Masajul trunchiului consta din prelucrarea celor trei regiuni distincte ale sale: spatele, peretele toracic si peretele abdominal. Avand fiecare o conformatie anatomica deosebita si alt rol functional, aceste regiuni se maseaza intotdeauna separat.
1. Masajul spatelui. Pe spate se aplica toate procedeele principale de masaj si o buna parte dintre cele ajutatoare.
Aceasta regiune este intinsa, a si aproape neteda daca exceptam relieful coloanei vertebrale si al omoplatilor. Pielea care acopera aceasta regiune este mai groasa si mai putin sensibila, tesutul conjunctiv si grasos este destul de putin abundent, musculatura este latita si dispusa in mai multe straturi, iar circulatia sangelui este redusa si divers orientata.

Cel ce urmeaza sa fie masat sta culcat pe partea anterioara a corpului, cu fruntea sprijinita pe dosul mainilor proprii, pe un sul sau pe o perna plata si tare. Cand membrele superioare trebuie sa fie intinse pe langa corp, capul se rasuceste intr-o parte.
Executantul sta sau sade in stanga lui, pe un scaunel fara speteaza, de inaltime potrita (. 3 si 4).
Masajul spatelui se incepe printr-o serie de neteziri lungi si lente, care por nesc de jos in sus, din regiunea sacrala spre ceafa si aluneca pe toata suprafata lombara si dorsala.

La inceput, ambele palme cu degetele intinse si apropiate se indreapta in sus, in lungul coloanei vertebrale, iar dupa cateva manevre se departeaza putin cate putin de coloana in lateral, cu degetele departate intre ele, alunecand la inceput paralel, apoi oblic, peste latimea spatelui. Urmeaza alunecari, mai scurte, indreptate in sus si lateral, peste solduri, flancuri, coaste, omoplati si umeri (. 5). Dupa ce executam netezirea simultan, cu ambele maini, continuam manevrele alternandu-le. In timp ce-o mana urca aluncecand pe piele, cealalta coboara fara sa o atinga. in felul acesta ritmul miscarilor se accelereaza.In masajul stimulant, manevrele lungi de alunecare sunt urmate de manevre scurte, ce se executa intr-un ritm si mai u, urcand si coborand din aproape in aproape, cuprinzand intreaga regiune. Netezirile scurte pot fi executate, la randul lor, simultan sau alternativ, pornind din partea de jos sau de sus a regiunii si pastrand intotdeauna sensul ascendent.
Forma scurta locala a netezirii se executa pe portiuni bine delimitate, de o parte sau de alta a coloanei vertebrale, si anume: pe solduri, pe regiunea lombara, pe flancuri sitoaste, pe spatiul interscapular, pe omoplati si umeri.

Aceste manevre pot fi executate cu o mana sau cu ambele maini, alunceand simultan sau alternativ si adaptandu-se la intinderea si relieful schimbat al zonei respective (. 6).

Aceste manevre pot fi executate cu o mana sau cu ambele maini, simultan sau alternativ; liniare, ondulate sau in zigzag (. 7).
Alunecarea brata este o forma de netezire mai eficace, dar mai greu de executat.
Frictionarea, o manevra foarte potrita cu regiunea spatelui, se executa de preferinta cu palmele si degetele intinse, pentru a cuprinde dintr-o data o suprafata cat mai mare. Pe portiuni mai reduse frictionam cu podul palmelor, radacina mainilor, marginea cubitala a palmelor si degetele. Manevrele se executa insistent, modelanud-se dupa forma si relieful regiunii, precum si dupa consistenta pielii si a tesuturilor masate (. 8 si 9).

Framantatul se executa formand o cuta de piele si tesuturi care se cuprind intre varfurile degetelor flexate si sprijinite pe piele si intre radacina mainii, care preseaza si strange cuta de jos in sus si dinapoi inainte. Acest framantat se face pe toata intinderea spatelui, dar mai ales in lungul coloanei vertebrale (. 10).

Un procedeu foarte util folosit in masajul sportilor rezulta din combinarea frictiunii cu framantatul. Aceasta noua manevra intruneste calitatile celor din care deriva si se utilizeaza mai ales atunci cand nu dispunem de prea mult timp.
Dupa framantat se aplica tocatul, executat cu marginile cubitale si ungu-eale ale degetelor. Manevra se efectueaza mai ales pe muschii lungi ai spatelui, mai mult in lungul decat in latul lor. Tocatul cu fata palmara a degetelor este mai indicat pe partile laterale ale spatelui, pe omoplati si umeri. Aceasta manevra poate fi completata cu percutatul, executat cu varfurile degetelor, care cad perpendicular pe piele; cu plescaitul executat cu fata palmara a mainilor si degetelor; cu batatoritul executat cu palmele intinse sau stranse in caus sau ventuza. La sportii cu spatele robust se poate aplica si batatoritul cu pumnul deschis (. 11 - 15).

Formele de batere se pot combina intre ele, adaptandu-se astfel mai mult la sensibilitatea si conformatia diferitelor parti ale spatelui.
In cazul cand cei masati sunt prea sensibili, aplicam dupa aceste forme de batere o netezire simpla sau brata, care aluneca in zigzag in lungul si in latul regiunii (. 16).
Masand persoane robuste sau sporti, putem aplica pe spate, dupa manevrele de batere, o serie de presiuni ascendente si descendente, executate de o parte si de alta a coloanei vertebrale, cu palmele si degetele intinse, apasand simultan sau alternativ, o data sau de mai multe ori pe acelasi loc si apoi din aproape in aproape, pe toata lungimea spatelui.
Masajul spatelui se incheie cu o manevra de netezire simpla si usoara, lenta si prelungita.
Dupa terminarea ultimei manevre, regiunea se acopera cu un prosop, cearceaf sau halat, pentru a se eta racelile.
Masajul spatelui este indicat in sporturi, mai ales pentru combaterea oboselii musculare generale, sau a celei localizate destul de frecvent in regiunea lombara.
Asociat cu exercitiile fizice, masajul este foarte util pentru tratamentul insufiecientei musculare, al deatiilor coloanei vertebrale, spondilozelor si altor procese patologice de origine traumatica sau reumatica.

2. Masajul peretelui toracic. Peretele toracic se deosebeste de regiunea spatelui prin structura si prin rolul sau esential in respiratie. Pielea care acopera aceasta regiune este cu mult mai fina si mai sensibila, tesuturile subcutanate sunt mai reduse pe partile laterale si pe linia mediana. Pe partea sa anterioara, la barbati, se remarca relieful muschilor pectorali. in timp ce la femei domina relieful glandelor mamare.
Masajul peretelui toracic se executa cu o deosebita abilitate tehnica, respectand o serie de contraindicatii.
Pentru executarea masajului acestei regiuni se recomanda pozitia culcat pe spate cu capul usor ridicat, sau culcat rezemat pe un usor inclinat. Pentru masajul partilor laterale, se ridica bratele in sus si se pun mainile pe ceafa sau pe crestet; la nevoie se rasuceste putin trunchiul spre partea opusa regiunii pe care dorim sa o masam.
Executantul sta in picioare sau sade pe un scaun, in dreapta celui pe care il maseaza (. 17).
Masajul peretelui toracic se incepe printr-o serie de neteziri usoare si ritmice, executate cu o mana sau cu ambele maini, care aluneca simultan sau alternativ, in fata - de la baza toracelui, peste regiunea stemala si apoi in lungul claculelor pana peste umeri; pe partile laterale, in sensul spatiilor intercostale, ocolind la femei regiunea mamara (. 18).

Aceste alunecari sunt la inceput lungi si lente, putand fi executate simultan sau alternativ. Dupa aceasta, se folosc manevrele scurte, care se aplica pe regiuni mai putin intinse: presternala, costale inferioare, costale laterale claculare, umerale (. 19).
Frictiunea se executa minutios mai ales pe masa carnoasa a muschilor si in lungul spatiilor intercostale. Manevra se face cu palmele, cu marginea cubitala a mainilor, sau cu radacina palmelor. in regiunea supra si subcla-culara se executa o frictiune cu varfurile degetelor.
Dupa frictiune se executa insistent framantatul muschilor pectorali, mai ales la nivelul marginilor lor inferioare. Manevra preferata este framantatul in cuta, care permite prinderea muschilor si stoarcerea lor intre degetul mare si restul degetelor.
Ca si in regiunea spatelui, framantatul se poate combina cu frictiunea.
Tocatul si percutatul au o utilitate mai redusa; de altfel, regiunea mamara si cea pre-cordiala sunt intotdeauna crutate.In incheiere se aplica o netezire usoara si linistitoare a intregii regiuni.
Dupa terminarea masajului sunt indicate cateva respiratii ample, executate activ sau pasiv; cu presiuni pe bazele toracelui in timpul expiratiei (. 20).
Masajul peretelui toracic este recomandat pentru combaterea atrofiilor musculare si a insuficientelor functionale ale aparatului respirator; pentru tonificarea convalescentilor dupa boli pleuro-pulmonare, a debililor si anemicilor. La sporti se pune accent mai mult pe masajul muschilor pectorali.

3. Masajul peretelui abdominal. Peretele este o adevarata centura, constituita din muschi lati si supli, legati intre ei prin puternice formatii fibroase. Pielea care acopera aceasta regiune este subtire, moale si elastica. La unele persoane regiunea abdominala este prevazuta cu o mare sensibilitate, cu caracter specific, care impiedica deseori aplicarea manevrelor de masaj. Sub piele se depun, la persoanele predispuse sau la cele bine hranite si sedentare, straturi abundente de grasime formand cute groase si moi, care modifica forma si functiunile centurii abdominale. in aceste cazuri, musculatura este predispusa la atonie si insuficienta functionala. in peretele abdominal, circulatia sangelui este divers orientata.
Peretele abdominal este masat din aceeasi pozitie a corpului ca si peretele toracic. Pentru a mari relaxarea muschilor abdominali, membrele inferioare se indoaie din articulatiile soldurilor si genunchilor, iar picioarele se sprijina pe talpi (. 21).

Pentru executarea masajului acestei regiuni, folosim manevrele cunoscute, pe care le adaptam la conformatia anatomica locala.
Netezirea initiala se orienteaza dupa sensul circulatiei de intoarcere, venoase si limfatice. Alunecarile se incep din regiunea supraombilicala si se indreapta in sus spre marginile costale; mainile se duc apoi in sens lateral, spre flancuri si, in sfarsit, coboara peste regiunea subombilicala, indreptandu-se in jos si inauntru, in lungul santurilor iliace, spre simfiza pubiana (. 22, 23 si 24). Manevrele pot fi executate pe rand, sau pot fi legate intre ele printr-o miscare ondulata, care le insumeaza. In acest fel, palmele pornesc din regiunea ombilicala in sus spre coaste, pe care le depasesc usor, apoi se rasucesc in afara, in sensul spatiilor intercostale si ajung pe partile laterale ale abdomenului de unde coboara oblic spre inauntru, pana deasupra regiunii pubiene.

Aceste manevre se executa lent si prelungit, incepand cu varfurile degetelor si terminand cu radacina palmelor, atunci cand se indreapta in sus si in sens lateral; pornind cu radacina mainilor, continuand cu fata palmara si terminand cu degetele, atunci cand se indreapta in jos si inauntru. Miscarile se executa simetric, simultan sau alternativ, de o parte si de alta a abdomenului.

La nevoie, alunecarile se aplica pe portiuni limitate: epigastrica, subcos-tala, pe flancuri, ombilicala si subombilicala, in santurile iliace si suprapu-biana ( . 25). in aceste cazuri, manevrele sunt si den mai frecvente; ele se pot efectua legate una de alta ("mana dupa mana") si pot exercita o actiune mai profunda si mai staruitoare.
Frictiunea constituie in masajul abdominal procedeul de baza. Aceasta manevra se aplica cu palma intreaga, cu podul palmei sau cu radacina mainii, mai rar cu marginea cubitala a palmei si foarte rar cu degetele (. 26). Elasticitatea pielii si a tesuturilor subcutanate permite miscarile ample si usor de executat.

In schimb, framantatul nu poate influenta prea mult musculatura peretelui abdominal, pentru ca anumite reflexe locale de aparare impiedica aplicarea manevrei. Din aceasta cauza, actiunea framantatului se limiteaza la straturile de grasime subcutanata, atunci cand acestea exista. Cuta de piele si de tesuturi grase este prinsa intre degete si palme si prelucrata insistent (. 27).
Se aplica apoi o forma de tocat usor, cu varfurile si pulpele degetelor, executat cu multa suplete si tangential la suprafata abdomenului. Nu este permis sa aplicam alte procedee de batere, nici chiar daca musculatura abdominala este puternica si rezistenta.
Masajul peretelui abdominal se incheie totdeauna prin usoare manevre de netezire, insotite de bratii.
Dupa masaj sunt recomandate cateva miscari active de respiratie profunda.
Efectele masajului abdominal sunt mai putin mecanice si mai mult reflexe; ele se resfrang in primul rand asupra elementelor constitutive ale peretelui si in al doilea rand asupra organelor din catatea abdominala.
Indicatiile si contraindicatiile masajului abdominal sunt date intotdeauna de catre medic, dupa un examen amanuntit al acestei regiuni.