Masajul si automasajul la sportivi

MASAJUL SI AUTOMASAJUL LA SPORTIVI

Masajul si automasajul sunt organic si functional legate de activitatea sportiva, ceea ce presupune ca se poate aplica in scop stimulator (inainte de antrenamente, dar mai ales de competitii - sa nu se creada cumva ca masajul stimulator, de angrenare, de incalzire poate inlocui incalzirea propriu-zisa, care este un proces mai complex) sau trofic, linistitor, de dezobosire (dupa concursuri sau intercompetitional, in pauze), in scop de refacere (neuropsihica, in special pe cale reflexa si neuromusculara, predominant pe cale directa, mecanica).

Pentru marii perfomeri este greu de acceptat ideea automasajului in competitii, datorita si 'starii de start', cu atat mai putin dupa competitie/concurs (de refacere), dat fiind starea marcata de oboseala fizica si psihica.

Aceasta constituie un nou argument in favoarea prezentei masorului (indiferent cine practica masajul - antrenor, medic, asistentul medical la competitii).

Fiziologia sportivului precizeaza ca inaintea unor antrenamente, dar mai ales inaintea competitiei, la sportivi se manifesta asa-zisa 'stare de start', un complex de manifestari comportamentale neuropsihice si vegetative (cele endocrine, metabolice, prezente si ele, sunt mai putin vizibile), cu caracter strict individual si dependent de factori multipli (reactivitatile neuropsihice si neurovegetative, care tin in mare masura si de tipul de sistem nervos, dar care pot fi ameliorate, stabilizate prin antrenamente psihofizice; stare de sanatate si capacitatea de efort; factorii climatici si de mediu; public, adversar, arbitru, conditiile terenului sau ale salii, anumite trairi placute sau neplacute, etc.).

Masajul de incalzire, prin proceduri diferentiale, urmareste tocmai atenuarea unor asemenea manifestari negative, printr-un efleuraj (netezire) bland, mai prelugit, vibratii, masaj reflex care diminueaza febra de start, calmandu-l pe sportivul aflat in starea de hiperexcitabilitate.

La polul opus, efleurajul mai viu, scurt, vibratiile mai scurte si mai intense, ca si frictiunile, tapotamentul, inainte de concurs il stimuleaza pe sportiv, combatand 'apatia de start', iar incalzirea propriu-zisa, ce urmeaza masajului, va sterge pana la disparitie aceste manifestari negative ale apatiei de start, fenomen negativ de regula prezent la cei cu temperament flegmatic, care trebuie sa beneficieze de psihoterapie.

De aici si concluzia ca masajul de incalzire se constituie ca o componenta organica, fundamentala a incalzirii la sportivi, pregatind organismul pentru excitantul fizic propriu-zis, al incalzirii, proces ce nu poate disocia fizicul de psihic.

In situatiile in care adeseori unii perfomeri se gasesc singuri la competitii mari, ceea ce nu este de dorit, ei vor trebui sa cunoasca automasajul si sa profite de el atat precompetitional, la incalzire, cat si intracompetitional, in pauzele dintre reprize sau curse, cand este singur pe teren, fara nici un ajutor.

La polul opus se situeaza masajul de refacere, care are loc de regula dupa efort, dar care in anumite circumstante poate avea loc si intraefort (ne referim la pauzele dintre reprize, la jocurile sportive, la intervalul de timp dintre incercari - la aruncari, sarituri, haltere, la intervalul dintre meciuri, de ex. la box, lupte, judo, sarituri sau scrima, care poate dura de la cateva minute pana la ore, chiar si 1-3 zile).

Trebuie mentionat faptul ca masajul de refacere se poate efectua ca un simplu mijloc de refacere, chiar singular, cum este cazul in special dupa un antrenament, in cursul unei zile in care sunt prevazute 2 si chiar 3 antrenamente in total (folosind masajul ca mijloc de refacere in cadrul antrenamentelor de refacere, care au loc de 1-2 ori in ciclul saptamanal si urmeaza o anumita ordine:

-          refacerea psihofizica;

-          hidroterapia calda (la cel putin 20-30 minute dupa terminarea antrenamentului);

-          sauna la nevoie si la recomandarea medicului;

-          masajul manual sau instrumental de refacere (de mentionat de asemenea, ca nici masajul nu trebuie efectuat mai devreme de 30 minute de la incheierea efortului);

-          apoi reechilibrarea hidroelectrolitica, eventual aeroionizare negativa si oxigenare;

-          incheind cu tehnici de relaxare neuropsihica si alte activitati relaxante, in spatii special amenajate.

Ca proceduri folosite mentionam: efleurajul prelungit, bland, cu care de altfel incepe si se incheie orice sedinta de masaj manual, vibratiile, presopunctura (masajul unor zone reflexogene), rulat-cernut pentru membre (in special coapse, gambe, brate), incheind tot cu manevre de efleuraj, cu o durata totala in jur de 20 minute (de la minimum 15 minute la maximum 30 minute), bineinteles si in functie de zona principala asupra careia dorim sa actionam.

Cum un masor, chiar si doi, nu reusesc sa maseze o echipa intreaga (ex. In cazul jocurilor sportive), apare evidenta nevoia folosirii masajului instrumental care poate fi efectuat si de catre sportiv in refacere (nu ne referim la automasaj), dintre proceduri enuntand pentru eficienta hidromasajul (daca exista instalatii adecvate), dusul-masaj sub apa, vibratiile actionate mecanic sau electric si chiar presopunctura, daca a fost insusita de la un specialist competent (masor, fizioterapeut, psiholog, etc.).

Din cele prezentate pana acum se desprinde clar diferenta dintre masajul ca mijloc de refacere, izolat, si masajul ca mijloc intr-un antrenament de refacere in care exista influente de tip pozitiv sau negativ intre diferitele mijloace care concura la reusita antrenamentului de refacere.

Pe de alta parte, am vazut ca masajul dinaintea efortului, de incalzire este de regula un masaj stimulator, ergotrop pe biologic, in timp ce masajul de refacere, ca si celelalte mijloace de refacere, ataca faza trofotropa, regenerativa pe biologic (dominata in prima etapa pe metabolic de catabolism, iar pe neurovegetativ de dominatia vagala).

Intre aceste doua forme majore de masaj sportiv se intercaleaza masajul intraefort (antrenamente sau competitii) si masajul igienic, de intretinere, din perioadele de antrenamente, acesta din urma, acesta din urma fiind dominat, pe calitativ de refacerea postefort si deci pastrand caracteristicile respective.

Situatia este ceva mai complicata in cazul unor pauze mici, de cateva minute (de la 1 minut la box, pana la 10-l5 minute la jocurile sportive), cand masajul trebuie orientat catre refacere (cazul minutului de pauza la boxeri, cand o persoana din anturajul boxerului face manevre de masaj, efleuraj, vibratii pe gambe, coapse, brate, umeri, deci zonele anatomice in care boxerul acuza obosela locala, lucru valabil si la lupte, judo, s.a.).

In cazul competitiilor cu mai multe incercari cum sunt sarituri si aruncari la atletism, sariturile in apa, deci cand pauza dintre acestea este de cateva minute (in jur de 15-20 minute) in prima faza masajul trebuie sa aiba caracter linistitor, relaxant, la nevoie decontracturant daca este cazul, iar in minutele ce preced efortul, masajul sa devina usor stimulator (vibratii vii, mai intense, frictiuni, tapotamente, etc.).

In situatia in care pauza dintre eforturi, in competitie, variaza de la ore la zile (serii, semifinale, finale, la atletism, serii, finale, la inot, intre jocuri in caz de turneu, la box, intre meciuri, etc.), consideram ca trebuie intrat in ritmul fiziologic prin masaj de refacere dupa concurs si masaj stimulator, de incalzire, inaintea concursului urmator.

O mare responsabilitate revine sportivilor din unele discipline (ex. din atletism la unele probe), cand sportivul, fiind singur pe stadion (regulamentele nu permit nici un fel de asistenta tehnica) poate simti unele senzatii neplacute, incomode sau chiar dureroase (o jena la nivelul membrelor inferioare, o contractura musculara, etc.) carora trebuie sa le faca fata singur pana la incercarea urmatoare si numai stapanirea corecta a automasajului poate fi salutara, salvand astfel performanta.

Acestea sunt cateva din situatiile in care sportivul este confruntat cu masajul sportiv, din care trebuie sa-si faca un aliat atat pentru performanta, cat si pentru sanatate.

Deci toate formele de masaj descrise anterior, se incadreaza cu prioritate in masajul profilactic (prevenirea oboselii si a traumatismelor):

 

Masajul igienic, nespecific, nediferentiat poate intra (in discutie) in regimul de viata sportiva, zilnic sau de 2-3 ori pe saptamana, dimineata, inainte de micul dejun.

 

Masajul terapeutic, un act medical, se recomanda sportivilor bolnavi sau accidentati, la indicatia medicului de specialitate, in caz de imbolnaviri sau traumatisme (indicatiile tehnice privind durata, procedurile, felul masajului trebuie sa apartina medicului si nu masorului, antrenorului sau sportivului) sau in perioada de recuperare a unor asemenea stari patologice ori a sechelelor acestora (indicatiile tehnice apartin tot medicului de specialitate), masorul indeplinind rolul de prim terapeut. In cazul masajului terapeutic la sportivi se folosesc de regula, anumite creme, pomezi, geluri, care prin ingredientele pe care le contin pot induce efecte analgezice (anestezina, fenilbutazona), antiinflamatorii (salicilati, Diclofenac, Piroxicam, etc.), rezorbtive (alfakimotripsina, extractul de castane Reparil, etc.), hemostatice (Hirudoid, Venaruton), decontracturante, vasodilatatoare (cele bazate pe nicotinati Finalgon, Bayoline, Revulsin, etc.).

Din primele categorii mentionam: Algesal, Algosprai, Feldin, Voltaren, Mobilat, Sportupac, Trombocid, Decontractyl, etc. Un colectiv de specialisti de la Institutul de Medicina Sportiva (prof. Dr. Doc. V. Stroesc, prof. Dr. C. Baloescu, prof. Dr. I. Dragan, s.a.) a brevetat o serie de creme de masaj dupa cum urmeaza:

-          crema stimulenta I vit. B₆, pantotenat calciu;

-          crema stimulenta II vit. E, oleum Jecoris, camfor;

-          crema relaxanta propionat de testosteron, estradiol.

Mentionam de asemenea bunele efecte in masaj ale produselor SPORTUPAC crema solutie.

In orice caz, masajul terapeutic trebuie circumscris in totalitate in sfera actelor medicale, deci cu responsabilitate medico-legala si dominat de vechiul principiu: primum non nocere (mai intai sa nu faci rau).

In incheierea acestui modul revenim cu cateva detalii de mare valoare practica: masajul sportiv poate fi umed (practicat in zona corespunzatoare a complexului de refacere hidroterapie calda, cada, bazin si sauna) in care masorul foloseste de regula un sapun alcalin (cum este cazul adesea la lupte, box, judo, haltere, deci un masaj de refacere) sau uscat (practicat in incaperi special amenajate sau chiar in aer liber ori in camera sportivului, cand masorul foloseste talcul silicat de magneziu hidratat, insa cu antentie deoarece este iritant pentru caile respiratorii),

Apoi ca loc de practicare, daca ne referim la masajul de incalzire, acesta se face de regula la stadion, in sala, intr-o incapere adecvata, alteori chiar in vestiarul in care se echipeaza sportivii sau chiar pe stadionul de incalzire, intr-un spatiu amenajat sub un cort adapostit de razele soarelui, de vant, de ploaie, etc. De retinut ca in astfel de imprejurari trebuie sa avem grija de muschii sportivului, acoperindu-i cu un pled de lana sau bumbac pentru a mentine temperatura convenabila, in acelasi timp sa nu uitam ca nu numai masorul trebuie hidratat datorita pierderilor de lichide prin transpiratie, dar si sportivul caruia i se face masajul.

In ceea ce priveste masajul de refacere dupa efort, acesta trebuie efectuat intr-o camera bine aerisita, in conditii de confort fiziologic si dupa ce s-a trecut prin psihoterapie, hidroterapie calda, eventual sauna, daca a fost cazul. Efectele relaxatoare, dezobositoare ale masajului sunt amplificate daca dupa sedinta de masaj i se da sportivului o bautura alcalina, bine indulcita, bogata in vitamine si minerale, placuta la gust (cca. 250-300 ml), iar in continuare sportivul ramane in repaus la pat, acoperit cu un pled calduros, cu ferestrele larg deschise, pentru a asigura o buna oxigenare a incaperii. Durata eficace a acestui repaus relaxator care continua efectele masajului si le amplifica, este de 15-20 minute.

Masa care urmeaza dupa acest masaj si repaus, care de asemenea trebuie sa fie dominata de cerintele refacerii (normocalorica, hipolipidica, normo sau usor hipoproteica, hiperglucidica, bogata in minerale, vitamine, radicali alcalini cruditati, vegetale, lactate, sucuri de fructe si fructe) va avea loc la cel putin 30 minute dupa incheierea masajului.

Pe timpul masajului de refacere post-efort, competitional mai ales, este bine ca sportivul sa incerce sa fie relaxat, sa evite retrairile negative, nefavorabile din cursul efortului, un mare rol revenind in aceasta directie masorului, care poate crea ambianta necesara pentru a contribui la diminuarea excitatiei si nu la amplificare acesteia, situatie in care masajul efectuat chiar prin proceduri relaxatoare poate induce efecte paradoxale, stimulatorii, excitatorii, intarziind refacerea.

O ultima remarca cu care dorim sa incheiem, se refera la masajul terapeutic la sportivi: sa nu uitam ca performerul are o lume aparte, un orizont aparte, este o vedeta, care la un moment dat (boala, accident, imobilizare in aparat gipsat) se vede indepartat din centrul atentiei publicului, cel care il rasfata cand obtine succese, traind o adevarata drama. In acest caz, masajul terapeutic, indiscutabil avand rolul sau recuperator, devine impreuna cu masorul cel mai eficace si pozitiv mijloc psihoterapeutic, eficienta acestor 2 directii terapeutice crescand imens, mobilizandu-l pe sportiv si contribuind cu siguranta la grabirea vindecarii si readucerii performerului pe terenul de sport, in centrul vietii sportive, a publicului, unde s-a consacrat si care-l asteapta cu nerabdare.