Masajul terapeutic si recuperator - afectiuni musculare

MASAJUL TERAPEUTIC SI RECUPERATOR

Masajul terapeutic reprezinta utilizarea acestuia in tratamentul diferitelor afectiuni, avand ca obiectiv favorizarea proceselor de vindecare si de recuperare functionala, alaturi de alti factori terapeutici in bolile respective

 

I. AFECTIUNI MUSCULARE

a)     

Miozitele de efort

Miozitele de efort sunt afectiuni al sistemului muscular, care apar frecvent la persoanele ce practica sportul de performanta, localizate pe grupul muscular supus unei solicitari deosebit de intense. Ele se caracterizeaza prin dureri difuze in grupul muscular, insotite uneori, de hipertonie musculara sau contractura musculara.

Masajul in terpia acestor afectiuni are ca obiective:

-          sedarea durerilor;

-          micsorarea hipertoniei musculare sau a contracturii musculare;

-          imbunatatirea circulatiei sanguine locale;

-          activarea factorilor metabolici la grupul muscular afectat.

In tratamentul miozitelor de efort, masajul se aplica impreuna cu alte mijloace terapeutice, cum sunt:

-          repausul segmentar;

-          aplicatii locale de analgezice-antiinflamatoare;

-          fizioterapie.

Masajul are efect calmant si de relaxare musculara, folosindu-se manevre blande, de intensitate mica, cu ritm lent. Se executa neteziri ale grupului muscular afectat, apoi se continua cu frictiuni usoare si mai ales cu vibratii ce au efect miorelaxant.

Probabilitatea existentei unei leziuni musculare fibrilare, ce constituie o contraindicatie pentru aplicarea masajului pe grupul muscular respectiv, necesita examenul medicului sportiv pentru excluderea acestei eventualitati.

b)     Torticolis frigore

Torticolisul frigore este o afectiune ce intereseaza musculatura cefei, mai ales muschii trapez si sternocleidomastoidian, care apare dupa o expunere la frig sau un curent de aer rece. El nu este precedat de un traumatism al regiunii cervicale sau legat de existenta unei artroze la acest nivel. Se manifesta prin dureri cervicale spontane sau in legatura cu miscarile capului, care sunt limitate la existenta unei contracturi musculare.

Tratamentul acestei afectiuni cuprinde:

-          repausul segmentar al regiunii cervicale;

-          medicamente analgezice-antiinflamatoare;

-          fizioterapie;

-          masaj.

Masajul terapeutic este calmant si miorelaxant, utilizandu-se manevre usoare si in ritm lent. Se folosesc neteziri in sens descendent, de la insertiile superioare ale musculaturii cefei, pe occipital pana la nivelul foselor supraspinoase. Se continua cu frictiuni usoare, facute cu prudenta pentru a evita accentuarea fenomenelor dureroase, dupa care se trece la vibratii cu degetele. Nu se folosesc manevre de tapotament in stadiul acut, deoarece produc o accentuare a fenomenelor dureroase si a contracturii musculare.

Aplicarea masajului dupa efectuarea unei proceduri de termoterapie, de exemplu Soluxul, mareste actiunea analgezica si miorelaxanta a tratamentului. Cu aceleasi efecte se poate utiliza si dusul cu aer cald.

Presopunctura se poate executa folosind puncte situate in regiunea cefei pe meridianele cii urinare si celei biliare.

c)      Lumbago de efort (lombalgia de efort)

Lumbago de efort este o afectiune localizata pe musculatura lombara, determinata de solicitari mai mari si de durata mai lunga a grupelor musculare respective, in practicare anumitor sporturi de performanta sau in unele activitati profesionale. Afectiunea nu este legata de existenta unei artroze vertebrale, prezenta unui traumatism anterior sau a unei suferinte discale lombare. Se manifesta prin dureri spontane, accentuate de miscarile trunchiului, care pot fi limitate, intr-o masura mai mare sau mai mica, de existenta unei contracturi musculare lombare.

Tratamentul afectiunii consta in:

-          repaus;

-          medicamente analgezice-antiinflamatoare si decontracturante;

-          fizioterapie;

-          masaj.

Ca obiective, masajul are in vedere diminuarea durerilor si micsorarea contracturii musculare. El va fi calmant si miorelaxant, utilizand manevre mai putin energice cu ritm mai lent, in functie de sensibilitatea fiecarui bolnav. Efleurajul se executa cu palmele ambelor maini pentru a obtine o calmare a durerilor, dupa care se continua cu frictiune usoara si framantare in cuta, , evitandu-se aparitia unei exagerari a durerilor. Vibratiile se aplica pe zona unde e prezenta contractura musculara, pentru actiunea lor miorelaxanta. Masajul terapeutic se poate executa cu aparate de vibromasaj, cu efecte decontracturante si de sedare a durerilor, dar si in apa, cu ajutorul dusului subacval avand aceleasi efecte.

d)     Hipotrofiile musculare de inactivitate

In afectiunile traumatice ale aparatului locomotor, reducerea activitatii unui grup muscular sau suprimarea aproape totala a activitatii unui grup muscular, in timpul unei imobilizari in aparat gipsat pentru o fractura, produce initial o scadere a tonusului muscular - hipotonie - urmata de o scadere a volumului grupului muscular - hipotrofie musculara sau amiotrofie. O imobilizare prelungita la pat, de exemplu in faze acute ale poliartritei reumatoide, provoaca la nivelul sistemului muscular o pregresare a fenomenelor de hipotrofie de 3% in fiecare zi.

Fenomenele de hipotrofie musculara apar frecvent in traumatismele aparatului locomotor, ce se produc in sportul de performanta, in special la cazurile unde persista sechele.

In tratamentul complex de recuperare a hipotrofiilor musculare, pe langa kinetoterapia de tonifiere musculara se asociaza si masajul simultan.

Masajul are ca obiective:

-          stimularea tonusului muscular;

-          imbunatatirea excitabilitatii,contractibilitatii si elasticitatii fibrelor musculare;

-          imbunatatirea conditiilor de nutritie si metabolice prin activarea circulatiei sanguine la nivelul muschilor.

Este indicat masajul stimulent folosind manevre rapide, intense. Efleurajul initial se face cu alunecari centripete, dela extremitatea distala la cea proximala a muschilor tratati. Frictiunea se executa cu 'radacina' mainii sau cu partea dorsala a pumnului inchis, dupa care se trece la manevrele indicate in special in hipotrofiile musculare de inactivitate, care sunt framantarea si baterea. Framantarea poate folosi procedeul in cuta sau in bratara, terminand cu rulatul sau cernutul la membre, iar tapotamentul prin procedeul tocatului sau al batatoritului cu partea cubitala a pumnului.

II. AFECTIUNI CIRCULATORII

 

a)      Insuficienta venoasa cronica - varice

Insuficienta venoasa cronica, cunoscuta pacientilor cu numele de varice, e o afectiune ce intereseaza de obicei venele membrelor inferioare, in cursul careia se produce o insuficienta de drenaj sanguin, cu staza cronica si tulburari trofice secundare. Ea se manifesta cu vene vizibile si dilatate, edeme, senzatia de oboseala in picioare, crampe musculare. Varicele apar la persoanele cu o structura mai slaba a peretelui venos avand un caracter ereditar.

Tratamentul insuficientei venoase consta in:

-          repaus in pozitie culcat, cu piciorul ridicat la 15⁰ peste orizontala;

-          purtarea de bandaje elastice sau ciorapi elastici;

-          medicamente pe baza de aescina sau flavonoizi;

-          hidroterapie alternanta (rece-cald);

-          masaj.

Obiectivele masajului terapeutic sunt:

-          imbunatatirea circulatiei venoase de intoarcere;

-          micsorarea stazei sanguine cu reducerea edemelor;

-          ameliorarea conditiilor trofice locale cu mentinerea elasticitatii tegumentelor;

-          prevenirea proceselor de dermatoscleroza si a celor de celulita indurativa in tesuturile subcutanate.

Se foloseste efleurajul la gambe si coapse in sens centripet care usureaza hemodinamica venoasa. Se aplica frictiunea, mai ales contra tulburarilor vasculotrofice ale pielii si tesuturilor subcutanate.

Se continua cu tapotamentul percutat, procedura de tonificare a peretilor venosi. Masajul este contraindicat atunci cand apar stari inflamatorii, tromboflebite si flebotromboze.

b)      Staza limfatica

Staza limfatica este prezenta in limfedemul primar, afectiune cu caracter ereditar, cauzata de o proasta dezvoltare sau dilatare a vaselor limfatice. Spre deosebire de acesta, limfedemul secundar apare in cursul unor afectiuni inflamatoare sau parazitare si tratamentul sau este cel al bolilor respective.

Limfedemul primar se manifesta cu edeme, in special la membrele inferioare, care cu timpul produc modificari trofice la nivelul pielii si tesuturilor subcutanate caracterizate prin atrofie, fibroza si celulita.

Tratamentul se realizeaza prin:

-          compresiuni cu bandaje sau ciorapi elastici;

-          medicamente diuretice;

-          repaus in pozitie culcat cu membrele inferioare ridicate ;

-          masaj.

Masajul are ca obiective:

-          favorizarea circulatiei limfatice cu reducerea edemelor;

-          mentinerea elasticitatii pielii si a supletei tesuturilor subcutantate;

-          imbunatatirea circulatiei sanguine pentru prevenirea tulburarilor trofice locale.

Se executa neteziri profunde pe gambe si coapse, in sens circular, pentru a realiza mobilitatea pielii si tesutului subcutanat in toate sensurile pentru a facilita circulatie limfatica, apoi frictiuni cu ambele maini pentru a imbunatatii circulatia sanguina si favoriza resorbtia edemelor dar si pentru imbunatatirea conditiilor trofice locale.

III. AFECTIUNI ALE SISTEMULUI NERVOS PERIFERIC

a)      Polinevrite

Polinevritele sau polineuropatiile sunt afectiuni care lezeaza in acelasi timp mai multi nervi. Se caracterizeaza prin afectarea bilaterala a membrelor, mai ales a celor inferioare, manifestandu-se cu paralizii flasce, amiotrofii, dureri, parestezii. Ele pot fi provocate de diferite cauze: intoxicatii cu medicamente, plumb, alcool, boli infectioase, diabet si carente de vitamine B_1, B_6, B_12, etc.

Tratamentul, in faza de inceput, cuprinde:

-          repaus;

-          medicamente pentru boala ce a determinat afectarea nervilor;

-          vitamine din complexul B;

-          analgezice;

-          posturi pentru prevenirea atitudinilor vicioase.

In faza de convalescenta se introduce kinototerapia, masajul si electroterapia de stimulare musculara.

Obiectivele masajului terapeutic sunt:

-          imbunatatirea circulatiei sanguin si limfatice cu activarea proceselor metabolice in membrele afectate;

-          mentinerea unor conditii trofice bune, a elasticitatii si excitabilitatii muschilor denervati;

-          combaterea edemelor;

-          prevenirea tulburarilor trofice ale tegumentelor si tesutului celular subcutanat.

Masajul este stimulent cu manevre energice, incepand cu segmentul distal al membrului si continuand cu cel proximal. Efleurajul se efectueaza cu ambele maini, alternativ, continuat cu frictiuni, manevre care se adreseaza tegumentelor si tesutului subcutanat si circulatiei sanguine locale. Framantarea si baterea sunt manevrele cele mai potrivite pentru musculatura hipotrofica folosind ca procedee framantarea in cuta, cernutul, rulatul, baterea in ventuza sau batatoritul, in functie de volumul maselor musculare si gradul lor de sensibilitate.

b)      Paralizia faciala periferica

Paralizia faciala periferica este tot o afectiune a nervului provocata de procese ischemice, inflamatoare sau viroze ce lezeaza nervul in portiunea sa intratemporala. Se manifesta cu pareza diferitilor muschi pielosi ai fetei de partea unde este afectat nervul.

Tratamenul consta in:

-          administrarea de medicamente antiinflamatoare cortizonice;

-          fizioterapie;

-          masaj;

-          kinototerapie;

-          exercitii de mimica in oglinda.

Obiectivele masajului terapeutic sunt:

-          ameliorarea circulatiei sanguine la nivelul musculaturii afectate;

-          mentinerea elasticitatii si excitabilitatii fibrelor musculare;

-          prevenirea amiotrofiei.

Masajul, impreuna cu kinetoterapia, constituie mijloacele cele mai importante pentru recuperarea miscarilor mimicii.

Se foloseste un masaj stimulant executat intr-un ritm viu. Netezirile se fac cu varful degetelor, incepand de la linia mediana a fetei si ajungand in partea laterala a acesteia, dupa care se continua cu frictiuni, ciupituri si batere sub forma de percutat.

c)      Pareze traumatice ale nervilor periferici

Parezele traumatice ale nervilor periferici sunt provocate de diferite traumatisme la nivelul membrelor: contuzii, compresiuni, luxatii, fracturi, plagi. Ele se manifesta cu disparitia miscarilor voluntare efectuate de muschii inervati de nervul lezat, amiotrofie, tulburari de sensibilitate, tulburari vasculotrofice ale pielii si tesutului subcutanta. In functie de gradul leziunii, afectiunea e mai grava in sectiunea completa a nervului si mai usoara in cazul unor leziuni partiale ale nervului.

Tratamentul de recuperare al neuropatiei traumatice este complex cuprinzand:

-          posturi functionale ce impiedica aparitia atitudinilor vicioase;

-          electroterapie de stimulare a musculaturii;

-          kinetoterapie;

-          masaj.

In sectiunea nervului este necesara interventia chirurgicala, neurorafia.

Obiectivele masajului terapeutic constau in:

-          ameliorarea circulatiei sanguine locale;

-          mentinerea elasticitatii si excitabilitatii musculaturii denervate;

-          prevenirea tulburarilor trofice ale tegumentelor si tesuturilor subcutanate.

Masajul recomandat este stimulant, cu manevre energice executate in ritm viu. Netezirile se fac cu ambele maini, alternativ, iar frictiunile cu palmele sau partea dorsala a pumnului pentru a influenta favorabil circulatia sanguina la nivelul pielii si tesuturilor subcutanate. Frictiunile, impreuna cu ciupiturile, sunt utilizate pentru excitarea mecanica a pielii situata deasupra muschilor afectati, in scopul pregatirii acestora pentru mobilizarea pasiva, fiind procedee reflexoterapeutice ce cresc aferentele senzoriale catre celulele din cornul anterior al maduvei, facilitand contractia musculara. Framantarea in cuta, rulatul si baterea sub forma de tocat sau batatorit sunt manevre adecvate pentru influentarea favorabila a tonusului si excitabilitatii muschilor hipotrofici.

IV. AFECTIUNI REUMASIMALE CRONICE ALE

APARATULUI LOCOMOTOR

Afectiunile reumatismale cronice ale aparatului locomotor sunt suferinte cronice ale articulatiilor sau tesuturilor periarticulare. Ele cuprind trei categorii:

1.      Afectiuni reumatismale cronice cu caracter inflamator;

2.      Afectiuni reumatismale cronice cu caracter degenerativ;

3.      Reumatisme abarticulare.

1.      Afectiuni reumatismale cronice inflamatorii

Aceste afectiuni sunt provocate de cauze insuficient precizate presupunandu-se existenta unor agenti virali sau a unor mecanisme autoimune. Aceasta grupa de reumatisme cuprinde doua afectiuni mai importante:

1.1.  Poliartrita reumatoida;

1.2.  Spondilita anchilopoetica.

1.1.    Poliartrita reumatoida este o afectiune inflamatoare cronica interesand indeosebi articulatiile mici ale degetelor mainilor, in mod predominant la femei.

Ea se manifesta prin:

-          dureri articulare;

-          redori articulare;

-          tumefieri articulare fuziforme;

-          hipotrofie musculara.

In stadiile avansate exista tumefieri articulare permanente, deformatii ale degetelor si anchiloze.

Tratamentul poliartritei reumatoide este complex si adaptat fazei clinice pe care o prezinta bolnavul. In fazele acute evolutive, tratamentul cuprinde:

-          repaus;

-          posturi in atele pentru prevenirea pozitiilor vicioase si a deformatiilor;

-          medicamente analgezice antiinflamatoare;

-          corticoterapie;

-          crizoterapie;

-          antipaludice de sinteza.

Pe masura ce se micsoreaza fenomenele inflamatorii, se folosesc cu prudenta:

-          fizioterapia;

-          masajul;

-          kinetoterapia.

In fazele de remisiune, kinetoterapia si masajul capata un rol important in pastrarea mobilitatii articulare, prevenirea hipotrofiilor musculare si mentinerea troficitatii generale.

Masajul terapeutic are printre obiective:

-          prevenirea hipotrofiei musculare ce intereseaza, mai ales, musculatura mainilor;

-          ameliorarea circulatiei sanguine si a troficitatii tegumentelor si tesuturilor subcutanate.

Manevrele se executa cu prudenta, intensitatea si ritmul lor fiind adaptate segmentelor tratate. Efleurajul se executa cu pulpa degetelor, se continua cu frictiuni, insistand la maini asupra muschilor interososi, folosind pulpa policelui, apoi cu framantari cu 2 degete si ciupituri pentru muschii eminentelor tenara si hipotenara. Pe segmentele situate proximal fata de maini, se efectueaza si baterea cu procedee mai blande, de exemplu, framantare in cuta, plescait, percutat.

1.2.    Spondilita anchilopoetica este o afectiune inflamatoare reumatismala a coloanei, predominanta la barbati cu o anumita particularitate genetica. Ea intereseaza articulatiile interpofizare ale vertebrelor si uneori articulatiile periferice la membrele inferioare.

Se manifesta cu:

-          dureri la nivelul coloanei;

-          limitarea miscarilor;

-          hipotrofie musculara;

-          tendinta la cifoza dorsala.

In faze avansate se instaleaza anchiloza coloanei vertebrale.

Tratamentul spondilitei anchilopoetice este complex si adaptat fazei de boala in care se afla pacientul.

In faza evolutiva, terapia consta in:

-          repaus pe pat tare (care va fi tranzitoriu, numai pe perioada cat tine durerea);

-          posturi corecte pentru prevenirea atitudinilor vicioase;

-          medicamente analgezice antiinflamatoare;

-          corticoterapie;

-          fizioterapie.

Dupa puseul acut si atenuarea durerilor se introduce kinetoterapia si masajul pentru mentinera mobilitatii coloanei si prevenirea atrofiei musculare paravertebrale.

Obiectivele masajului terapeutic sunt:

-          diminuarea durerilor si a contracturilor musculare;

-          imbunatatirea circulatiei sanguine si a conditiilor trofice locale;

-          prevenirea hipotrofiei musculaturii dorsolombare.

Masajul trebuie sa fie calm si miorelaxant, utilizand manevre mai putin energice, adaptate sensibilitatii regiunilor dorsolombare, constituind totodata si o procedura de pregatire a bolnavului pentru kinetoterapie. Efleurajul, prin reducerea sensibilitatii, permite executarea si altor manevre, cum sunt framantarea in cuta cu intensitate mica si vibratii cu efecte decontracturante.

In fazele de remisiune a durerilor, se recomanda manevre de stimulare a tonusului si excitabilitatii musculaturii dorsolombare si de prevenire a hipotrofiei musculare, cum sunt framantarea mai energica, tapotamentul sub forma de tocat, iar pentru zona lombara batatoritul.

2.      Afectiuni reumatismale cronice degenarative

Afectiunile reumatismale cronice degenerative sau artrozele se caracterizeaza prin deteriorarea cartilajului articular si a extremitatilor osoase, leziuni care apar la nivelul coloanei vertebrale si la articulatiile membrelor. Artrozele sunt boli ce apar la adulti sau la persoane in varsta, in producerea carora intervin factori mecanici de suprasolicitare articulara, macrotraumatisme sau microtraumatisme repetate, tulburari endocrine si metabolice.

2.1.Artoza cervicala se manifesta cu dureri la nivelul cefei si contractura muschilor acestui segment, care atunci cand limiteaza aproape complet miscarile corpului realizeaza aspectul clinic de torticolis, de asemenea durerile por iradia intr-un membru superior, in nevralgia cervicobranhiala, determinata de un proces de discartroza.

Tratamentul artrozei cervicale consta in:

-          repaus;

-          medicatie antiinflamatoare si decontracturanta;

-          fizioterapie;

-          masaj.

Kinetoterapia se aplica dupa remisiunea fazei dureroase acute.

Masajul terapeutic urmareste:

-          calmarea durerilor;

-          relaxarea musculaturii;

-          reducerea contracturilor musculare.

Pentru a fi calmant si miorelaxant se recomanda manevre usoare si lente. Se executa neteziri descendente in regiunea cefei, continuate cu frictiuni si framantari in cuta, a caror intensitate se adapteaza sensibilitatii locale. Pentru decontracturare musculara se efectueaza vibratii cu varfurile degetelor pe muschii cefei. Efectele analgezice si de relaxare msculara sunt mai bune atunci cand masajul se executa dupa o procedura de termoterapie cum este Soluxul, exceptand cazurile la care exista o nevralgie cervicobranhiala unde aplicarea caldurii este contraindicata.

2.2.    Artroza lombara se poate manifesta clinic prin:

2.2.1.      lombalgie acuta;

2.2.2.      lombalgie cronica;

2.2.3.      lombosciatica.

In lombosciatica exista afectarea unei radacini a nervului sciatic produsa de procesul de discartroza, care favorizeaza migrarea nucleului pulpos al discului intervertebral.

2.2.1. Lombalgia acuta

sau lumbago acut se manifesta cu dureri accentuate instalate brusc ce se exacerbeaza la miscari si contractura musculara reducand aproape complet mobilitatea coloanei la acest nivel.

Tratamentul consta in:

-          repaus la pat;

-          medicamente analgezice, antiinflamatoare si decontracturante;

-          electroterapie;

-          masaj.

Masajul terapeutic este calmant si miorelaxant, executand manevrele usor si lent. Se recomanda neteziri cu fata palmara a mainilor pentru reducerea sensibilitatii tesuturilor superficiale, dupa care se aplica framantari usoare si virbratii efectuate cu palma pentru contracturare musculara. De asemenea, se poate face masaj cu aparatul de vibromasaj.

2.2.2. Lombalgia cronica prezinta dureri moderate (ce apar frecvent la primele miscari dupa ridicarea din pat sau la efectuarea unui efort de ridicare a greutatilor), contractura musculara variabila si limitarea usoara a miscarilor coloanei in zona lombara.

Lombalgia cronica poate ramane in continuarea unui episod de lumbago acut.

Tratamentul lombalgiei cronice consta in:

-          evitarea eforturilor fizice deosebite;

-          medicatie analgezica, antiinflamatoare si decontracturanta, iar in caz de intensificare a durerilor:

-          fizioterapie

-          kinetoterapie

-          masaj.

Obiectivele masajului terapeutic sunt:

-          diminuarea durerilor;

-          mentinerea elasticitatii si excitabilitatii musculaturii lombare;

-          prevenirea hipotoniei musculare;

-          ameliorarea circulatiei sanguine si a troficitatii locale.

Se recomanda efleuraj cu palma sau cu degetele indoite in pieptene, continuat cu frictiuni cu partea dorsala a pumnului si framantari in cuta. Cand nu exista contractura musculara se poate aplica tapotamentul sub forma de tocat sau batatorit.

Masajul se poate executa dupa o procedura de termoterapie, Solux, pentru intarirea efectelor calmante si decontracturante.

Hidromasajul sub forma de dus-masaj sau dus subacval, cu asocierea factoruli termic, are efect in profunzime chiar pe aceasta regiune unde la pacientii supraponderali stratul partilor moi este voluminos.

2.2.3. Lombosciatica se manifesta cu dureri lombare instalate brusc in timpul ridicarii unei greutati sau la redresarea coloanei vertebrale. In alte cazuri durerea se instaleaza lent, accentuandu-se progresiv. Din zona lombara durerea iradiaza in unul din membrele inferioare. Cand este afectata radacina L₅, iradierea durerii este pe partea posterioara a coapsei, fata externa a gambei si partea dorsala a piciorului. Cand este afectata radacina Si, durerea iradiaza pe partea posterioara a coapsei, a gambei si ta piciorului.

Exista parestezii, contractura musculara lombara si limitarea miscarilor in coloana.

Tratamentul in lombosciatica, faza acuta, algica, cuprinde:

-          repaus pe pat tare;

-          medicatie analgezica, antiinflamatoare si decontracturanta;

-          electroterapie;

-          masaj.

2.3. Artroza coxofemurala sau coxartorza este o afectiune care apare la persoane ce au depasit 50 de ani si este una dintre formele cele mai invalidante.

Se manifesta cu dureri localizate in regiunea inghinala sau fesiera, ce pot iradia in coapsa, fiind intensificate de mers pe scari sau teren accidentat. Muschii periarticulari pot prezenta contracturi. In faze mai avansate apare hipotrofia musculara, limitarea miscarilor articuare si imporanta functionala relativa a membrului inferior de partea afectata.

Tratamentul coxartrozei este complex si cuprinde:

-          repausul articular intermitent;

-          dietoterapie pentru reducerea excesului ponderal;

-          medicamente analgezice, antiinflamatoare si decontracturante;

-          fizioterapie;

-          balneoterapie;

-          kinetoterapie;

-          masaj.

In studiile avansate de deformarea capului femural, dureri si impotenta functionala accentuata, este indicat tratamentul chirurgical.

Prin masajul terapeutic se urmareste:

-          diminuarea durerii;

-          decontracturarea musculara;

-          pentru musculatura invecinata articulatiei se urmareste imbunatatirea tonusului si excitabilitatii in vederea prevenirii hipotrofiei;

-          masajul constituie, in acelasi timp, un mijloc important de pregatire a bolnavului pentru kinetoterapie.

Masajul trebuie sa fie calmant si miorelaxant, executand manevrele usor si lent. Efleurajul se face cu palmele pe regiunea fesiera, mergand lateral spre regiunea trohanteriana si in jos spre coapsa, dupa care se continua cu frictiuni si framantari a caror intensitate este adaptata sensibilitatii locale. Vibratiile se efectueaza cu palmele, pentru relaxare. Pe musculatura invecinata coapsei, pentru prevenirea hipotoniei si hipotrofiei, se aplica manevre mai energice, cum sunt frictiunile cu 'radacina' mainii, tapotamentul sub forma de tocat, batatoritul, cernutul si rulatul.

Efecte bune de cedare a durerii, de decontracturare, se obtin prin efectuarea masajului dupa o procedura de termoterapie, baie partiala de lumina sau Solux.

Hidromasajul, prin procedurile de dus-masaj si in special dusul subacval, poate realiza in profunzime o imbunatatire a circulatiei sanguine si a troficitatii locale, ca si o relaxare musculara in aceasta regiune unde articulatia este acoperita de un strat celuloadipos si muscular voluminos.

2.4. Artroza genunchiului sau genartroza este o afectiune ce apare la persoanele trecute de 50 de ani, care se manifesta prin: dureri la primele miscari dupa ridicarea din pat sau in legatura cu schimbarile meteorologice, contractura musculara, hipotrofie musculara mai ales la nivelul cvadricepsului, reactie sinoviala cu hidrartroza.

Tratamentul genartrozei consta in:

-          repaus segmentar intermitent;

-          dieta pentru reducerea excesului de greutate corporala;

-          medicamentatie analgezica-antiinflamatoare;

-          fizioterapie;

-          balneoterapie;

-          masaj.

Obiectivele masajului terapeutic sunt:

-          ameliorarea circulatiei sanguine si a conditiilor trofice locale;

-          imbunatatirea tonusului si excitabilitatii musculare;

-          pregatirea bolnavului pentru kinetoterapie.

Masajul se aplica la genunchi si coapsa, se efectueaza efleuraj cu palmele, frictiuni cu 'radacina' mainii, framantari in cuta, combinate cu cernut sau rulat si tapotament energic sub forma de tocat sau batatorit. Se insista indeosebi pe cvadriceps pentru prevenirea hipotrofiei care afecteaza frecvent acest muschi. Masajul articular al genunchiului consta in neteziri, frictiuni care se incheie cu tractiuni, cu mentiunea ca acest masaj este contraindicat cand exista fenomene congestive sau hidrartroza. Masajul articulatiei imbunatateste circulatia sanguina locala, supletea formatiunilor capsuloligamentare si mobilitatea articulara.

3. Periartrita scapulohumerala

Este una din formele cele mai frecvente ale reumatismului abarticular, determinata de procese inflamatoare si degenerative ale tendoanelor si burselor din jurul articulatiei umarului.

In faza acuta, afectiunea se manifesta prin dureri spontane, care se exacerbeaza la miscarile bratului, contractura musculara si limitarea accentuata a miscarilor in articulatia umarului.

Tratamentul periartritei scapulohumerale cuprinde:

-          repaus segmentar;

-          medicamentatie analgezice, antiinflamatoare si decontracturante;

-          electroterapie analgezica.

O data cu regresiunea fenomenelor dureroase se introduc kinetoterapia in mod progresiv si masajul.

Masajul terapeutic urmareste:

-          diminuarea durerilor;

-          reducerea contracturii musculare;

-          imbunatatirea circulatiei sanguine si troficitatii locale.

Este un masaj sedativ si miorelaxant ce foloseste manevre cu intensitate mica si lente. Efleurajul se executa pe partea anterioara si posterioara a umarului, pana in regiunea supraclaviculara si supraspinoasa, urmate de framantari usoare, adaptate sensibilitatii locale si vibratii fine efectuate cu palma pentru decontracturarea musculara.

Dupa remisiunea durerilor, se recomanda manevre de stimulare si tonifiere musculara pentru prevenirea hipotrofiei, utilizand frictiuni cu degetele si tapotament sub forma de batatorit in ventuza sau tocat, realizand totodata pregatirea bolnavului pentru kinetoterapie. Masajul articulatiei se face aplicand frictiuni cu varfurile degetelor, pe partea anterioara a capsulei, dupa retroflexia bratului, si pe partea posterioara a capsulei dupa anteflexia bratului, in scopul asuplizarii capsulei, ligamentelor si ameliorarii mobilitatii articulare. Procedurile de hidromasaj, dus-masaj si dusul subacvatic se pot utiliza cu aceleasi efecte.

V. AFECTIUNI TRAUMATICE ALE APARATULUI LOCOMOTOR

LA SPORTIVI SI SECHELELE POSTTRAUMATICE

Contuzia

Este o afectiune a aparatului locomotor datorata unui traumatism direct ce poate interesa articulatiile sau muschii. Ea se manifesta prin dureri locale, tumefiere, echimoze, impotenta functionala variabila in functie de gravitatea traumei.

Tratamentul contuziei, in stadiul acut, consta in:

-          repaus segmentar;

-          analgezice-antiinflamatoare aplicate local;

-          fizioterapie;

-          masaj cu gheata;

-          masaj manual.

Masajul cu gheata se poate aplica pe zona afectata efectuand neteziri cu o bucata de gheata cu efecte analgezice locale, decontracturante si de prevenire a edemului.

Masajul manual se poate apilica la distanta, proximal si distal, in raport cu zona lezata.

Prin masaj se urmareste:

-          ameliorarea circulatiei sanguine;

-          reducerea tulburarilor vasculotrofice;

-          favorizarea resorbtiei edemelor;

-          asigurarea unei bune troficitati;

-          mentinerea tonusului musculaturii invecinate.

Se executa neteziri cu palma, continuate cu frictiuni, framantari, tapotament in ventuza sau tocat si vibratii.

Entorsa

Este o afectiune articulara datorata unui traumatism indirect, care prin distensia capsulei si ligamentelor produce rupturi partiale sau totale, dezinsertii ale acestor formatiuni anatomice. Ea se manifesta prin: dureri, tumefieri articulare, hidrartroza, edeme periarticulare, echimoze si impotenta functionala relativa.

Tratamentul consta in:

-          in stadiul acut:

-          crioterapie;

-          repaus segmentar sau imobilizare in aparat gipsat.

-          in entorsa grava:

-          medicamente analgezice-antiinflamatoare;

-          electroterapie;

-          masaj cu ghea;ta

-          masajul manual si kinetoterapia se pot aplica la distanta de articulatia afectata, pe segmentele distal si proximal.

Prin masaj se urmareste:

-          imbunatatirea circulatiei sanguine;

-          reducerea edemelor;

-          mentinerea elasticitatii si tonusului muscular;

-          prevenirea hipotrofiei.

Se recomanda efleuraj, frictiuni si framantat mai energic, rulat, cernut, tapotament in ventuza sau tocat. Pe articulatia afectata se pot aplica neteziri cu o bucata de gheata, procedura cu efecte analgezice, resorbitive si de prevenire a tulburarilor vasculotrofice.

Sechelele dupa entorsa

Entorsa de gradul II sau III, dupa tratamentul ortopedic poate lasa ca sechele dureri, tulburari vasculotrofice, hipotrofie musculara, redoare articulara, hidrartroza.

Tratamentul de recuperare al acestor sechele este complex si consta in:

-          medicamente analgezice-antiinflamatoare aplicate local;

-          fizioterapie;

-          kinetoterapie;

-          tratament balnear;

-          masaj.

Printre obiectivele masajului mentionam:

-          diminarea durerilor;

-          imbunatatirea circulatiei sanguine;

-          reducerea tulburarilor vasculotrofice;

-          mobilizarea si asuplizarea formatiunilor capsuloligamentare;

-          ameliorarea mobilitatii articulare;

-          reducerea hipotrofiei musculare.

Procedura constituie, totodata, pregatirea bolnavilor pentru efectuarea kinetoterapiei care se adreseaza articulatiei si muschilor de pe segmentele invecinate.

Masajul articular consta in efleuraj cu efect sedativ si frictiuni care mobilizeaza si favorizeaza supletea capsulei articulare si a ligamentelor. Pe segmentele invecinate articulatiei se executa un masaj de stimulare si tonifiere a muschilor, de reducere a tulburarilor vasculotrofice, folosind neteziri, frictiuni energice cu palma sau cu pumnul, framantari in cuta, rulat si tapotament in ventuza, tocat sau batatorit, in functie de volumul partilor moi.

Luxatia

Este o afectiune articulara caracterizata prin dislocare extremitatilor osoase interarticulare.

Tratamentul luxatiei este ortopedic, constand in reducerea luxatiei si imobilizarea in bandaj sau aparat gipsat, a articulatiei afectate.

Dupa tratamentul ortopedic pot ramane sechele cum sunt: dureri, limitarea miscarilor, hipotrofie musculara, tulburari vasculotrofice.

Tratamentul sechelelor dupa luxatie consta in:

-          medicamente analgezice-antiinflamatoare aplicate local;

-          fizioterapie;

-          kinetoterapie;

-          masaj;

-          tratament balnear.

Masajul are ca efect:

-          ameliorarea circulatiei sanguine si troficitatii locale;

-          reducerea tulburarilor vasculotrofice;

-          mobilizarea si tonificarea formatiunilor capsuloligamentare;

-          imbunatatirea tonusului musculaturii invecinate.

Pentru masajul articular se recomanda efleuraj cu palma, continuat cu frictiuni cu varfurile degetelor. Pe segmentele invecinate articulatiei afectate se executa framantari, rulat si tapotament in ventuza, tocat sau batatorit, manevre care combat hipotonia si hipotrofia musculara. Aplicarea dusului subacval este un mijloc eficace in reducerea proceselor aderentiale si ameliorarea mobilitatii articulare.

Sechelele dupa fractura

Dupa tratamentul ortopedic prin imobilizare in aparat gipsat raman o serie de sechele care intereseaza articulatiile si musculatura invecinata leziunii osoase. Sechelele sunt reprezentate de dureri, tumefieri, redoare articulara, hipotrofie musculara, tulburari vasculotrofice, edeme, fibrozare si induratie a tesuturilor subcutanate.

Tratamentul acestor sechele cuprinde:

-          medicamente analgezice-antiinflamatoare;

-          fizioterapie;

-          kinetoterapie;

-          masaj;

-          balneoterapie.

Obiectivele masajului constau in:

-          ameliorarea circulatiei sanguine;

-          inlaturarea tulburarilor vasculotrofice;

-          mobilizarea si asigurarea supletii formatiunilor capsuloligamentare pentru ameliorarea mobilitatii articulare;

-          imbunatatirea elasticitatii si tonicitatii musculare.

Masajul realizeaza o pregatirea a segmentului afectat pentru kinetoterapie. Se executa un masaj articular cu neteziri si frictiuni pentru indepartarea proceselor aderentiale si asuplizarea capsulei articulare, dupa care se face masajul pe segmentele invecinate zonei lezate. Se aplica un efleuraj cu palma, urmat de frictiuni cu degetele sau cu palma, procedee care favorizeaza circulatia sanguina si resorbtia edemelor. Se continua cu framantare, rulat, cernut si tapotament in ventuza sau tocat, manevre ce stimuleaza tonusul muscular. Aplicarea masajului dupa o procedura de termoterapie mareste eficienta terapeutica.

Ruptura musculara

Este o afectiune care se produce prin solicitarea excesiva a unui grup de muschi. Ea poate fi ruptura fibrilara, ruptura partiala, ruptura totala.

Ruptura musculara se manifesta prin durere vie, instalata brusc in timpul unui efort, echimoze, tumefiere locala, cand exista un hematom, si impotenta functionala relativa a segmentului afectat.

Tratamentul rupturii musculare partiale si totale este ortopedic si chirurgical.

Tratamentul rupturilor fibrilare cuprinde:

-          repaus segmentar;

-          crioterapie;

-          medicatie analgezica-antiinflamatoare aplicata local;

-          fizioterapie;

-          masaj.

Masajul se face la distanta de locul unde e situata leziunea fibrilara si are efect calmant si miorelaxant, aplicand manevre blande, efectuate lent. Se executa efleuraj cu palma pentru efect sedativ, dupa care se aplica framantari si frictiuni usoare in scopul imbunatatirii circulatiei si troficitatii locale, precum si vibratii cu efecte de relaxare musculara.

Ruptura musculara poate lasa ca sechela o cicatrice dureroasa care este perceputa mai ales in timpul exercitiilor pe parcursul antrenamentului. Durerile, de obicei moderate, se datoreaza lipsei de elasticitate si suplete a cicatricei.

Tratamentul cicatricei algice consta in:

-          fizioterapie;

-          masaj.

Masajul terapeutic urmareste :

-          revenirea supletii tonusului la nivelul cicatricei;

-          mobilizarea ei pe straturile mai profunde;

-          activarea circulatiei sanguine cu ameliorarea metabolismului local.

Se efectueaza neteziri cu actiune sedativa, apoi frictiuni la nivelul cicatricei si in jurul ei, precum si framantari cu 2 degete, policele si indexul.

De asemenea, masajul sub forma de dus subacval pe muschiul afectat reprezinta o procedura eficienta.

Tendinopatia

Este o afectiune determinata de solicitarile repetate exercitate asupra unui tendon in cursul antrenamentelor si competitiilor.

Ea poate interesa tendonul propriu-zis, in cazul tendinitei, teaca tendonului , in tenosinovita, si zona de insertie a tendonului, in cazul entezitei.

Se manifesta prin durere, tumefiere si crepitatii cand e afectata teaca tendonului, si impotenta functionala relativa a segmentului lezat.

In stadiul acut, tratamentul consta in:

-          repaus segmentar;

-          crioterapie;

-          medicamente analgezico-antiinflamatoare;

-          fizioterapie;

-          masaj cu gheata.

Masajul cu gheata se face prin netezirea cu o bucata de gheata a tendonului afectat, procedura ce are efecte analgezice, antiinflamatoare si de prevenire a tumefierii.

Dupa reducerea durerilor si fenomenelor inflamatoare, se poate aplica masajul manual. Se efectueaza efleuraj, frictiuni cu scopul ameliorarii circulatiei sanguine si troficitatii locale, indepartarii eventualelor aderente si restabilirii conditiilor de alunecare fiziologice ale tendonului.

Am redat succint cateva stari patologice in care masajul poate fi benefic in terapia de recuperare, intrucat se poate practica si la domiciliu, sub o supraveghere competenta.