconditionare (hipomobilitate = sedentarism, cresterea in greutate = obezitate, scaderea capacitatii de adaptare a termo-reglarii la rece)

       in cadrul profilaxiei secundare;

       mentinerea unei stari fiziologice normale si a formei fizice si psihice de zi cu zi.

2. Contraindicatiile masajului pot fi:

       definitive (absolute, totale): afectiuni maligne sau cu potential de malignizare prin masaj;

       temporare care la randul lor pot fi determinate de:

- afectiuni cu evolutie previzibil favorabila, la care asteptam statusul care ne permite sa aplicam masajul;

- afectiuni cu evolutie imprevizibila, la care ne abtinem pana cand se determina statusul care ne permite aplicarea sau nu a masajului.

Dintre contraindicatiile masajului care se pot incadra intr-una din categoriile de mai sus mentionam:

       procese inflamatorii in faza acuta;

       boli infecto-contagioase;

       sindroame hemoragipare;

       boli acute ale organelor interne;

       plagi si fracturi, arsuri, eczeme;

       psihopatii majore.

5. Tehnica masajului

Terapeutul este raspunzator de anumite aspecte in cadrul unei sedinte de masaj, inclusiv de ambianta din timpul tratamentului. Aplicarea tratamentului include ritmul, rata, presiunea, directia si durata.

Cele mai multe tehnici de masaj implica reducerea frictiunilor la un nivel mediu, deci mainile terapeutului se misca de-a lungul tegumentului realizand o frictiune minimala. Pudra si uleiul sunt folosite adesea. Baterea trebuie de asemenea sa fie regulata si ciclica. Rata aplicarii masajului variaza in functie de tehnica.

Folosirea presiunilor depinde de tehnica si de rezultatul urmarit. Pentru a produce relaxarea, pentru efect sedativ sau pentru reducerea spasmelor musculare se aplica presiuni usoare, iar pentru actiunea asupra structurilor profunde sau pentru diminuarea aderentelor se aplica presiuni profunde. Tratamentul edemelor si intinderea musculara cer aplicarea intermediara a presiunii. Directia masajului este de cele mai multe ori in sens centripet, pentru a realiza cat mai bine mobilizarea fluidelor catre circulatia centrala.

Cand sunt tratati muschii, miscarile sunt facute paralel cu fibrele musculare. Daca scopul tratamentului este de a reduce formarea aderentelor, masajul se aplica prin miscari circulare sau miscari ce traverseaza fibrele. Masajul se realizeaza in functie de zona ce trebuie tratata si poate varia de la o zona bine delimitata pana la un contact ce include si zonele invecinate. Durata sedintei de masaj este stabilita in functie de zona care necesita tratament, efectele urmarite si toleranta pacientului determina durata sedintei de masaj. In cazul in care masajul se efectueaza inaintea aplicarii altui tratament, sedinta de masaj se incheie in momentul in care zona tratata prezinta conditiile optime pentru a aplica tratamentul ulterior. Durata unui program de terapie prin masaj poate varia de la o saptamana pana la cateva luni si depinde de efectele urmarite. Pacientii trebuie reexaminati periodic, in functie de diagnostic si de scopul terapiei, pentru a asigura eficienta tratamentului.

A. Masajul occidental

Masajul occidental este cel mai obisnuit tip de masaj practicat. Esenta masajului occidental reprezinta prelucrarea manuala sau mecanica a partilor moi ale organismului, efectele sale nu se manifesta doar asupra tesuturilor superficiale sau a tesuturilor profunde ci si asupra organelor.

Formele clasice principale ale masajului occidental sunt:

1. Netezirea (efleuraj)

         Reprezinta alunecari ritmice si usoare efectuate asupra tegumentului in sensul circulatiei de intoarcere. Se adreseaza pielii, tesutului celular subcutanat, sistemului vascular periferic si sistemului nervos periferic. Poate fi aplicata cu efect usor stimulant, ca manevra introductiva a masajului sau cu efect relaxant, calmant ca manevra intercalata intre celelalte manevre de masaj sau care incheie sedinta de masaj.

         Se executa cu fata palmara sau dorsala a mainilor si / sau a degetelor, cu pumnul. Pe suprafete mici se poate folosi o mana, iar pe suprafete mai mari ambele maini (asezate in cerc, la acelasi nivel sau paralel sau una deasupra celeilalte, cu miscari simultane sau alternative).

         Se poate aplica in mai multe modalitati tehnice:'masaj piaptane', 'manevra masinii de cusut' , 'in picatura de ploaie', 'in cleste'.

         In aceasta tehnica, mana terapeutului aluneca de-a lungul pielii , intinzand muschiul scheletic ce trebuie tratat.

         Se foloseste ulei sau pudra pentru a reduce frictiunea; contactul mainii cu pielea este mentinut in timpul netezirii.

         Efleurajul poate fi superficial sau profund.

         Netezirile usoare au efecte asupra receptorilor cutanati si actioneaza prin mecanisme neuroreflexe si reflexe vasculare, in timp ce netezirile profunde mobilizeaza fluidele in tesuturile profunde.

         Netezirile profunde sunt realizate in sensul intoarcerii venoase sau limfatice, iar netezirile usoare pot fi facute in orice directie.

         Principalul efect mecanic al netezirilor este sa aplice presiuni secventiale pe tesuturile invecinate, astfel incat fluidul sa se deplaseze inainte, in timp ce se realizeaza comprimarea tesutului.

2. Frictiunea

       Se adreseaza in special tesutului celular subcutanat si structurilor moi periarticulare. Are rolul de a creste supletea si elasticitatea lor. Pe cale reflexa are efecte circulatorii, trofice si de stimulare sau relaxare neuro-musculara. De asemenea determina analgezie locala.

       Ea consta intr-o comprimare blanda si o deplasare a tesuturilor moi pe ul osos.

       Presiunea este aplicata cu varful degetului mare sau a degetelor terapeutului pe pielea si muschii pacientului.

       Principala tehnica a frictiunilor consta in aplicarea unei presiuni usoare care sa intinda tesuturile, in special intre doua tipuri de tesuturi(fascie-muschi, muschi-os).

       Frictiunile profunde mobilizeaza pielea de pe tesutul subadiacent ,presiunea resimtindu-se la nivelul tesuturilor profunde.

       Frictiunile sunt frecvent utilizate pentru a preveni sau incetini formarea aderentelor tesutului cicatricial.

3. Framantatul (petrisaj)

       Este o manevra care se adreseaza in special muschilor, imbunatatindu-le mecanic calitatile, iar prin activarea circulatiei sanguino-limfatice creste si schimburile nutritive si eliminarea toxinelor.

       Consta in apucarea, ridicarea, 'stoarcerea' tesuturilor moi si apoi presarea lor pe ul de sprijin osos, urmata apoi de slabirea presiunii dar fara a desprinde mainile de pe zona. Miscarea se reia in zona sau in alta. Acest lucru se realizeaza in directie longitudinala pe fibrele musculare.

         Petrisajul este o tehnica bazata pe compresiuni, aplicate in special pe muschii scheletici, se prinde muschiul intre degetul mare si celelalte 4 degete, sau intre cele 2 maini.

         Tesutul este strans usor in timp ce mana se misca circular in directia comprimarii.

         Miscarea principala este comprimarea si ulterior eliberarea tesutului, avand efect asupra circulatiei sanguine.

4. Baterea (tapotaj, tapotament)

       Consta din lovirea usoara si ritmica a tesuturilor moi, superficiale sau profunde in functie de intensitatea loviturii.

       Efectele locale constau intr-o vasodilatatie locala cu hiperemie si cresterea excitabilitatii neuro-musculare, cu activarea sistemului simpatic-parasimpatic. In aplicare pe zone reflexe are actiune asupra organelor interne si sistemului nervos central, cu efect relaxant sau stimulant in functie de tehnica, intensitate, durata.

       Modalitatile tehnice de aplicare sunt variate: ''tocatul'', ''percutatul'', ''in ventuza'', etc.

       Aceasta tehnica de masaj reprezinta baterea tesutului moale prin loviri repetate, folosind amandoua mainile intr-un ritm rapid si usor.

       Numeroase variante pot fi definite de partea mainii care vine in contact cu corpul.

       Efectul terapeutic al tapotamentului poate rezulta din compresiunea aerului prins in timpul impactului.

       Alte efecte ale tapotamentului pot fi stimulante; deci este posibil ca persoanele sanatoase, cu toleranta crescuta pentru aceasta tehnica, sa o gaseasca placuta.

5. Vibratia

       Consta in imprimarea tesuturilor moi a unor miscari oscilatorii ritmice, care realizeaza deplasari mici ale acestora cu presiuni ondulatorii (ca un tremurat). Manevrele fine si prelungite au efecte hiperemice locale si relaxante locale si generale.

B. Masajul oriental

De-a lungul secolelor ,masajul oriental a fost o parte integranta a culturilor in care a fost practicat. Masajul oriental include printre alte tehnici, Shiatsu (o tehnica japoneza bazata pe teoria meridianelor chinezesti cu principii stiintifice orientale).Teoria Shiatsu se bazeaza pe sistemul celor 12 meridiane chinezesti(canale mari) ale corpului prin care circula energia sau forta vietii. Punctele de acupunctura, situate de-a lungul canalelor, permit accesul catre aceste canale.

Presopunctura reprezinta aplicarea de presiune digitala, pe aceleasi puncte de acupunctura tratate cu ajutorul acelor. Dezechilibrul de energie intre meridiane se pare ca determina aparitia bolilor si poate fi refacut prin presiuni locale pe punctele respective.